Constatarea unor clauze abuzive a în cuprinsului Contractul de leasing financiar. Consecinţe

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ZĂRNEŞTI

JUDEŢUL BRAŞOV

DOSAR NR.1203/338/2013

SENTINŢA CIVILĂ NR. 345

Şedinţa publică din data de 13.03.2014

Instanţa constituită  din:

PREŞEDINTE: (…) - JUDECĂTOR

 GREFIER - (…)

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea în cauza civilă de faţă având ca obiect - contestaţie la executare - privind pe contestatorul SM în contradictoriu cu intimata S.C. IMPULS LEASING ROMÂNIA IFN S.A., care s-a dezbătut în fond în şedinţa publică din 06.03.2014, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, iar instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru 12.03.2014, 13.03.2014.

La apelul nominal făcut la pronunţare se constată lipsa părţilor.

Procedura legal  îndeplinită.

În urma deliberării instanţa a pronunţat hotărârea de mai jos.

 I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra prezentei cauze, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05.06.2013 sub nr. 1203/338/2013, contestatorul SM în contradictoriu cu intimata S.C. IMPULS LEASING ROMÂNIA IFN S.A. a formulat contestaţie la executare împotriva titlului executoriu Contractul de leasing fianciar nr. 09745/27.12.2007 şi a solicitat instanţei anularea în parte a acestuia, respectiv înlăturarea clauzelor abuzive cuprinse în art. 10.4, art. 10.9 și art. 13 din Contractul de leasing fianciar nr. 09745/27.12.2007, precum şi a tuturor actelor de executare, respectiv procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 11.01.2011, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 22.04.2013 şi somaţia din data de 22.04.2013.

Prin aceeaşi cerere a fost invocată excepţia prescripţiei dreptului intimatei de a cere executarea silită.

În motivare s-a arătat, în esenţă, că Contractul de leasing fianciar nr. 09745/27.12.2007 a încetat la data de 30.06.2009 iar autovehicolul a fost valorificat de către S.C. IMPULS LEASING ROMÂNIA IFN S.A.  la data de 10.09.2009, dată la care intimata cunoştea întinderea creanţei şi ar fi trebuie să sesizeze executorul judecătoresc cu o cerere de executare silită.

Arată contestatorul că la încetarea contractului a fost informat cu privire la debitul în valoare de 10.000 lei, debit pe care îl recunoaşte. Cu privire la sumele care depăşesc cuantumul de 10.000 lei contestatorul susţine că nu reprezintă creanţe certe, lichide şi exigibile. De asemenea, prin contestaţie se invocă faptul că pactul comisoriu de grad IV prevazut în contract nu si-a produs efectele şi intimata are incă obligaţia de a pune autovehicolul la dispoziţia contestatorului. Contestatorul invoca neprevederea in contract a termenului până la care curg penalităţile în cazul rezilierii şi, de asemenea, contestă modul de calcul al penalităţilor.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 399-400, 389 şi 405 C.proc.civ.

În dovedirea cererii s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Contestaţia a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, respingerea capătului de cerere privind anularea art. 10.4, art. 10.9 şi art. 13 din Contractul de leasing fianciar nr. 09745/27.12.2007 ca inadmisibil, iar în subsidiar ca neîntemeiat, respingerea excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată. De asemenea, a invocat prin întâmpinare excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, având în vedere că somaţia i-a fost comunicată contestatorului la data de 25.04.2013 iar contestaţia a fost înregistrată la data de 03.06.2013, cu nesocotirea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de dispoziţiile art. 714 N.C.proc.civ.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită intimata a  arătat că dreptul său nu este prescris având în vedere că prima cerere de executare silită în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing fianciar nr. 09745/27.12.2007 a fost formulată în anul 2011, iar în toată perioada următoare au fost efectuate acte de executare silită în cadrul dosarului de executare nr. 7/2011.

