Suspendare executare act administrativ

Conţinut speţă

Suspendarea executării actelor administrative constituie o situaţie de excepţie care intervine când legea o prevede, în limitele şi condiţiile anume reglementate. Având caracterul unei măsuri procesuale facultative, iar nu obligatorii pentru instanţă, suspendarea poate fi dispusă numai după verificarea condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004  şi dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea temporară şi provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia.

Existenţa unui caz bine justificat nu poate fi reţinută decât dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Însă, invocarea unor aspecte de nelegalitate ce vizează elementele formale ale deciziei contestate, nu se circumscriu sintagmei de „caz bine justificat”, atâta timp cât prin decizia de suspendare a raporturilor de serviciu au fost transpuse dispoziţiile legale imperative ale Legii nr. 188/1999, autoritatea publică constatând suspendarea de drept a acestor raporturi de serviciu.

Paguba invocată de către reclamant ca fiind creată urmare a emiterii deciziei de suspendare a raportului de serviciu nu se circumscrie noţiunii de „pagubă iminentă” în înţelesul art. 2 alin. 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004, respectiv de prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.

Această concluzie se desprinde din faptul că, în eventualitatea anulării actului administrativ, principalul efect este restabilirea situaţiei anterioare şi plata drepturilor băneşti de care reclamantul a fost lipsit pe perioada de până la anularea actului.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din faptul că, la încetarea măsurii suspendării din funcţia publică, funcţionarul public îşi va relua activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

Nefiind îndeplinite condiţiile privind  existenţa unui caz bine justificat şi existenţa unei pagube iminente, cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa va respinge, ca neîntemeiată,  cererea de suspendare a executării actului administrativ.

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BIHOR

Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr……………..

SENTINŢA Nr. ……………….

Şedinţa publică din data de …………….

Completul constituit din:

Preşedinte: ……………..

Grefier: …………….

Pe rol judecarea litigiului contencios administrativ formulat de reclamantul DD, domiciliat în …………………., în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CN– ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE B, cu sediul ……………., având ca obiect suspendare executare act administrativ - Decizia nr. ………./02.03.2016.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică lipsesc părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cele de mai sus, precum şi faptul că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 09.06.2016, concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din hotărâre, dată la care s-a amânat pronunţarea pentru data de 16.06.2016.

Instanţa reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra litigiului contencios administrativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la instanţă  la data de 28.03.2016, sub nr. de dosar ……./111/2016, reclamantul DD în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CN-  ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE B, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună suspendarea Deciziei nr. ………/02.03.2016 emisă de pârâtă, cu consecinţa reluării activităţii precum şi plata tuturor drepturilor salariale începând cu data de 24 februarie 2016.

În motivare se arată că prin decizia atacată s-a dispus prelungirea suspendării de drept a raporturilor sale de serviciu în cadrul funcţiei deţinute, cea de şef birou grad II la Biroul …….. din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice B, ca urmare a rechizitoriului DNA din data de ………..2016, prin care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Consideră reclamantul că decizia atacată este nulă de drept ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor de formă, respectiv calea şi termenul de atac, intervalul pentru care operează suspendarea şi dacă pe perioada suspendării beneficiază de asigurări sociale şi asigurări de sănătate. Apreciază reclamantul că aceste menţiuni sunt obligatorii, raportat la Regulamentul nr. 31/2014 privind Statutul funcţionarului public al Uniunii Europene.

Mai arată că funcţia pe care o ocupa la momentul suspendării sale este cea de Şef birou …....., care nu are nicio legătură cu funcţiile deţinute anterior.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, arată că este imposibilitatea de a desfăşura o altă activitate remunerată, deoarece, cu toate că este suspendat, îşi păstrează calitatea de funcţionar public, astfel că s-ar afla într-o totală incompatibilitate cu exercitarea oricărei alte funcţii private, prin raportare la prevederile art. 94 şi urm. din Legea nr. 161/2003.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 188/1999, ale Regulamentului CE nr. 31/2014.

În probaţiune reclamantul a solicitat încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri.

Pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CN – ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE B, legal citată, a depus întâmpinare (filele 102-108), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, cu consecinţa menţinerii Deciziei nr. ………/02.03.2016.

Reiterând starea de fapt, pârâta arată că prin Adresa Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial O din data de ……….2016, în dosarul nr. ……../P/201, s-a adus la cunoştinţă faptul că s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului DD pentru comiterea a cinci infracţiuni de luare de mită şi a unei infracţiuni de spălare de bani.

În baza celor comunicate, arată pârâta, a fost emisă decizia contestată, în temeiul prevederilor Legii nr. 188/1999, sancţiunea având ca şi finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public.

Totodată, apreciază pârâta că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi existenţa iminenţei unei pagube.

Pentru aceste considerente, a solicitat pârâta respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 188/1999.

Pârâta nu a formulat cereri de probaţiune.

Instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Decizia nr. …../02.03.2016 emisă de către directorul D.G.R.F.P. CN s-a dispus prelungirea suspendării de drept a reclamantului din funcţia publică deţinută, în temeiul prevederilor art. 94 alin. 1 lit. m din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, avându-se în vedere adresa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial O, prin care s-a înaintat o copie a rechizitoriului emis în cauza penală înregistrată sub nr. ……./P/2011, din care rezultă că s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a reclamantului pentru comiterea a cinci infracţiuni de luare de mită şi a unei infracţiuni de spălare de bani.

Instanţa reţine că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumţia autenticităţii şi veridicităţii. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.

Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalităţii, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

In considerarea celor două principii incidente în materie - al legalităţii actului administrativ şi al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

Din interpretarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi existenţa unei pagube iminente.

