Contestaţie decizie de pensionare

Temei juridic greşit în adeverinţa care certifică activitatea desfăşurată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%. Respingerea cererii. Competenţa pârâtei de a verifica temeiul juridic din adeverinţa care certifică încadrarea în grupa de muncă.

Prin sentinţa civilă nr.659/24.09.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. , prima instanţă a respins acţiunea reclamantului XXXX în contradictoriu cu intimata YYYYYY, acţiune prin care reclamantul a solicitat anularea/desfiinţarea deciziei de respingere din 05.12.2013, corelativ cu obligarea pârâtei de a emite o nouă decizie cu luarea în calcul a perioadei 01.05.1975 - 01.04.2001, lucrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, precum şi obligarea pârâtei de a plăti pensia ce i s-ar fi cuvenit pentru perioada cuprinsă între data depunerii cererii/dosarului de pensionare (respectiv 23.10.2013) şi data emiterii noi decizii, pensie actualizate corespunzător cu rata inflaţiei, cu cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamantul a formulat cerere de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, dar pârâta prin decizia atacată, i-a respins cererea deoarece nu îndeplinea condiţia de vârstă, iar adeverinţa nr.682/23.04.2013, nu i-a fost luată în considerare, temeiul juridic menţionat în aceasta nefiind corect.

Instanţa a constatat că potrivit adeverinţei nr.682/23.04.2013, reclamantul a lucrat în calitate de „inginer, şef birou mecanico-energetic-investiţii, inginer şef, director tehnic, director general, manager general şi preşedinte al Consiliului de Administraţie – director general” în reţea abator, în perioada 01.05.1975 – 01.04.2001, în grupa a II-a de muncă în procent de 100%.

În adeverinţa nr.682/23.04.2013 se menţionează că temeiul juridic al acestei încadrări îl constituie art.3 din Ordinul 50/1990, anexa nr.2, punctul 176  şi 179, coroborat cu Scrisoarea MMPS nr.382/MB/2000, pct.5 lit.d, e şi f.

Instanţa constată că acest temei de drept nu se poate lua în considerare deoarece un ordin emis de ministrul muncii şi protecţiei sociale nu se poate completa cu o scrisoare, ci se completează tot printr-un act normativ de acelaşi rang.

De altfel, chiar dacă se presupune că această Scrisoarea MMPS nr.382/MB/2000 ar completa O. nr.50/1990, aceasta nu este publicată în Monitorul Oficial al României, astfel încât ea nu are caracter de lege şi nu poate avea nici un efect juridic.

Tribunalul constată că actul normativ care prevede activităţile care se încadrează în grupa a II-a de muncă, este Ordinul nr.50/1990, în prezent abrogat prin art.198 din Legea nr.19/2000, dar care s-a referit la perioada solicitată de reclamant.

Din examinarea acestui act normativ, instanţa constată nici în cuprinsul lui şi nici în anexa II, nu se prevede că se acordă grupa a II-a de muncă pentru activitatea desfăşurată de reclamant.

De altfel, pârâta a depus la dosar un fragment care conţine punctele 176 şi 179 (fila 6 dosar) dar nu se poate vedea din ce act normativ sunt acestea, pentru că aceste puncte nu se regăsesc în Ordinul 50/1990 la care face referire adeverinţa nr.682/23.04.2013, dar cu toate acestea, punctele 176 şi 179 nu prevăd că meseriile de inginer, şef birou mecanico-energetic-investiţii, inginer şef, director tehnic, director general, manager general şi preşedinte al Consiliului de Administraţie – director general, pe care le-a desfăşurat reclamantul, s-ar încadra în grupa a II-a de muncă.

Chiar dacă la pc.3 al.1 din Ordinul 50/1990 se prevede că „beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de muncă, potrivit celor menţionate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2”, nu se poate spune această prevede i se aplică şi reclamantului deoarece nu există în acest ordin punctele 176 şi 179 indicate în adeverinţa nr.682/23.04.2013, aşa cum am arătat anterior.

Prin urmare, instanţa consideră că pârâta este abilitată să verifice dacă încadrarea existentă pe adeverinţă corespunde temeiului de drept indicat, iar dacă nu există această activitate, este în drept să nu îi valorifice reclamantului adeverinţa respectivă, întrucât dacă s-ar interpreta în sens contrar, pârâta nu ar putea verifica conformitatea adeverinţei cu forma impusă de lege făcând astfel inutile prevederile din O. nr.590/2008.

Prin decizia civilă nr.61/20.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, a fost respins apelul formulat de către reclamant.

