Partaj bunuri comune

Sentinţă civilă 3184 din 19.09.2014


Data publicare portal: 03.03.2017

Prin Sentinta civila nr. 3184 din data de 19.09.2014 pronuntata de Judecatoria Slatina s-a admis cererea principală formulată de reclamanta D (fostă L) M, în contradictoriu cu pârâtul L G V.

S-au omologat rapoartele de expertiza întocmite în cauză de expert S. C.şi P. C..

S-a constatat ca valoarea bunurilor comune dobândite de soţi pe timpul căsătoriei este de 64.226 lei - compusa din:

-60.230 lei - contravaloare apartament cu două camere în suprafaţă de 29,43 mp;

-3.996 lei – contravaloare autoturism Daewoo Cielo.

S-a constatat ca valoarea lotului pentru reclamanta D. M. este de 38535,6 lei.

S-a constatat ca valoarea lotului pentru pârâtul L. G. V.este de 25690,4 lei.

S-a dispus sistarea stării de devălmăşie şi formarea loturilor astfel:

Lotul nr. 1 în valoare totală de 38535,6 lei se atribuie reclamantei D M şi este format din următorul bun:

- apartament cu două camere în suprafaţă de 29,43 mp - cu o valoare de circulaţie de 60.230 lei.

Valoarea totală a bunului atribuit este de 60.230 lei.

Dă sultă lotului nr. 2 suma de 21.694,4 lei

Lotul nr. 2 în valoare totală de 25.690,4 lei se atribuie pârâtului L G V şi este format din următorul bun:

- un autoturism Daewoo Cielo în valoare de 3.996 lei.

Valoarea totală a bunului atribuit este de 3.996 lei.

Primeşte sultă de la lotul nr. 2 suma de 21.694,4 lei.

S-a admis în parte cererea reclamantei prin care s-au cerut pretenţiile actualizate.

S-a constatat un drept de creanţă pe care reclamanta D M îl are împotriva pârâtului LGV în cuantum de 1422,8 lei, corespunzător cotei de 40%,  reprezentând rate achitate pentru perioada iunie 2014 – aprilie 2015, inclusiv, de către aceasta pentru creditul contractat prin contractul de credit bancar nr. B0016948/01.07.2008 cu B. R pe care reclamanta le-a suportat din venituri proprii.

S-a constatat un drept de creanţă pe care reclamanta DM îl are împotriva pârâtului LGV în cuantum de 2320 lei, corespunzător cotei de 40%, reprezentând overdraftul contractat cu BRD S.A. pe care reclamanta l-a acoperit.

Compensează cheltuielile de judecata ocazionate de proces şi obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1160 lei cu acest titlu.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 21.11.2013 sub nr. 11370/311/2013, reclamanta D.M. în contradictoriu cu pârâtul L.G.V., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună împărţirea bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii reclamanta arata ca s-a căsătorit cu pârâtul la data de 27.10.1991, iar prin sentinţa civilă nr. 6312/31.05.2013 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 1423/311/2013 s-a desfăcut căsătoria parţilor prin acordul părţilor.

A mai arătat că în timpul căsătoriei cu pârâtul a dobândit următoarele bunuri: un apartament cu două camere în suprafaţă de 29,43 mp; un autoturism Daewoo Cielo.

A precizat că tot în timpul căsătoriei cu pârâtul a contractat următoarele credite: 10.700 lei la CEC conform contractului nr. 14605/17.02.2004 pe o perioadă de 10 ani, din care mai este de achitat suma de 356,33 lei; 22.700 lei la B.R. conform contractului nr. B016948/01.07.2008 pe o perioadă de 120 luni, din care mai este de achitat suma de 14.697,85 lei, la BRD o descoperire pe cardul său de salariu de 5800 lei.

De asemenea, a solicitat să se reţină o contribuţie majorată la 80% a reclamantei şi de doar 20% a pârâtului, întrucât ea a realizat venituri mult mai mari decât pârâtul şi a avut un venit constant, pe când acesta a avut perioade mari de timp când nu a realizat niciun venit, chiar şi în prezent neavând un loc de muncă.

În acest sens, din actele ataşate la dosar (carte de muncă, state de plată) se poate observa că ea în martie 2004 (când au achiziţionat apartamentul) realiza un venit de bază lunar de 7.842.158 ROL, pe când pârâtul realiza un venit de bază lunar de 2.800.000 ROL.

A menţionat că toate creditele au fost achitate de ea, atât în timpul căsătoriei, cât şi în prezent.

De asemenea, a menţionat faptul că pârâtul a locuit în apartamentul din Slatina până în data de 05.09.2013 când a fost emis ordinul de evacuare potrivit sentinţei civile nr. 8464/05.09.2013 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 7961/311/2013, când s-a mutat la părinţii săi din com. V. M., sat R., jud. O..

Reclamanta a arătat că înţelege să evalueze apartamentul la suma de 45.000 lei şi autoturismul la suma de 3.000 lei.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a arătat că înţelege să se folosească de proba cu interogatoriu şi înscrisuri.

In drept, au fost invocate dispoz. art. 339 şi urm. NCC.

In susţinerea cererii au fost ataşate la dosar următoarele înscrisuri: act de identitate al reclamantei, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 753/09.03.2004, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, extras de carte funciară pentru informare, sentinţa civilă nr. 6312/31.05.2013 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 1423/311/2013 irevocabilă, sentinţa civilă nr. 8464/05.09.2013 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 7961/311/2013, carnete de muncă, state de plată, fişe de salariu, contracte de credit bancar, grafice de rambursare credite, extrase de cont.

Cererea a fost legal timbrata.

La data de 23.12.2013 paratul L.G. a depus întâmpinare, solicitând admiterea în parte a acţiunii, în sensul a se reţine la masa de partaj bunurile solicitate de reclamantă, de a se stabili o cotă ideală de ½ pentru fiecare şi de a dispune ieşirea din starea de indiviziune. În motivare, pârâtul a arătat că nu este de acord cu solicitarea reclamantei privind cota sa majoritară de 80 %, pe care o consideră neîntemeiată întrucât pe perioada dobândirii bunurilor, el a realizat, atât venituri salariale, cât şi venituri din lucrări particulare, lucrând ca mecanic auto. De asemenea, a fost ajutat de mama sa la creşterea copiilor, locuind la aceasta de la căsătorie din 1991 până la achiziţionarea apartamentului în 2004. Tot de la mama sa au beneficiat de un teren de 2,5 ha cultivat cu grâu, care a fost vândut, iar cu banii obţinuţi au completat necesarul pentru achiziţionarea apartamentului. Pe perioada cât au locuit la mama sa, dar şi ulterior, au asigurat necesarul de alimente de bază din gospodăria mamei. Chiar şi în prezent, după divorţ a trimis alimente copiilor. Mama sa a fost cea care i-a ajutat la creşterea copiilor, efectuarea menajului, s-a ocupat de întreaga gospodărie, în multe împrejurări i-a ajutat cu bani din pensie. A arătat că nu este de acord cu evaluarea apartamentului la doar 45.000 lei, valoarea urmând a fi stabilită prin expertiză. Pentru dovedirea susţinerilor a arătat că înţelege să se folosească de probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertize construcţii şi auto. A solicitat compensarea totală sau parţială a cheltuielilor de judecată. În drept, a invocat disp. art. 205 NCPC. A ataşat înscrisuri (filele 116-146).

La termenul din 08.05.2014 reclamanta a depus precizări, prin care a învederat faptul că în afara sumelor de 356,33 lei, 14697,85 lei şi 5800 lei solicitate prin acţiunea principală, solicită să fie reţinute ca şi pasiv rezultat din credite neachitate la data introducerii prezentei acţiuni, şi suma de 2460,06 lei reprezentând restanţă la asociaţia de proprietari pe ultimii trei ani conform adeverinţei nr. 99/03.04.2014.  A ataşat înscrisuri (filele 107-111, 154-166).