Îndeplinirea condiţiilor se analizează în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care ar trebui să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

Suspendarea executării actelor administrative constituie o situaţie de excepţie care intervine când legea o prevede, în limitele şi condiţiile anume reglementate. Având caracterul unei măsuri procesuale facultative, iar nu obligatorii pentru instanţă, suspendarea poate fi dispusă numai după verificarea condiţiilor impuse de art. 14 şi dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea temporară şi provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia.

Necesitatea asigurării unei protecţii jurisdicţionale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative este recunoscută şi pe plan european, prin Recomandarea R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniştrii din cadrul Consiliului Europei, aplicabilă şi României. Potrivit acesteia, instanţa, în calitate de autoritate jurisdicţională chemată să decidă măsura de protecţie provizorie, trebuie să ţină cont de ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente şi să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument juridic, aparent valabil, faţă de nelegalitatea lui.

Aprecierea existenţei cazului bine justificat, definit de art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, implică analiza unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ. Aprecierea existenţei cazului bine justificat se realizează de către instanţa de judecată prin prisma analizei legalităţii sau nelegalităţii aparente a acestuia.

Cât priveşte cazul bine justificat, trebuie menţionat că judecătorul învestit cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ este chemat să realizeze o verificare sumară a motivelor de nelegalitate invocate de parte, legiuitorul neacordând instanţei posibilitatea să rezolve pe această cale fondul pretenţiei.

Existenţa unui caz bine justificat nu poate fi reţinută decât dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

În limitele permise de natura specifică a procedurii, instanţa apreciază că nu există împrejurări legate de starea de fapt şi de drept din care să rezulte aparenţe de nelegalitate care să creeze o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Astfel, invocarea unor aspecte de nelegalitate ce vizează elementele formale ale deciziei contestate, nu se circumscriu sintagmei de „caz bine justificat”, atâta timp cât prin decizia de suspendare a raporturilor de serviciu au fost transpuse dispoziţiile legale imperative ale Legii nr. 188/1999, autoritatea publică constatând suspendarea de drept a acestor raporturi de serviciu.

Din analiza sumară a actului a cărui suspendare a executării se solicită, se observă că sunt menţionate actele care au stat la baza emiterii sale, dispoziţiile legale şi motivele pentru care respectivele acte au aplicabilitate, astfel că, cel puţin în aparenţă, în drept şi în fapt, nu există o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Mai mult, măsura suspendării nu încalcă prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază orice inculpat într-un dosar penal, întrucât autoritatea care a emis decizia de suspendare nu a formulat raţionamente şi nici nu a lăsat să se înţeleagă că şi-a format deja opinia asupra vinovăţiei penale a reclamantului pe care l-a suspendat din funcţia publică.

Având în vedere natura administrativă a acestei măsuri, în speţă nu se pune problema nerespectării prezumţiei de nevinovăţie.

Condiţia cazului bine justificat poate fi reţinută în ipoteza în care, la o privire sumară a actului, acesta apare ca fiind ilegal. Cu alte cuvinte, prezumţia de legalitate este obturată, temporar, de aparenţa de ilegalitate. Reclamantul, prin probele administrate, nu a răsturnat prezumţia de legalitate de care se bucură, în principiu, un act administrativ.

În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv paguba iminentă, instanţa reţine că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004 modificată, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Sub aspectul îndeplinirii condiţiei pagubei iminente, în raport de specificul speţei, se reţine că îndeplinirea acestei condiţii nu poate fi analizată decât subsumat noţiunii de „prejudiciu material viitor, previzibil” deoarece reclamantul solicită protejarea îndreptăţirii sale la funcţia publică.

Susţinerile reclamantului referitoare la paguba iminentă creată prin decizia nr. ……/02.03.2016 se referă la crearea unui prejudiciu de natură materială, ca urmare a pierderii salariului, susţinere care nu este suficientă şi concludentă pentru a se considera că este întrunită cerinţa legală pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.

Instanţa apreciază că susţinerile referitoare la pierderea salariului, situaţia economică şi implicaţiile financiare şi sociale asupra reclamantului şi a familiei sale, nu sunt suficiente şi concludente pentru a se considera că sunt întrunite cerinţele legale pentru a se dispune suspendarea. De asemenea, lipsirea de salariu pentru o anumită perioadă nu conduce la concluzia unei lipsiri absolute de mijloace de subzistenţă.

Paguba invocată de către reclamant ca fiind creată urmare a emiterii deciziei de suspendare a raportului de serviciu nu se circumscrie noţiunii de „pagubă iminentă” în înţelesul art. 2 alin. 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004, respectiv de prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.

Această concluzie se desprinde din faptul că, în eventualitatea anulării actului administrativ, principalul efect este restabilirea situaţiei anterioare şi plata drepturilor băneşti de care reclamantul a fost lipsit pe perioada de până la anularea actului.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din faptul că, la încetarea măsurii suspendării din funcţia publică, funcţionarul public îşi va relua activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele legale obligatorii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea putând fi acordată de către instanţă atunci când, în raport de ansamblul circumstanţelor cauzei, se apreciază că executarea actului ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat şi când există argumente juridice valabile faţă de legalitatea actului emis.

Pentru aceste considerente, instanţa, în temeiul prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondată acţiunea având ca obiect suspendare executare act administrativ, formulată de reclamant.

Instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, de către pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea de suspendare formulată de reclamantul DD, în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CN – ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE B.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.

Calea de atac se depune la Tribunalul B şi se judecă de Curtea de Apel O.

Pronunţată în şedinţă publică azi, ……………...

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare