Chemarea în garanţie pentru evicţiune, în cadrul acţiunii de grăniţuire şi revendicare

DOSAR NR. 19615/197/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 898/R

Şedinţa publica de la 10 noiembrie 2014

Completul de recurs compus din:

PREŞEDINTE: (…) - judecător

Judecător: (…)

Judecător: (…)

Grefier: (…)

Pentru astăzi fiind amânata pronunţarea asupra recursului de fata care s-a judecat in şedinţa publica din 16 octombrie 2014 când părţile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de şedinţa de la respectivul termen de judecata, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre si când, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 23 si 30 octombrie 2014, după care pentru data de 6 si 10 noiembrie 2014.

La apelul nominal făcut în şedinţa publica la pronunţare se constata lipsa parţilor.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanţa, in urma deliberării pronunţa următoarea hotărâre:

T R I B U N A L U L

Constata ca prin sentinţa civila nr. 2160 din 25.02.2014 pronunţata in cauza de Judecătoria Braşov, instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii CV şi C.M, în contradictoriu cu pârâţii ȘC şi ŞCA şi, în consecinţă, a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanţilor CV şi C.M. intabulată  în CF nr. (…)  Braşov (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 2(…) Braşov), nr. top(…) şi CF nr. (…) Braşov (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. (…) Braşov), nr. top. (…)şi proprietatea pârâţilor ȘC şi ŞCA, intabulată în CF nr. (…) Braşov (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. (…)  Braşov), nr. top. (…)  pe aliniamentul 67-D-F-45-43-H (varianta I - anexa 9), conform raportului de expertiză tehnică nr. 672318/2013 întocmit de expert tehnic topograf AM care face parte integrantă din prezenta sentinţă. Prin aceeaşi hotărâre instanţa a respins petitul privind revendicarea, precum si cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii ȘC şi ŞCA, în contradictoriu cu chemata în garanţie TMC (fostă B. În temeiul art. 560 din Noul Cod Civil, raportat la art. 276 si art. 277 din Codul de procedura civilă instanţa a compensat între părţi  contravaloarea onorariilor experţilor şi i-a obligat pe pârâţi să plătească reclamanţilor suma de 9,65 lei, reprezentând ½ din contravaloarea taxei judiciare de timbru şi a timbrelor judiciare aferente petitului privind grăniţuirea, a respins restul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanţi ca neîntemeiate, dar si cheltuielile de judecată solicitate de pârâţi aferente cererii de chemare în garanţie ca neîntemeiate.

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre instanţa a reţinut ca prin acţiunea civila formulata, reclamanţii  CV si CM, in contradictoriu cu paraţii ŞC si ŞCA, au solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa sa se dispună obligarea paraţilor sa le lase in deplina proprietate si posesie suprafaţa de aproximativ 8 mp. din terenul înscris in CF  nr. (…)  Braşov (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. (…) Braşov) cu nr. top(…)constituit din casa in suprafaţa totala de 121 mp. si imobilul înscris in CF nr. (…) Braşov (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. (…)  Braşov) cu nr. top. (…)constituit din teren in suprafaţa de 234 mp. asupra căruia nu au niciun drept; sa se stabilească linia de hotar dintre proprietăţi; cu cheltuieli  de judecata.

Instanţa a avut totodată in vedere ca paraţii ȘC si ŞCA au formulat cerere de chemare in garanţie pentru evicţiune in contradictoriu cu chemata in garanţie TMC (fosta  B) prin care au solicitat ca in cazul in care vor cădea in pretenţii, chemata in garanţie sa le restituie cu titlu de  despăgubire, parte din preţul vânzării (actualizat) achitat pentru suprafaţa de teren de aproximativ 8 mp. pe care a ocupat-o abuziv din terenul înscris in CF nr (… ) Braşov, sub nr. top. (… ) proprietatea reclamanţilor si vânduta paraţilor prin încheierea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 746/16.04.2004 si sa le achite toate cheltuielile de judecata făcute cu acest proces.