Cu privire la debitul total de 64.170,31 Lei, intimata arată că este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Mai susţine intimata că lipsa folosinţei bunului nu exonerează pe conestator de obligaţia restituirii finanţării de care a beneficiat, împreună cu beneficiul acesteia. Contractul de leasing a fost reziliat în baza art. 12.4 ii din condiţiile generale de leasing financiar, care reprezintă un pact comisoriu de grad IV, iar intervenţia instanţei nu e necesară.

În ceea ce priveşte modul de calcul al penalităţilor intimata a arătat ca acesta a respectat dispoziţiile contractuale.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 şi urm.N C.proc.civ. şi Legea nr. 51/1997.

În temeiul art. 223 alin.3  C.proc. civ. s-a cerut judecarea cauzei în lipsă. 

La dosarul cauzei a fost depus dosarul execuţional nr. 7/2011 al BEJ BGh.

La data de 05.07.2013 a fost depusă la dosar o completare a întâmpinării cu privire la modul de calcul al debitului.

La termenul din data de 17.09.2013 contestatorul a depus la dosarul cauzei precizare la contestaţia la executare prin care a arătat că termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 lit. a) şi c) C.proc.civ. curge de la data la care a luat cunoştinţă de primul act de executare, respectiv de la data de 25.05.2013 când a luat cunoştinţă de somaţie. De asemenea, a arătat contestatorul că de mai bine de 2 ani locuieşte în temeiul unui contract de închiriere în Râşnov, unde ar fi trebuit comunicate toate actele de executare.

În ceea ce priveşte clauzele abuzive contestatorul a arătat că, în conformitate cu cele stabilite în mod repetat de Curtea Europeană de Justiţie,instanţele naţionale au obligaţia de a verifica, din oficiu, titlurile executorii care nu provin de la organele cu putere jurisdicţională pentru identificarea şi înlăturarea clauzelor cu carater abuziv.

 A invocat contestatorul dispoziţiile Legii nr. 105-XV privind protecţia consumatorului, Directiva 91/13 CEE a Consiliului Europei din 05.04.2003, cauza C415/2011 Muhamed Aziz contra Catalunya.

Clauzele cuprinse în art. 10.4, art. 10.9 și art. 13 din Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007 au fost apreciate ca abuzive având în vedere că nu au fost negociate ţi crează un dezechilibru contractual vădit în favoarea creditorului, permiţându-i acestuia să aibă un beneficiu mult mai mare în cazul în care debitorul nu-şi execută obligaţiile decât ar fi avut în cazul în care contractul se desfăşura în mod normal. De asemenea, au fost reiterate aspectele cu privire la calculul greşit al debitului şi cu privire la faptul că de la începerea executării şi până în prezent au mai fost poprite sume de bani din salariul contestatorului.

Prin încheierea din data de 17.09.2013 contestatorul a fost repus în termenul de contestare a executării silite şi s-a încuviinţat pentru acesta proba cu înscrisuri şi proba testimonială.

La data de 13.11.2013 intimata a depus la dosarul cauzei note de sedinţă cu privire la precizarea contestaţiei la executare.

Prin încheierea din data de 11.12.2013 instanţa a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Prin Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007 încheiat între intimată, în calitate de finanţator şi contestatorul, în calitate de utilizator, s-a transmis către utilizator dreptul de folosinţă asupra autoturismului R cu un preţ de achiziţie de 8411 Euro, fără TVA, din care a fost achitat un avans de 2523, 30 Euro, o valoare finanţată de 5887,70 Euro şi o valoare reziduală de 1682,20 Euro. Perioada de leasing stabilită prin contract a fost de 60 de luni.

Potrivit contractului încheiat, în patrimoniul contestatoarei a luat naştere obligaţia de a achita rate lunare de leasing conform planului de eşalonare a ratelor, parte integrantă din contract, în baza facturilor emise de intimată, conform art. 10.4 din Contract.

Ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor asumate de către contestator, intimata, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Contractul de leasing, a reziliat contractul în baza pactului comisoriu de grad IV şi a reluat în posesie bunul ce a făcut obiectul contractului.

Având în vedere neîndeplinirea obligaţiilor din Contract, intimata a formulat, la data de 11.01.2011, cerere de executare silită a contestatorului în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007, cu privire la debitul de 11.129,41 Lei, reprezentând contravaloare facturi emise în temeiul Contractului de leasing şi rămase neachitate, pentru rate de leasing, taxe de somaţie, penalităţi, diferenţe de curs valutar, asigurări, cheltuieli de recuperare, formându-se dosarul de executare al BEJ B Ghe  nr. 7/2011.

Prin Încheierea nr. 32 din data de 18.01.2011, pronunţată în dosarul nr. 70/338/2011, Judecătoria Zărneşti a încuviinţat executarea silită mobiliară, imobiliară şi prin poprire a tilului executoriu constând în Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007 în vederea recuperării creanţei în valoare de 11.129,41 Lei de la debitorul SM.

In cadrul procedurii de executare silită a fost comunicată către contestator,  la data de 01.02.2011, somaţie privind executarea obligaţiei de plată şi către angajatorul acestuia, SC A SRL, la data de 23.02.2011, somaţie de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti datorate debitorului.

În ceea ce priveşte solicitarea de înfiinţare a popririi asupra salariului debitorului, prin Adresa nr. 369/11.04.2011, SC A SRL a adus la cunoştinţa executorului judecătoresc că SM nu mai este angajat al societăţii începând cu data de 10.03.2011.

De asemenea, s-au emis adrese de înfiinţare a popririi asupra salariului debitorului şi catre SC S-M SRL, adrese la care societatea angajatoare a debitorului nu a răspuns.

La data de 17.01.2013, intimata a formulat, in cadrul aceluiaşi dosar de executare nr. 7/2011, o noua cerere de executare silită cu privire la acelaşi titlu executoriu, Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007, prin care a solicitat poprirea fără somaţie a tuturor conturilor bancare şi a tuturor veniturilor debitorului, executarea mobiliară şi imobiliară în vederea achitării debitului în cuantum de 64.170 lei, reprezentând facturi de rată, RCA, casco, penalităţi, taxe de somaţie, debie rezultate din neexecutarea obligaţiilor contractuale, cheltuieli de recuperare aferente Contractului de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007.

Prin Încheierea nr. 214 din data de 07.03.2013, pronunţată în dosarul nr. 675/338/2013, Judecătoria Zărneşti a încuviinţat executarea silită mobiliară, imobiliară şi prin poprire a tilului executoriu constând în Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007 în vederea recuperării creanţei în valoare de 64.170,31 Lei de la debitorul SM.

In cadrul procedurii de execuare silită a fost comunicată către contestator, la data de 11.06.2013, somaţie privind executarea obligaţiei de plată în cuantum de 64.170,31 Lei.

Având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 precum şi faptul ca procedura de executare silită contestată în prezenta cauză a fost începută la data de 11.01.2011, instanţa apreciză că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedura civilă din 1865.

Conform art. 399 alin. 1 Cod pr. civ, „împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare”.

Instanta constata ca, in sustinerea contestatiei la executare, contestatorul invoca, in esenţă, următoarele motive: prescripţia dreptului de a cere executarea silită; necomunicarea încheierii de incuviinţare a executarii silite pentru ultima somaţie, lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creantei; neproducerea efectelor pactului comisoriu de grad IV în lipsa intervenirii instanţei de judecată; calculul greşit al debitului; existenta unor clauze abuzive in cuprinsul titlului executoriu.

In cele ce urmeaza, vor fi analizate pe rand de catre instanta aceste motive de nelegalitate invocate prin contestaţia la executare.