În cauză au fost administrate proba cu înscrisurile depuse de părţi, proba cu interogatoriul pârâtului şi reclamantei, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiaţi martorul S.N-C propus de reclamantă şi martorul G.-B. V.-G. propus de pârât, ale căror declaraţii luate cu respectarea dispoziţiilor legale, au fost consemnate şi ataşate la dosar la termenul din 08.05.2014, precum şi proba cu relaţii de la unităţile bancare (filele 175-220).

Prin încheierea din 07.07.2014 instanţa  a admis în principiu si în parte cererea formulată de reclamanta D.M. în contradictoriu cu pârâtul L.G.V. având ca obiect partaj bunuri comune.

A constatat că masa partajabila este compusa din următoarele bunuri dobândite de părţi in  timpul căsătoriei:

- un apartament cu două camere în suprafaţă de 29,43 mp;

- un autoturism Daewoo Cielo.

A constatat o cotă de contribuţie majorată cu privire la dobândirea bunurilor comune a reclamantei de 60%, şi, în consecinţă o cotă de contribuţie de 40% a pârâtului.

A constatat un drept de creanţă pe care reclamanta D.M. îl are împotriva pârâtului L.G.V. în cuantum de 2184,4 lei reprezentând rate achitate pentru perioada februarie 2013 – mai 2014 de către aceasta pentru creditul contractat prin contractul de credit bancar nr. B0016948/01.07.2008 cu B.R. pe care reclamanta le-a suportat din venituri proprii.

A constatat un drept de creanţă pe care reclamanta D.M. îl are împotriva pârâtului L.G.V. în cuantum de 3566,65 lei reprezentând rate achitate pentru perioada februarie 2013 – martie 2014 de către aceasta pentru creditul contractat prin contractul de credit nr. 14605/17.02.2004 cu CEC S.A. pe care reclamanta le-a suportat din venituri proprii.

A respins ca neîntemeiată cererea de restituire a sumei reprezentând overdraftul contractat cu BRD S.A.

A constatat un drept de creanţă pe care reclamanta D.M. îl are împotriva pârâtului L.G.V. în cuantum de 395 lei reprezentând datorii la A. de p. nr. 95 pe care reclamanta le-a suportat din venituri proprii.

A dispus efectuarea în cauză a unor expertize tehnice în specialitatea construcţii civile si autovehicule.

S-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică construcţii efectuat de expert S.C (filele 279-284, 3-8 vol. II) şi raportul de expertiză în specialitatea auto efectuată de expert P. C. (filele 289-300).

Analizând cererile formulate prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor normative incidente în speţă, Judecătoria o găseşte întemeiată în parte pentru următoarele considerente:

Mai întâi, aşa cum a rezultat şi din sentinţa de divort, în cauză sunt incidente dispoziţiile legale din Noul Cod Civil, având în vedere data despărţirii părţilor care marchează încetarea regimului matrimonial – 05.02.2013(data formulării cererii de chemare în judecată pentru acţiunea având ca obiect divorţ).

Analizând pe fond acţiunea principală, în raport de actele si lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, instanţa le va admite.

Pentru a aprecia astfel, instanţa a avut în vedere ca părţile au fost căsătorite, iar prin sentinţa civilă nr. 6312/31.05.2013 a Judecătoriei Slatina, căsătoria acestora a fost desfăcută, sentinţa rămânând irevocabilă.

În această situaţie, izvorul comunităţii de bunuri încetând, au devenit incidente dispoz art. 356 NCC, astfel că oricare dintre parţi este îndreptăţita sa solicite partajarea bunurilor dobândite pe timpul căsătoriei prin muncă si contribuţie comună.

Art. 356 NCC - Dacă regimul comunităţii de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foştii soţi rămân coproprietari în devălmăşie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părţi ce revine fiecăruia.

Instanţa a avut în vedere la formarea si atribuirea bunurilor în loturi, valorile stabilite de expert pentru acestea, precum şi cotele stabilite prin IAP de 60% pentru reclamanta şi 40 % pentru pârât.

Instanţa a constatat că părţile au dobândit in timpul căsătoriei

- un apartament cu două camere în suprafaţă de 29,43 mp;

- un autoturism Daewo Cielo.

- un creditul contractat prin contractul de credit bancar nr. B0016948/01.07.2008 cu B.R..

- un creditul contractat prin contractul de credit nr. 14605/17.02.2004 cu CEC S.A.

- un creditul reprezentând overdraftul contractat cu BRD S.A. de 5800 lei.

În drept, potrivit art. 339 Cod civil „bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor.”

În cadrul lichidării comunităţii, fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune şi la regularizarea datoriilor.

În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale, atât la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune.

Prin IAP, instanţa va stabili o cota de 60% pentru reclamantă şi o cotă de contribuţie de 40% pentru pârât.

Fiind reţinute la masa de partaj cele doua bunuri, instanţa urmează a le împărţi între cei doi foşti soţi.

La formarea si atribuirea bunurilor în loturi, instanţa va avea în vedere valorile stabilite de experţi pentru acestea, poziţia procesuala a părţilor, chiar şi pârâtul fiind de acord ca apartamentul să fie dat în lotul reclamantei, precum şi faptul ca prin sentinţa civilă nr. 6312/31.05.2013 a Judecătoriei Slatina, copiilor le-a fost stabilită locuinţa la domiciliul reclamantei.

Pentru aceste motive, instanţa va omologa rapoartele de expertiza întocmite în cauză de expert S.C.şi P. C..

Va constata ca valoarea bunurilor comune dobândite de soţi pe timpul căsătoriei este de 64.226 lei - compusa din:

-60.230 lei - contravaloare apartament cu două camere în suprafaţă de 29,43 mp;

-3.996 lei – contravaloare autoturism Daewoo Cielo.

Va constata ca valoarea lotului pentru reclamanta D.M. este de 38.535,6 lei, reprezentând 60% din 64.226 lei.

Va constata ca valoarea lotului pentru pârâtul L.G.V. este de 25.690,4 lei, reprezentând 40% din 64.226 lei.

Instanţa va dispune sistarea stării de devălmăşie şi formarea loturilor astfel:

Lotul nr. 1 în valoare totală de 38535,6 lei se atribuie reclamantei D.M. şi este format din următorul bun:

- apartament cu două camere în suprafaţă de 29,43 mp - cu o valoare de circulaţie de 60.230 lei.

Valoarea totală a bunului atribuit este de 60.230 lei şi va da sultă lotului nr. 2, suma de 21.694,4 lei(60.230 – 38.535,6).

Lotul nr. 2 în valoare totală de 25.690,4 lei se atribuie pârâtului L.G.V. şi este format din următorul bun:

- un autoturism Daewo Cielo în valoare de 3.996 lei.

Valoarea totală a bunului atribuit este de 3.996 lei şi va primi sultă de la lotul nr. 2 suma de 21.694,4 lei(25690,4 - 3996).

În ceea ce priveşte creditele, prin IAP s-au reţinut următoarele credite:

- un creditul contractat prin contractul de credit bancar nr. B0016948/01.07.2008 cu B.R..

- un creditul contractat prin contractul de credit nr. 14605/17.02.2004 cu CEC S.A.

- un creditul reprezentând overdraftul contractat cu BRD S.A. de 5800 lei.

S-a stabilit de către instanţă că datoriile comune ale părţilor şi modul de achitare a lor vor fi avute în vedere la stabilirea cotelor de contribuţie ale soţilor la dobândirea bunurilor comune, fără a fi reţinute efectiv ca un pasiv al comunităţii de bunuri, care să fie scăzute din activ – în sensul prevederilor de la partajul succesoral.