Pe fond instanţa a reţinut din extrasul CF nr. (… )  Braşov (provenita din conversia  pe hârtie a CF nr(… )) ca imobilul situat in Braşov, str. (… )  compus din casa si teren in suprafaţa de 121 mp., intabulat sub nr. top. (… ), este proprietatea tabulara a reclamanţilor CV si CM, ca reclamanţii deţin in proprietate si terenul in suprafaţa de 234 mp. situat in Braşov, str. (… ), intabulat in CF nr. (… )  Braşov (provenita din conversia pe hârtie a CF nr. (… )), sub nr. top (… ) si ca imobilul situat in Braşov, str. (… ), compus din apartament si teren in suprafaţa de 281 mp., înscris in CF nr. (… )  Braşov (provenita din conversia pe hârtie a CF nr. (… ) Braşov), sub nr. top. (… ), nr. cad. (… ), este proprietatea tabulara a paraţilor SC si ŞCA, dar si ca imobilele proprietatea parţilor intabulate sub nr. top. (… )  si sub nr. top (… ), (… )  sunt învecinate.

Întrucât expertul M B desemnat de instanţa sa efectueze expertiza  topografica nu a fost in măsura ca prin lucrarea de expertiza topografica nr. (… ) si prin răspunsurile la obiecţiuni sa stabilească graniţa dintre cele doua proprietăţi, stabilind doua  variante de grăniţuire lacunar argumentate, instanţa a încuviinţat parţilor, in temeiul art. 212 alin. 1 din Codul de procedura civila o contraexpertiza.

Prin urmare, la soluţionarea cauzei instanţa a avut in vedere contraexpertiza întocmita in cauza de expert AM, respectiv raportul de expertiza nr. 672318/02.10.2013.

Instanţa a reţinut ca expertul a stabilit in urma măsurătorilor efectuate ca suprafaţa imobilului proprietatea  reclamanţilor (nr. top. (… ) si nr. top. (… )) este de 459  mp., delimitata de punctele 67-D-F-45-44-G-H–55-61-60-54-58-52-51-50-11-12-13-E-67, existând o diferenţa intre suprafaţa rezultata si cea înscrisa in CF, de + 104 ,40 mp.

In ceea ce priveşte imobilul paraţilor (nr. top. (… ), (… )) instanţa a reţinut tot din măsurătorile topografice ca aceasta se întinde pe o suprafaţa de 433 mp., delimitata de punctele 67-18-20-72-71-H-G-44-43-45-F-D-67, existând si in acest caz o diferenţa intre suprafaţa rezultata si cea înscrisa in CF, de  + 152 mp.

Din analiza schiţei de dezmembrare întocmita in anul 1972 (anexa nr. 4) si a planului  cadastral realizat in anul 1975 (anexa nr. 5), expertul a statuat ca cele doua construcţii care existau la vremea respectiva – casa de locuit si anexa iniţiala erau lipite intre ele, expertul stabilind ca linia de hotar este cea a zidurilor construcţiilor deoarece nu s-ar fi putut dezmembra lotul reclamanţilor cu tot cu streaşina pe o linie dreapta (conform schiţei de dezmembrare), fără ca linia de dezmembrare sa fi afectat suprafaţa construcţiei - anexa având peretele comun in prelungire.

Conform art. 7 alin. 2 din Ordinul nr. 634/2006, expertul a arătat ca la calculul suprafeţei fiecărei proprietăţi limita este considerata mijlocul gardului despărţitor.