In ceea ce priveste exceptia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită invocată de contestator întrucât de la data rezilierii contractului, respectiv 30.06.2009 şi data valorificării aumobilului, respectiv 10.09.2009, şi pana la data de 03.01.2013, data efectuării calculului debitului, au trecut mai mult de 3 ani, instanţa reţine dispoziţiile art. 405 Cod pr. civ care stabilesc că dreptul de a cere executarea silită în materia creanţelor este de 3 ani, termen care curge de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită. De asemenea, instanţa mai reţine dispoziţiile art. 4052 lit. d Cod pr. civ. care stabilesc că prescripţia se întrerupe pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare, iar conform art. 405 2 alin.2 Cod pr. civ după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. Totodată, acelaşi text de lege stabileşte că prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea

Pentru a putea aprecia asupra incidenţei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită instanţa este nevoită a analiza executarea silită demarată împotriva contestatorului în ansamblul ei.

Astfel, dreptul creditoarei intimate de a solicita executarea silită a Contractului de leasing s-a născut la data de 30.06.2009 – data rezilierii Contractului de leasing şi a întoarcerii bunului în posesia intimatei, dată de la care a început să curgă termenul general de prescripţie de trei ani prevăzut de lege.

Creditoarea a depus cerere privind demararea procedurii executarii silite la BEJ BGh la data de 11.01.2011, în cadrul termenului de trei ani. Ulterior, în cadrul desfăşurării procedurii de executare silită în dosarul execuţional nr. 7/2011 au fost emise mai multe somaţii către debitor, adrese de înfiinţare a popririi catre cele doua societăţi care au avut calitatea de angajator al debitorului,  ultimul act de executare fiind efectuat la data de 25.11.2011 (fila 99 din dosarul execuţional nr. 7/2011). Prin urmare, cursul executării silite a fost întrerupt şi de la data de 25.11.2011 a început să curgă un nou termen de prescripţie de trei ani.

În cadrul acestui nou termen de prescripţie, la data de 17.01.2013, intimata a formulat, in cadrul aceluiaşi dosar de executare nr. 7/2011, o noua cerere de executare silită cu privire la acelaşi titlu executoriu, Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007, prin care a solicitat poprirea fără somaţie a tuturor conturilor bancare şi a tuturor veniturilor debitorului, executarea mobiliară şi imobiliară în vederea achitării debitului în cuantum de 64.170 lei, reprezentând facturi de rată, RCA, casco, penalităţi, taxe de somaţie, debite rezultate din neexecutarea obligaţiilor contractuale, cheltuieli de recuperare aferente Contractului de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007.

Prin urmare, instanţa apreciază că, în cadrul procedurii executării silite în ansamblul ei demarată împotriva contestatorului, termenul de prescripţie de trei ani referitor la dreptul de a cere executarea silită, nu a fost depăşit, motiv pentru care urmează să respingă exceptia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită ca neîntemeiată.

O altă susţinere a contestorului vizează necomunicarea încheierii de incuviinţare a executarii silite pentru ultima somaţie. Instanţa urmează să respingă aceasta critică având în vedere ca dispoziţiile art. 387 alin. 2 C.proc.civ. stabilesc în mod expres şi limitative înscrisurile care trebuie să însoţească somaţia comunicată debitorului, încheierea de incuviinţare a executarii silite nefiind menţionată.

In cuprinsul contestatiei la executare, contestatorul a invocat şi lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, critică cu privire la care instanţa reţine că este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 379 alin. 3 şi 4 “creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală”.

Procedura de executare ce face obiectul contesaţiei la executare a fost demarată iniţial pentru recuperarea debitului în cuantum de 11129,41 Lei, reprezentând ratele de leasing, taxe de somaţie, penalităţi, diferenţe de curs valutar, asigurări, cheltuieli de executare (conform graficului de plăţi, filele 12-14 din dosarul de executare nr. 7/2011) datorate, până la momentul rezilierii Contractului de leasing, ca urmare a denunuţării unilaterale a Contractului, conform dispoziţiilor art. 12.4 din Contractul de leasing .

În conformitate cu dispoziţiile art. 12.4 din Contractul de leasing, sunt considerate cazuri de neîndeplinire a obligaţiilor contractuale întârzierea la plată a utilizatorului cu mai mult de 30 de zile  a oricărei rate de leasing, scadente, integral sau parţial, sau întârzierea la plată cu mai mult de 60 de zile a oricărei alte sume scadente în cadrul Contractului.

Din suma în cuantum de 11129,41 Lei a fost recuperată de către intimată suma de 4721, 12 lei, pe calea executării silite prin poprire, rămânând un rest de 6408, 29 Lei. Cu privire la  suma în cuantum de 11129,41 Lei, nu a fost formulată contestaţie la executare, contestatorul recunoscând creanţa datorată.

În cadrul aceluiaşi dosar de executare a fost formulată o a doua cerere de executare, ulterior vânzării autoturismului ce a facut obiectul Contractului de leasing, pentru suma de 64.170, 31 Lei, reprezentând diferenţa de capital finanţat de la data stopării, dobânda calculată la diferenţa de capital finanţat, penalităţi  la facturi neachitate, panalităţi la facturi achitate, diferenţe de curs valuar, asigurări şi comision de recuperare.

Toate aceste sume au caracter cert, existenţa lor reieşind din dispoziţiile art. 13 ale Contractul de leasing care reglementează consecinţele apariţiei unui caz de neîndeplinire a obligaţiilor contractuale.

Aceste clauze contractuale au fost însuşite de părţi prin semnarea contractului de leasing, contract care se completează cu dispoziţiile OG nr. 51/1997.

În conformitate cu dispoziţiile art. 15 din OG nr. 51/1997(forma în vigoare la data încheierii contractului) dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.

În conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Contractul de leasing, în cazul încetării înainte de termen a Contractului, toate obligaţiile financiare prevăzute în sarcina uilizatorului, altele decât cele care au avut scadenţa până la data încetării Contractului, devin scadente la termenul indicat în factura emisă de către Finanţator.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 10.9.1 din Contractul de leasing, în caz de întârziere a plăţii oricăror sume de bani datorate de utilizator Finanţatorul va avea dreptul să aplice Utilizatorului penalităţi de întârziere în valoare de 0,35% din suma restantă, pentru fiecare zi de întârziere.

Astfel, prin clauzele contractuale însuşite de către părţi, acestea au procedat la evaluarea convenţională anticipată a prejudiciului suportat de către Finanţator ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor asumate de către Utilizator, ceea ce determină caracterul cert prejudiciului ce face obiectul executării silite.

De asemenea, creanţa are un caracter lichid cuantumul ei fiind în mod clar indicat prin înscrisurile care conţin situaţia ratelor de leasing (filele 190-224 volumul I al dosarului) şi caracter exigibil, care rezultă din scadenţa anticipată în cazul neîndeplinirii obligaţilor de plată şi a intervenirii rezilierii, în baza pactului comisoriu de grad IV, prevăzut de art. 12.4 din Contractul de leasing.

In ceea ce priveşte critica contestatorului cu privire la neproducerea efectelor pactului comisoriu de grad IV în lipsa intervenirii instanţei de judecată, instanţa urmează a o respinge, având în vedere că prin esenţa sa, pactul comisoriu de grad IV exclude intervenţia instanţei de judecată sau orice altă formalitate în rezilierea sau denunţarea contractului.

În ceea ce priveşte constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în în art. 10.4, art. 10.9 și art. 13 din Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007, instanţa reţine, în primul rând, că raportul contractual dintre contestator si intimată intră sub incidenţa Legii nr. 193/2000, fiind vorba despre de raporturi decurgând dintr-un comercial încheiat între un comerciant şi un consumator, aşa cum acesta este definit la art. 2 din actul normativ indicat.

