Formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în baza legilor fondului funciar, de către un singur moştenitor al defunctului deposedat. Consecinţe juridice asupra dreptului celorlalţi moştenitori

DOSAR NR. 1382/338/2006*

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 1048/R

Şedinţa publică de la 18 decembrie 2014

Completul de recurs compus din:

PREŞEDINTE: (…) - judecător

Judecător: (…)

Judecător: (…)

Grefier: (…)

Pentru astăzi fiind amânata pronunţarea asupra recursului de faţă care s-a judecat în şedinţa publică din 11 decembrie 2014 când părţile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţa de la respectivul termen de judecată, încheiere care face parte integrantă din prezenţa hotărâre şi când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 18 decembrie 2014.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la pronunţare se constată lipsa parţilor.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanţa, în urma deliberării pronunţa următoarea hotărâre:

T R I B U N A L U L

Constată că prin sentinţa civilă nr. 175 din 18.02.2014 pronunţată în cauză de Judecătoria Zărneşti, instanţa a respins atât acţiunea formulată de GI, în contradictoriu cu pârâţii GNME, GNC, GBȘ, AGO, OI, MLL, GDB, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Braşov şi Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Râşnov, cât şi cererea reconvenţională formulată de GDB, în contradictoriu cu GHEORGHESCU P. IOAN, GNME, GNC, GBȘ, AGO, OI, MLL, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Braşov şi Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Râşnov.

Prin aceeaşi hotărâre instanţa l-a obligat pe reclamantul GI să achite pârâţilor GNME, GNC, AGO suma de 1476 RON - jumătate cuantum cheltuieli de judecată efectuate de pârâţi în primul ciclu procesual şi pe reclamantul reconvenţional GDB să plătească pârâţilor GNME, GNC, AGO suma de 4.187 lei cheltuieli de judecată reprezentând  onorariu avocat şi taxa de timbru atât în primul ciclu procesual (jumătate din cuantum) cât şi în recurs şi la rejudecare.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a avut în vedere că prin acţiunea civilă formulată, reclamantul  GI a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii GNME, GNC, GBȘ, AGO, GDB, OI şi MLL, că instanţa, pe baza probelor ce vor fi administrate, să constate că de pe urma defunctului GP, decedat în anul 1989, au rămas ca moştenitori pârâta GNME, în calitate de soţie supravieţuitoare, cu cota de 1/4 din moştenire, reclamantul şi ceilalţi pârâţi, în calitate de fii şi fiice, toţi cu o cotă de 3/4 din moştenire şi să constate că masa succesorală rămasă după defunctul GP se compune din terenurile arabil de 5.000 mp., arabil de 2,1 ha şi păşune de 2,9 ha, terenuri identificate în titlurile de proprietate nr. 169/01.02.1996 şi 32379/17.03.2003.

S-a mai avut în vedere că reclamantul a mai solicitat instanţei că, în contradictoriu cu pârâta GNME şi cu pârâtele Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Râşnov şi Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Braşov,  prin Prefectul judeţului Braşov, să dispună anularea titlului de proprietate nr. 169/01.02.1996 prin care s-a atribuit în proprietate pârâtei GNME suprafaţa de 5.000 mp. - teren arabil, situat în tarlaua (…)  parcela (…), anularea titlului de proprietate nr. 32379/07.03.2003 prin care s-a atribuit aceleiaşi pârâte suprafaţa de 1,6 ha teren arabil, identificat sub tarla (…), parcela (…)şi păşune în suprafaţa de 2,9 ha, teren identificat sub tarla (…), parcela (…), precum şi eliberarea unor noi titluri de proprietate prin care să se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor arătate, de pe urma defunctului GP, în favoarea moştenitorilor acestuia, respectiv cei arătaţi în petitul 1 al acţiunii.

Comisia Judeţeana Braşov de aplicare a Legilor fondului funciar Braşov a formulat întâmpinare (filele 14-17) prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată, arătând în esenţa că, în afară de pârâta GNME, niciunul din moştenitorii defunctului GP nu a făcut dovada solicitării reconstituirii dreptului de proprietate.

În acelaşi sens, pârâtele GNC şi AGO au formulat întâmpinare (filele 27-28) prin care au cerut respingerea cererii reclamantului pe motiv că acesta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că nu este în drept să invoce calitatea sa de moştenitor al defunctului GP. Pârâtele au arătat că singura moştenitoare a defunctului GP care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a fost mama parţilor, respectiv pârâta GME, după obţinerea titlurilor de proprietate aceasta vânzând terenurile către cele două pârâte.

Pârâta GME a formulat de asemenea întimpinare  (filele 31-32) prin care a solicitat respingerea acţiunii pe acelaşi argument.

În şedinţa publică din 01.11.2006, reclamantul şi-a precizat acţiunea (filele 53-54) în sensul că a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr. 169/01.02.1996 prin care s-a atribuit în proprietate pârâtei GNME suprafaţa de 5.000 mp. teren arabil, situat în tarlaua 37, parcela (…) şi respectiv  nr. 32379/07.03.2003 prin care s-a atribuit aceleiaşi pârâte suprafaţa de 1,6 ha teren arabil, identificat sub tarla 37, parcela 301/1/1/2 şi păşune în suprafaţă de 2,9 ha, teren identificat sub tarla 98, parcela (…), arătând că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cerere ce a fost înregistrata la Primăria Râşnov şi prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în oraşul Râşnov - proprietatea defunctului sau tată, în suprafaţa de 5 ha.