Instanţa a mai reţinut constatările expertului potrivit cu care peretele de la strada al imobilului – construcţie proprietatea reclamanţilor are o prelungire pe partea stânga de 0,70 cm. – perete fals fata de amprenta casei, fapt care induce in eroare asupra lăţimii casei si ascunde straşina stânga la exterior; că paraţii au frontul la strada al proprietăţii mai mare decât cel din schiţele de carte funciara, deoarece hotarul dintre imobilele parţilor, urmăreşte in principal zidul casei si zidul anexei reclamanţilor; că in partea din spate este construit un gard despărţitor din bolţari intre proprietăţi făcut curbat, care nu respecta linia din schiţa dezmembrării din anul 1972 dintre cele doua proprietăţi, care este o linie dreapta, precum si concluzia că linia de hotar stabilita prin schiţa dezmembrării din anul 1972 este prezentata in anexa nr. 9., unde suprafaţa totala a reclamanţilor este de 474 mp., delimitata de punctele 67-D-F-43-H-55-61-60-54-58-52-51-50-11-12-13-E-67, rezultând un plus de suprafaţa de 119.40 mp. fata de suprafaţa înscrisa in cartea funciara si unde suprafaţa totala a paraţilor este de 418 mp., delimitata de punctele 67-66-18-20-72-71-78-H-43-45-F-D-67, rezultând un plus de suprafaţa de 137 mp. fata de suprafaţa înscrisa in evidentele de carte funciara.

Întrucât ambele proprietăţi au suprafeţe mai mari decât cele înscrise in cartea funciara si exista o distanta despărţitoare intre zidurile casei reclamanţilor si construcţia noua a paraţilor, respectiv de 60 de cm., expertul a arătat ca se poate stabili un alt traseu al hotarului astfel încât sa se respecte picătura de streaşina pentru ambele proprietăţi.

In vederea respectării picăturii de streaşina expertul a stabilit linia de graniţa evidenţiata in anexa nr. 10. In situaţia prezentata, suprafaţa totala a reclamanţilor este de 482 mp., delimitata de punctele 59-C-D-F-45-43-H-55-61-60-54-58-52-51-50-11-12-13-E-67-59, rezultând un plus de suprafaţa de 127,40 mp., fata de suprafaţa înscrisa in cartea  funciara.

Suprafaţa totala a paraţilor este de 409 mp., delimitata  de punctele  59-66-18-20-72-71-78-H-43-45-F-D-C-59, rezultând un plus de suprafaţa de 128 mp., fata de suprafaţa înscrisa in evidentele de carte funciara.

Instanţa a reţinut concluziile expertului potrivit cu care acoperişul reclamanţilor depăşeşte in prezent limita de proprietate, astfel, in prima varianta (cea determinata pe baza datelor vechi confruntate cu cele noi) cu 0,95 m., iar in cea de a doua varianta (cea determinata pentru respectarea picăturii de streaşina) cu 0,35 m. Streaşina din partea dreapta a casei reclamanţilor prezintă urme vizibile  de modificare (linia acoperişului din coama pana la streaşina este frânta din dreptul zidului construcţiei), având o lăţime  de 0,95 cm., iar cea din stânga este de 0,80 cm.; paraţii au fost obligaţi sa ocolească streaşina reclamaţilor deoarece la data construirii imobilului limita de proprietate era zidul casei; limita de proprietate arătata in varianta I prezentata in raportul de expertiza este cea conforma cu schiţa de CF din anul 1972 si cu planul cadastral al intravilanului municipiului Braşov.

Instanţa de fond a mai reţinut ca la interogatoriu reclamanţii CV si CM au declarat ca linia de hotar intre cele doua imobile identificate la nr. top. 1575/1/1 proprietatea reclamanţilor si nr. top. (… ) si (… )  proprietatea paraţilor, a fost demult stabilita, existând din perioada dezmembrării nr. top. (… ), in timp ce paratul SC a declarat la interogatoriu ca gardul edificat este drept si nu încalcă proprietatea reclamanţilor.

In ceea ce priveste petitul privind revendicarea, instanta a constata urmatoarele:

Art. 6 alin. 6 din Noul Cod Civil prevede ca dispozitiile legii noi sunt de asemenea aplicabile si efectelor viitoare ale situatiior juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acesteia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatie legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a legii noi, ceea ce inseamna că in speta sunt aplicabile dispozitiile Noului Cod Civil.

Cand prin actiunea de granituire se solicita o parte determinata din terenul limitrof, pe care vecinii ar detine-o fara drept, granituirea implica o revendicare, iar reclamantul trebuie sa-si dovedeasca dreptul sau de proprietate.

Noul cod civil prevede in art. 555  că proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de  lege.

Din expertiza tehnica întocmita in cauza nu rezulta ca paraţii ar ocupa vreo suprafaţa de teren din proprietatea reclamanţilor. Dimpotrivă, expertul a stabilit ca ambele parţi folosesc o suprafaţa mai mare decât cea înscrisa in cartea funciara, reclamanţii având un plus de teren de 104,40 mp. iar paraţii un plus de teren in suprafaţa de 152 mp..

Întrucât din probatoriul administrat in cauza nu a rezultat ca paraţii ocupa vreo suprafaţa de teren din proprietatea reclamanţilor, cererea lor in revendicare se impune sa fie respinsa ca neîntemeiata.

In ceea ce priveşte cererea de grăniţuire, instanţa a reţinut că atât timp cat exista controverse intre proprietarii învecinaţi cu privire la linia de hotar, chiar daca din probatoriul administrat in cauza ar rezulta ca linia de hotar existenta nu a suferit modificări, instanţa are obligaţia sa stabilească intr-o acţiunea in grăniţuire hotarul dintre proprietăţile parţilor pentru a pune capăt divergentelor dintre acestea.

Prin urmare, solicitarea paraţilor de respingere a acţiunii in grăniţuire a fost apreciată ca fiind lipsita de temei.

Instanţa a reţinut aplicabilitatea in speţa a art. 560 Noul Cod civil, potrivit cu care proprietarii terenurilor invecinate sunt obligati sa contribuie la granituire prin reconsituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzatoare, suportand, in mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Asadar, a statuat instanta, granituirea reprezinta o operaţie de delimitare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietati invecinate, o atare operatiune fiind admisibila chiar daca intre proprietati exista hotare exterioare, ori de cate ori acestea nu au fost stabilite prin intelegerea partilor sau prin hotarare judecatoreasca.

Instanta a avut in vedere cele aratate de expertul A.M. potrivit cu care linia de hotar este cea a zidurilor construcţiilor, deoarece nu s-ar fi putut dezmembra lotul reclamanţilor cu tot cu streaşina pe o linie dreapta (conform schiţei de dezmembrare), fără ca linia de dezmembrare sa fi afectat suprafaţa construcţiei - anexa având peretele comun in prelungire, linia de hotar dintre proprietăţile parţilor fiind situata pe aliniamentul coordonatelor 67-D-F-45-43-H (varianta I -  anexa 9).

De asemenea instanţa a reţinut ca expertul consilier parte PR- A (încuviinţat paraţilor) a arătat ca hotarul dintre parţi, conform evidentelor CF vechi si noi si realităţii obiective este pe aliniamentul 14-D-F-41-39-40-4-12-H (varianta I din răspunsul la obiecţiuni) si ca expertul parte PRM (încuviinţat reclamanţilor) a opinat ca linia de graniţa dintre proprietăţile parţilor este pe aliniamentul M-A-B-N-D-F-H, susţinând ca varianta nr. 2 - anexa nr. 10 corespunde in parte realităţii.

Instanţa a constatat insa ca aliniamentul propus de expertul parte PRA se apropie de aliniamentul stabilit de expertul AM, excepţie făcând stabilirea liniei de graniţa pe gardul despărţitor, in timp ce aliniamentul propus de catre expertul parte PRM este contrar opiniilor celor doi experti, aliniament stabilit fara echivoc pentru a favoriza reclamantii, respectiv de a stabili granita de la streasina actuala a imobilul proprietatea reclamantilor.

Instanta, analizand cele doua variante de stabilire a liniei de granita dintre proprietatile partilor propuse de expertul AM si avand in vedere si aliniamentele propuse de  catre cei doi experti consilieri, a decis sa dea eficienta variantei I – din anexa 9 din raportul de experiza intocmit in cauza pentru urmatoarele motive:

-pentru stabilirea hotarului dintre proprietatile partilor relevanta au schiţa de dezmembrare din anul 1972 (anexa nr. 4) si planul cadastral realizat in anul 1975 (anexa nr. 5)  potrivit cărora linia de graniţa este cea a zidurilor construcţiilor – anexa având perete comun in prelungire;

-nu poate fi primita varianta II - anexa 1 prin care expertul a stabilit un alt traseu al hotarului astfel încât sa se respecte picătura de streaşina pentru ambele proprietăţi, câta vreme reclamanţii au modificat streaşina acoperişului de la imobilul proprietatea acestora si au obligat paraţii sa ocolească streaşina reclamaţilor. Încălcarea graniţei de hotar de către reclamanţi (demult stabilita – potrivit răspunsurilor acestora la interogatorii) prin modificarea streşinii acoperişului care încalcă limita de proprietate nu-i îndreptăţeşte pe aceştia la stabilirea unei alte linii de hotar care sa respecte picătura streşinii. Desigur, daca reclamanţii ar fi avut acordul paraţilor pentru stabilirea acestei variante, instanţa ar fi dat curs voinţei parţilor.

Apreciind că varianta II propusa de expert nu reprezintă linia de hotar reala dintre proprietăţile parţilor, astfel că instanţa a înlăturat-o.

De asemenea, instanţa a apreciat ca aliniamentele propuse de cei doi experţi consilieri nu pot fi reţinute din următoarele motive: linia de hotar stabilita de expertul PR-A (pe gardul existent construit in partea din spate) contravine constatării expertului AM potrivit căreia gardul este curbat si nu respecta schiţa dezmembrării din anul 1972 dintre cele doua proprietăţi care este o linie dreapta; graniţa propusa de către expertul PR-M este in mod cert subiectiva, contrara evidentelor vechi de carte funciara; câta vreme reclamanţii au modificat acoperişul si au încălcat proprietatea, graniţa nu poate fi data de picătura streşinii actuale; susţinerea expertului contrazice afirmaţia reclamanţilor din acţiune potrivit căreia din documentaţia de dezmembrare necesara înscrierii in cartea funciara rezulta ca linia de hotar era data de picătura streşinii imobilului.

In consecinţa, instanţa a stabilit linia de hotar dintre proprietăţile parţilor pe aliniamentul 67-D-F-45-43-H (varianta I - anexa 9), conform raportului de expertiza tehnica nr. 672318/2013 întocmit de expert tehnic topograf AM despre are s-a stabilit ca face parte integranta din prezenta sentinţa.

In cele din urma, având in vedere ca paraţii nu au căzut in pretenţii fata de reclamanţi, instanţa a respins ca neîntemeiata cererea de chemare in garanţie, întrucât s-a apreciat ca in speţa nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 60 alin. 1  din Codul de procedura civila.

In temeiul tuturor considerentelor de fapt si de drept expuse, instanţa a admis in  parte acţiunea civila formulata de reclamanţii CV si CM, in contradictoriu cu paraţii ȘC si ŞCA si in consecinţa, a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanţilor CV şi CM si proprietatea paraţilor SC si ŞCA, pe aliniamentul 67-D-F-45-43-H (varianta I - anexa 9), conform raportului de expertiză tehnică nr. 672318/2013 întocmit de expert tehnic topograf AM, parte integranta din sentinţă si a respins petitul de revendicare ca neîntemeiat.

In temeiul art. 560 din Noul Cod Civil, raportat la art. 276 si art. 277 din Codul de procedura civila instanţa a compensat intre parţi contravaloarea onorariilor experţilor si a obligat pe paraţi sa plătească reclamanţilor suma de 9,65 lei, reprezentând ½ din contravaloarea taxei judiciare de timbru şi a timbrelor judiciare aferente petitului privind grăniţuirea.

Instanţa a respins cererea privind restul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanţi (taxa judiciara de timbru si timbre judiciare achitate pentru petitul privind revendicarea) ca neîntemeiate si, raportat la soluţia pronunţata asupra cererii de chemare in judecata, instanţa a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecata solicitate de paraţi, aferente cererii de chemare in garanţie (taxa judiciara de timbru si timbre judiciare), ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii CV şi CM, solicitând admiterea acestuia si, in principal casarea sentinţei si trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, fiind necesara administrarea unui nou probatoriu constând in cercetare locala, audierea unor martori si efectuarea unei noi lucrări de expertiza. In subsidiar, recurenţii reclamanţi au solicitat modificarea in parte a sentinţei in sensul obligării paraţilor sa le lase in deplina proprietate si posesie suprafaţa de 8 mp. din terenul înscris in CF nr. (…) Braşov, nr. top (…) si din terenul înscris in CF nr. (…) Braşov, nr. top (…), precum si in sensul stabilirii linie de hotar dintre proprietăţile parţilor potrivit variantei 2 – anexa 10 a raportului de expertiza nr. 672318; cu cheltuieli de judecata.

Prima critica a recurenţilor reclamanţi a vizat respingerea pretins greşita de către instanţa de fond, la termenul din 04.02.2014, a obiecţiunilor formulate de aceştia referitor la concluziile expertului desemnat in cauza, a cererii de administrare a probei testimoniale, precum si a cererii de administrare a probei cu cercetarea locala.

Recurenţii au arătat ca obiecţiunile lor au fost si sunt întemeiate deoarece expertul, la stabilirea liniei de hotar, nu a respectat schiţa de dezmembrare din 1972 si nici lungimea de 6 m. a frontului stradal, neoferind nicio explicaţie pentru faptul ca in prezent frontul la strada al proprietăţii paraţilor este mai mare, respectiv de 8,41 m.. S-a mai arătat ca expertul nu a oferit explicaţii nici pentru diferenţele rezultate in urma suprapunerilor măsurătorilor pe schiţele de CF in ceea ce priveşte proprietatea paraţilor; nu a explicat motivul pentru care nu a luat in considerare existenta la fata locului a culoarului care făcea iniţial accesul spre imobilul paraţilor; nu a ţinut cont de schiţele de dezmembrare ale ambelor proprietăţi.

In ceea ce priveşte necesitatea administrării probei testimoniale recurenţii reclamanţi au arătat ca aceasta ar fi dovedit starea imobilului când a fost cumpărat de paraţi, ca aceştia ştiau traseul liniei de hotar, faptul ca paraţii sunt cei care au edificat lucrările prin ocolirea streşinii reclamanţilor, aspect de altfel recunoscut de către paraţi prin răspunsurile la interogatorii.

Recurenţii au arătat ca cercetarea locala se justifica si era necesara pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, in special pentru stabilirea eventualelor modificări aduse acoperişurilor si a vechimii acestora.

In ceea ce priveşte solicitarea subsidiara, recurenţii reclamanţi au arătat ca, având in vedere aceleaşi împrejurări invocate, anume ca paraţii au fost cei care au adus modificări imobilului prin încălcarea liniei de hotar, aspecte recunoscute de aceştia, stabilirea liniei de hotar potrivit variantei I adoptata de instanţa nu este deloc o soluţie justa, singura varianta care respecta realitatea fiind varianta II.

In cele din urma recurenţii reclamanţi au invocat faptul ca stabilirea in teren a liniei de graniţa potrivit variantei I nici nu ar fi posibila, deoarece reclamanţii nu si-au dat acordul la momentul la care reclamanţii au procedat in anul 2008 la lucrările de comasare a loturilor aflate in proprietatea lor.