Astfel, referitor la noţiunea de „consumator" se constată că art. 2 din Legea nr. 193/2000, aşa cum a fost modificată, a preluat definiţia dată de art. 2 alin. (1), lit. b) din Directiva 93/13/CEE, atribuind această calitate oricărei persoane fizice sau grup de persoane fizice care, prin încheierea contractului de consum, acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Contestatorul are calitatea de consumator, fiind o persoană fizică ce a contractat un contract de leasing financiar.

Cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 10.4, art. 10.9 și art. 13 din Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007, instanţa reţine că art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 prevede că "se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii". Potrivit art. 4 alin. 1 "o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuziva dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligaţiile părţilor". La alineatul 2 se arată că "o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţele natura ei cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv". De asemenea, potrivit art. 4 alin. 6 din legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Legea nr. 193/2000 transpune în dreptul românesc Directiva Consiliului 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. în preambulul acestei directive se arată că evaluarea caracterului inechitabil nu se efectuează asupra condiţiilor care descriu obiectul principal al contractului, nici asupra raportului calitate / preţ al mărfurilor sau serviciilor furnizate; obiectul principal al contractului şi raportul calitate / preţ pot fi, cu toate acestea, luate în considerare la evaluarea corectitudinii altor condiţii

Analizând clauzele cu privire la care s-a invocate caracterul abuziv prin raportare la dispoziţiile legale invocate anterior, instanţa reţine că susţinerile contestatorului nu sunt întemeiate.

Mai mult decât atât, contestatorul nu a indicat care sunt motivele pentru care aceste clauze au fost apreciate ca abuzive, limitându-se la a invoca prevederile Legii nr. 193/2000 prin raportare la art. 10.4, art. 10.9 și art. 13 din Contractul de leasing financiar nr. 09745/27.12.2007.

Deşi, asa cum a decis şi Curtea Europeană de Justiţie (cauza Murciano Quintero, C-240/98) protecţia recunoscută consumatorilor prin Directiva Consiliului 93/13/CEE presupune ca instanţa naţională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecăţii are caracter abuziv, instanţa nu poate ignora în aceste litigii sarcina probei şi nu poate pleca în analiza cauzei de la premisa caracterului abuziv al unor clauze din contractele încheiate cu consumatorii.

Clauza prevăzută de art. 10.4 din Contractul de leasing reglementează modalitatea în care se realizează plata de către Utilizator în executarea Contractului de leasing, respectiv informaţii cu privire la contul plăţii, emiterea facturilor şi conversia valutară, dispoziţii care nu sunt susceptibile de a se încadra în situaţiile reglementate ca fiind abuzive de prevederile Legii nr. 193/2000.

Clauza prevăzută de art. 10.4 din Contractul de leasing reglementează penalităţile aplicabile în caz de întârziere a plăţii oricăror sume de bani datorate de utilizator Finanţatorului,, penalităţi de întârziere în valoare de 0,35% din suma restantă, pentru fiecare zi de întârziere, precum şi modalităţile de înştiinţare a debitului restant.

Penalităţile de întârziere stabilite prin această clauză nu creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligaţiile părţilor atât timp cât ele reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de către Finanţator ca urmare a executării cu întârziere sau a neexecutării obligaţiei de plată a unei sume de bani şi atât timp cât aceasta valoarea a penalităţilor a fost cunoscută de către conestator la momentul încheierii contractului.

Astfel, la momentul perfectării contractului, clauza a fost previzibilă, consumatorul fiind în posesia tuturor informaţiilor şi având posibilitatea aprecierii consecinţelor neexecutării obligaţiei de plata la data scadentă.