În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că funcţiile pe care reclamantul le-a îndeplinit pe parcursul desfăşurării activităţii sale, cum rezultă din carnetul de muncă ala acestuia, nu se regăsesc la punctul 176 din Ordinul nr.50/1990, care se referă la: „ muncitorii de la fierberea şi afumarea preparatelor din carne şi peşte precum şi cei din abatoarele de păsări, porci, bovine care efectuează deplumarea, eviscerarea, pârlirea şi tranşarea în condiţii de umiditate excesivă şi temperatură ridicată.”

De asemenea, acestea nu se regăsesc nici la punctul 179 din acelaşi act normativ, care are în vedere” personalul muncitor si de specialitate din fermele şi complexele zootehnice. Crescătorii de fazani. Personalul sanitar veterinar care lucrează efectiv cel puţin 70 % din timpul de lucru în mediu contagios, execută examene ginecologice transrectale şi de supraveghere pentru însămânţările artificiale la animale, executa necropsii şi alte examene pentru boli transmisibile de la animale la om, operatorii de însămânţări artificiale la animale, din cadrul Oficiilor de reproducţie si selecţie a animalelor."

Cu toate acestea, cele două puncte sunt precizate ca temei juridic în adeverinţa ce se solicită a fi valorificată de reclamant, evident în mod nereal şi în consecinţă nelegal, în contextul în care nici măcar apelantul nu susţine că a îndeplinit aceste activităţi.

Funcţiile pe care reclamantul le-a deţinut pe parcursul activităţii sale, aşa cum sunt trecute în adeverinţa numărul 682/23.04.2013, respectiv de inginer, şef birou mecanico – energetic – investiţii, inginer şef, director tehnic, director general, manager general şi preşedinte al Consiliului de Administraţie, director general, nu se regăsesc în textele legale invocate mei sus, acestea referindu-se doar la muncitori şi personal de specialitate din fermele şi complexele zootehnice, care lucrează efectiv în condiţiile prevăzute la punctele 176 şi 179 din Ordinul nr.50/1990.

Faţă de acestea, prima instanţă, în mod corect a stabilit că pârâta este abilitată să verifice dacă încadrarea existentă pe adeverinţă corespunde temeiului de drept indicat, iar dacă nu există această activitate, este în drept să nu îi valorifice reclamantului adeverinţa respectivă, întrucât dacă s-ar interpreta în sens contrar, pârâta nu ar putea verifica conformitatea adeverinţei cu forma impusă de lege, făcând astfel inutile prevederile din Ordinul nr.590/2008, asta cu atât mai mult cu cât, refuzul pârâtei YYYYY de a valorifica adeverinţa trece prin filtrul de legalitate al instanţei.

Faptul că angajatorii sau orice alţi deţinători de arhivei sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor înscrise în adeverinţele pe care le întocmesc şi le eliberează, nu înlătură controlul de legalitate al altor instituţii abilitate, printre care şi pârâta, în contextul în care legiuitorul nu a prevăzut o astfel de interdicţie.

Este adevărat că unele elemente trecute de angajator în adeverinţe nu pot fi verificate şi deci cenzurate de alte instituţii decât angajatorul, de exemplu procentul în care o persoană şi-a desfăşurat activitatea în grupe superioare de muncă, însă altele pot fi cenzurate precum în speţă, în sensul că cele trecute în adeverinţă sunt neconforme cu cele din carnetul de muncă şi cu situaţia prevăzută în textele de lege.

Mai mult, din adeverinţa prezentată de reclamant, rezultă, cum în mod corect a observat şi pârâta intimată, că SC ZZZZZZZ SRL Arad a fost radiată din Registrul Comerţului conform sentinţei de închidere şi radiere a societăţii nr.1246/2008 pronunţată în dosarul nr. 2085 înregistrat în anul 1997 la Tribunalul Arad, or dacă în anul 1997 societatea era în procedura lichidării, nu se poate explica cum reclamantul a fost nominalizat în grupa II de muncă printr-un Tabel Nominal din anul 2001, care, aşa cum rezultă din înscrisul de la fila 7 din dosarul primei instanţe, nu a putut fi transmis nici pârâtei YYYYYY nici instanţei pentru a se putea verifica dacă într-adevăr reclamantul a fost nominalizat în conformitate cu procedurile prevăzute de Ordinul nr.50/1990 în grupă superioară de muncă.

În fine, practica judiciară prezentată de apelant, nu este în sistemul nostru de drept izvor de drept şi în plus, nu rezultă că datele sau speţele prezentate sunt identice.

Domenii speta

Spete similare