In drept au fost invocate disp. art. 312 Cod procedura civila raportat la art. 304 pct. 9 combinat cu art. 304 ind. 1 Cod procedura civila.

Împotriva sentinţei au declarat recurs si paraţii SC şi ŞCA, solicitând admiterea acestuia si modificarea sentinţei in sensul stabilirii liniei de hotar dintre proprietăţile parţilor pe coordonatele 14-D-F-41-39-40-4-12-H.

In motivarea recursului s-a arătat ca s-au avut in vedere concluziile greşite ale expertului AM, insa varianta adoptata de instanţa încalcă dreptul de proprietate al paraţilor si, in plus, nesocoteşte evidentele vechi de CF. Recurenţii au arătat in esenţa ca instanţa a ignorat semnele vechi de hotar, acestea nefiind insa respectate intre punctele 43 – H indicate de expert. Recurenţii au arătat ca schiţa din 1972 la care s-a raportat expertul nu are darul sa poată confirma cu exactitate configuraţia graniţei pe porţiunea indicata.

In drept au fost invocate disp. art. 299 si urm. Cod procedura civila.

Ambele cereri de recurs au fost legal timbrate.

In cauza nu s-au formulat întâmpinări fata de recursurile declarate.

Analizând recursurile de fata din perspectiva motivelor invocate, tribunalul retine ca acestea sunt nefondate.

Tribunalul retine din concluziile si explicaţiile expertului a cărui lucrare a fost declarata parte integranta a hotărârii recurate, ca suprafaţa terenului proprietatea reclamanţilor (nr. top. (…)si nr. top. (…) ), delimitat de punctele 67-D-F-45-44-G-H–55-61-60-54-58-52-51-50-11-12-13-E-67, este in fapt de 459 mp., adică cu 104,4 mp. mai mare decât apare in evidentele de CF si că, de asemenea, suprafaţa terenului proprietatea paraţilor (nr. top. (…), (…)), delimitat de punctele 67-18-20-72-71-H-G-44-43-45-F-D-67, măsoară in fapt 433 mp., adică cu 152 mp. in plus fata de suprafaţa înscrisa in CF si ca aceste constatări nu au fost combătute de părţile in litigiu.

Analizând schiţa de dezmembrare întocmita in anul 1972 (anexa nr. 4) si planul  cadastral realizat in anul 1975 (anexa nr. 5), expertul a statuat ca cele doua construcţii care existau la vremea respectiva – casa de locuit si anexa iniţiala - erau lipite intre ele, ceea ce in opinia expertului înseamnă ca linia de hotar este cea a zidurilor construcţiilor deoarece nu s-ar fi putut dezmembra lotul reclamanţilor cu tot cu streaşina pe o linie dreapta (conform schiţei de dezmembrare), fără ca linia de dezmembrare sa fi afectat suprafaţa construcţiei - anexa având peretele comun in prelungire si ca, in conformitate cu disp. art. 7 alin. 2 din Ordinul nr. 634/2006, la calculul suprafeţei fiecărei proprietăţi limita este considerata mijlocul gardului despărţitor.

Astfel, tribunalul retine ca expertul a lămurit pe deplin raportarea la schiţa de dezmembrare din 1972.

Tot astfel, in ceea ce priveşte explicaţia pentru care in fapt paraţii beneficiază de un front stradal mai mare in lungime decât cel din evidentele scriptice a fost oferita in mod clar de expert, acesta arătând că paraţii au frontul la strada al proprietăţii mai mare decât cel din schiţele de carte funciara, deoarece hotarul dintre imobilele parţilor, urmăreşte in principal zidul casei si zidul anexei reclamanţilor si că in partea din spate este construit un gard despărţitor din bolţari intre proprietăţi făcut curbat, care nu respecta linia din schiţa dezmembrării din anul 1972 dintre cele doua proprietăţi, care este o linie dreapta.