Ultima clauză cu privire la care s-a invocate caracterul abuziv este reprezentată de art.13 din Contractul de leasing care stabileşte că, în cazul încetării înainte de termen a Contractului, toate obligaţiile financiare prevăzute în sarcina uilizatorului, altele decât cele care au avut scadenţa până la data încetării Contractului, devin scadente la termenul indicat în factura emisă de către Finanţator. În acest sens Finanţatorul are dreptul să calculeze toate creanţele ce decurg din contract. Aceste debite vor fi deduse din preţul obţinut din vânzarea bunului. De asemenea, Finanţatorul va fi îndreptăţit la plata de către Utilizator a unor despăgubiri suplimentare, în special, cheltuieli neprevăzute, impozite, taxe au orice alte cheltuieli suplimentare. Scadenţa acestor obligaţii va fi în termen de 5 zile de data emiterii facturii de către Finanţator. În cazul în care plăţile nu sunt efectuate la  termen, Utilizatorul va plăti Finanţatorului penalităţi de întârziere conform art. 10.9. În cazul în care debitul Utilizatorului faţă de Finanţator nu este acoperit în totalitate din suma de bani obţinută din valorificarea bunului sau bunul nu poate fi valorificat în termen de 15 zile de la data încetării contractului, Utilizatorul va plăti întreaga sumă în termen de 5 zile de data emiterii facturii de către Finanţator.

Niciuna dintre aceste prevederi nu are un caracter abuziv, asa cum esta acesta definit de prevederile Legii nr. 193/2000, având în vedere că situaţia reglementată de art. 13 din Contract este cea de neexecutare a contractului din culpa Utilizatorului, ceea ce înseamnă o rupere a raporturilor contractuale, un eşec al întregii operaţiuni de leasing şi un prejudiciu financiar suferit în primul rând de către Finanţator.

Acest prejuduciu se explică prin faptul că Finanţatorul, deşi este totodată achizitorul bunului, deţinând dreptul de proprietate asupra acestuia, de natura obiectului său de activitate nu este cumpărarea spre închiriere a unor bunuri, nici exploatarea în nume propriu al acestora, ci contractarea finanţării bunurilor, la cererea utilizatorilor lipsiţi de mijloace financiare, pentru a le asigura acestora exploatarea bunurilor astfel achiziţionate, în schimbul unor rate de leasing şi a unor dobanzi.

Încetarea contractului din culpa Utilizatorului poate avea ca efect cauzarea unui prejudiciu, constând în ratele de leasing şi dobânzile pe  care Utilizatorul s-a obligat să le plătească iar Finanţatorul avea speranţa legitimă ca le va încasa.

În speţă, contestatorul nu a facut dovada ca s-ar fi aflat într-o stare de constrângere şi că, în mod deliberat, profitând de situaţia sa, intimate i-ar fi impus clauzele contractual apreciate ca abusive şi nici a disproporţiei vădite între contraprestaţii.

Pentru acete motive instanţa urmează a respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul SM, inclusive capătul de cerere privind anularea ca abuzive a clauzelor cuprinse în art. 10.4, art. 10.9 și art. 13 din Contractul de leasing fianciar nr. 09745/27.12.2007. 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul SM, cu domiciliul în Râșnov, str. (…), jud. Brașov, în contradictoriu cu intimata S.C. IMPULS LEASING ROMÂNIA IFN S.A., cu sediul în București, str. (…), și sediul procesual ales în București, str. (…), ca neîntemeiată.

Respinge capătul de cerere privind anularea ca abuzive a clauzelor cuprinse în art. 10.4, art. 10.9 și art. 13 din Contractul de leasing fianciar nr. 09745/27.12.2007.

Respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de către contestatorul SM, cu domiciliul în Râșnov, str. (…), jud. Brașov, în contradictoriu cu intimata S.C. IMPULS LEASING ROMÂNIA IFN S.A., cu sediul în cu sediul în București, str. (…) și sediul procesual ales în București, str. (…).

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13.03.2014.

PREŞEDINTE GREFIER

(…)(…)

Domenii speta

Spete similare