S-a avut în vedere şi jurisprudenţa din materie - Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Decizia nr. 2094 din 16 martie 2005: „Cotele de contribuţie ale soţilor la dobândirea bunurilor comune se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil. Ceea ce foştii soţi au achitat, din surse proprii, după desfacerea irevocabilă a căsătoriei, în contul datoriilor comune – în speţă ratele preţului unui apartament, cumpărat în timpul căsătoriei – le conferă dreptul de creanţă, în limita părţilor din debit achitate de fiecare, iar nu cote de proprietate”.

Pornind de la aceste considerente, s-a apreciat că nu se pot partaja sumele rămase de achitat din creditele contractate de soţi în timpul căsătoriei, pentru că aceştia rămân, în continuare, obligaţi faţă de bancă, potrivit contractelor încheiate. În cazul în care una dintre părţi plăteşte integral, partea care achită în plus din debit are un drept de creanţă pentru aceste sume. De asemenea, daca în contul datoriei comune contractate, plăteşte doar unul dintre soţi, acesta are drept de creanţă împotriva celuilalt, conform cotelor de contribuţie la dobândirea bunurilor comune stabilite, motivat de faptul că şi datoriile trebuie suportate raportat la aceste cote. 

Prezenta cerere nu este o cerere nouă, ci o cerere prin care s-au cerut pretenţiile actualizate corespunzător ratelor achitate în perioada iunie 2014 – aprilie 2015, adică până în prezent.

Astfel, reclamanta a achitat din veniturile sale proprii, în continuare, ratele la B.R., conform extraselor de cont pentru perioada a 11 luni, iunie 2014 – aprilie 2015 şi nu 12 luni cum a cerut reclamanta deoarece rata din luna mai 2014 a fost acordata prin IAP.

Instanţa constată că reclamanta a achitat suma de 3.557 lei (320+330+330+325+325+325+322+320+320+320+320).

Astfel, având în vedere că instanţa a stabilit pentru pârât o cotă de contribuţie de 40%, rezultă că dreptul de creanţă al reclamantei este de 40% din această sumă, adică 3557 lei x 40% = 1.422,8 lei.

În ceea ce priveşte descoperitul de pe card, instanţa a constatat că suma de 5800 lei reprezintă overdraft-ul de la BRD care nu fusese acoperit încă de către reclamantă la data pronunţării IAP-ului şi a apreciat că reclamanta va avea posibilitatea atunci când îl va acoperi, să-l solicite de la pârât ca un drept de creanţă.

Cum aceasta l-a achitat, instanţa apreciază că cererea reclamantei este întemeiată, urmând a recupera de la pârât cota de 40% pe care aceasta o are împotriva lui, adică suma de 2.320 lei.

Potrivit solicitării părţilor vor fi compensate cheltuielile de judecată, având în vedere cheltuielile avansate de fiecare dintre părţi, dar şi natura de judicium duplex a procesului de partaj. Practic, în procesul de partaj, fiecare parte este în aceleaşi timp, atât reclamant, cât şi pârât. Această particularitate are efect şi pe planul cheltuielilor de judecată întrucât cheltuielile de judecată suportate de o parte profită tuturor părţilor din proces.

Cheltuielile cu acest proces suportate de reclamanta sunt în cuantum de 4500 lei(1400 lei taxa de timbru, 2000 on. avocat, 1000 on. expert şi 100 lei on. mediator), iar cheltuielile suportate de pârât sunt în cuantum de 900 lei(400 on. avocat, 500 on. expert), astfel că totalitatea cheltuielilor de judecată se ridică la suma de 5400 lei din care pârâtul trebuie să suporte 40%, adică suma de 2160 lei. Cum acesta a suportat 900 lei, urmează ca pârâtul să plătească reclamantei suma de 656,15 lei cu acest titlu.