Tribunalul retine ca in urma primelor concluzii ale expertului AM, instanţa de fond a încuviinţat tuturor parţilor obiecţiunile formulate si a solicitat expertului sa răspundă la acestea, apreciind ca nefondate numai obiecţiunile formulate cu privire la răspunsul la obiecţiuni.

Pe de alta parte, tribunalul a apreciat ca stabilirea liniei de graniţa trebuie făcuta potrivit variantei I – anexa 9, deoarece aceasta este singura care satisface in cea mai mare măsura vechea schiţa de CF (anexa 8, fila 33 vol. II dosar fond). Pe de alta parte, reţinând concluziile expertului potrivit cu care linia de hotar este cea a zidurilor construcţiilor, deoarece nu s-ar fi putut dezmembra lotul reclamanţilor cu tot cu streaşina pe o linie dreapta (conform schiţei de dezmembrare), fără ca linia de dezmembrare sa fi afectat suprafaţa construcţiei - anexa având peretele comun in prelungire, in mod corect si pe cale de consecinţa instanţa de fond a reţinut încălcarea acestei graniţe de către reclamanţi, prin modificarea streşinii acoperişului care încalcă limita de proprietate si astfel caracterul neîntemeiat al pretenţiei lor ca stabilirea liniei de hotar care sa respecte picătura streşinii.

Si aceasta deoarece, in mod corect a reţinut instanţa ca reclamanţii inşişi au recunoscut la interogatoriu ca linia de hotar dintre proprietăţile parţilor a fost de mult stabilita, datând încă de la dezmembrarea lotului cu nr. top (…) fiind reprezentata de zidul comun ce desparte cele doua imobile si de gardul despărţitor, acesta fiind modificat numai pe înălţime (răspunsurile la întrebările 5 si 6 ale interogatoriului formulat de paraţi – fila 97 vol. I dosar fond), modificare lipsita de relevanta din perspectiva stabilirii liniei de hotar, nefiind invocate modificări de amplasament. Or, daca s-a recunoscut ca linia de hotar este determinata de zidul despărţitor comun, in mod evident nu s-ar mai putea pretinde ca linia de graniţa este data de picătura straşinei.

Pentru toate aceste considerente tribunalul apreciază ca toate criticile aduse de reclamanţii recurenţi sentinţei atacate sunt nefondate.

De asemenea, pentru aceleaşi argumente deja expuse, referitoare la traseul pe care îl arata vechea schiţa de CF pe aliniamentul invocat de către paraţi in recursul lor, 43 – H, tribunalul retine ca nici critica acestora nu este întemeiata, deoarece in mod clar vechea schiţa de CF indica fără dubiu o linie dreapta, nicidecum una frânta, pretinsa de către paraţi.

In drept, tribunalul retine ca in mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea in speţa a disp. art. 560 Noul Cod civil, potrivit cu care proprietarii terenurilor invecinate sunt obligati sa contribuie la granituire prin reconsituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzatoare, suportand, in mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

In concluzie, tribunalul găseşte ca soluţia pronunţata de instanţa de fond a fost legala si temeinica in contextul expus, motiv pentru care recursurile sunt apreciate ca fiind nefondate si urmează sa fie respinse, in temeiul art. 312 Cod procedura civila si, fata de ambele soluţii de respingere, va compensa intre recurenţi cheltuielile de judecata avansate de aceştia in calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenţii reclamanţi CV si CM, pe de o parte si de recurenţii paraţi ȘC si ȘCA, pe de alta parte, împotriva sentinţei civile nr. 2160/25.02.2014 pronunţata in cauza de Judecătoria Braşov, pe care o menţine.

Compensează intre parţi cheltuielile de judecata efectuate de acestea in recurs.

IREVOCABILA

Pronunţata in şedinţa publica azi, 10.11.2014.

PREŞEDINTE,  JUDECATOR,JUDECATOR,

(…)  (…)(…) pentru care semnează Preşedintele instanţei,

Domenii speta

Spete similare