Pârâtele GE, GNC şi AGO au formulat întâmpinare faţă de această precizare de acţiune prin care au solicitat respingerea acţiunii formulate de către reclamant, arătând din nou că acesta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

Pârâtul GDB a formulat cerere reconvenţională (filele 80-82) în cauză, solicitând în contradictoriu cu celelalte părţi :

1.dezbaterea succesiunii defunctului GP, stabilirea masei succesorale rămasă de pe urma defunctului, care este alcătuită din : imobil-teren arabil de 5 iug (28775 mp.) primit la data de 10 iulie 1946 prin legea reformei agrare, intabulat în CF (…) Râşnov, top. (…), arabil de 23.020 mp. pe care s-a edificat o casă de locuit, în baza Autorizaţiei de construire nr. 608/05.11.1956 din chirpici şi cărămidă, anexe gospodăreşti, compusă din 3 camere, 3 antreuri, baie, verandă şi debara la parter, iar la subsol-bucătărie, antreu, cămara, 2 boxe pivniţă şi una şură (acest imobil a fost înscris în CF (…) Râşnov, nr. top. (…), teren arabil de 23.020 mp. pe numele GP, cu titlu de drept împroprietărire asupra terenului, cu act nr.6238/1956 cf), diferenţa de teren agricol de 5.755 mp. aflat în perimetrul închis al construcţiei; imobil teren păşune de 3 iug (17.265 mp.) şi 1.101 stj (3.959,196 mp.) primit la data de 10 iulie 1946 prin legea reformei agrare - pe acelaşi tabel;

2.să se constate că prin actul de donaţie nr. 1605/24 februarie 1982, părinţii pârâtului reconvenţional GDB i-au donat acestuia ½ parte din imobilul înscris în CF (…)  Râşnov, nr. top. (…) teren arabil de 23.020 mp., casă din chirpici şi cărămidă, anexe gospodăreşti, compusă din 3 camere, 3 antreuri, baie, verandă şi debara la parter, iar la subsol: bucătărie, antreu, cămara, 2 boxe pivniţa şi una şură şi înscrisă în CF pe numele pârâtului;

3.să se constate că pârâtul reconvenţional GDB a construit o casă de locuit, în extinderea celei vechi în baza autorizaţiei de construire nr. 31/1981, înscrisă în cartea funciară, conform autorizaţiei de dare în folosinţă nr. 653/1989 în anul 1989;

4.să se constate că în speţa construcţia edificată de pârâtul reconvenţional a fost înscrisă în CF (…) Râşnov, nr. top. (…) pe numele său în baza actului de dezmembrare nr. 1885/1981 cf;

5.să se constate că în certificatul de moştenitor nr. 857/24 iunie 1992 eliberat de Notariatul de Stat Braşov, Notar IF, nu este trecut ca moştenitor al tatălui său şi

6.să se constate că părinţii săi nu au fost niciodată membrii cooperatori şi nu au intrat cu teren în CAP.

Reclamantul reconvenţional a solicitat, în contradictoriu cu ceilalţi comoştenitori  că instanţa să anuleze certificatul de moştenitor nr. 857/24.06.1992 eliberat de Notariatul de Stat Braşov şi titlurile de proprietate nr. 169/01.02.1996 şi 32379/07.03.2003, precum şi toate actele ulterioare privind vânzările făcute şi radierea din CF a acestora.

Pârâtele GME, GNC şi AGO au formulat întâmpinare la cererea reconvenţionala (filele 96-99), solicitând respingerea  acesteia, motivat de faptul că întreg terenul care a format proprietatea familiei P şi MEG a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate  prin titlurile a căror nulitate se cere a fi constatată, în favoarea pârâtei GME, care a fost singura solicitantă prin cerere, conform art. 37 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.

În ceea ce priveşte imobilul înscris în CF 11205 Râşnov, top. 3878/1/2, s-a arătat că situaţia a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 6573/06.09.1991, irevocabilă şi intabulată în CF, astfel că cererea de anulare a certificatului de moştenitor nr. 857/24.06.1992 din dosarul nr. 807/1992 al Notariatului de Stat Judeţean Braşov, dat în baza sentinţei amintite, urmează să fie respinsă ca şi celelalte cereri de anulare a actelor ulterioare atribuirii către pârâtele GNCşi AGO.

Reclamantul GI a solicitat prin întâmpinarea depusă la cererea reconvenţională (fila 101) respingerea acesteia, motivat de faptul că dezbaterea succesiunii defunctului GP s-a realizat prin emiterea sentinţei civile nr. 6573/1991 a Judecătoriei Braşov, irevocabilă prin decizia civilă nr. 321/R/2007 a Tribunalului Braşov, care a analizat şi actul de donaţie invocat de reclamantul reconvenţional, astfel că aceste aspecte au intrat sub autoritatea lucrului judecat, iar pentru anularea certificatului de moştenitor nu se arată nici un motiv apt de a atrage anularea.

Judecătoria Zărneşti, prin sentinţa civilă nr. 267/24.02.2010 a respins acţiunea formulată de reclamantul GI şi a admis în parte cererea reconvenţională formulată de GDB, a admis excepţia autorităţii lucrului judecat raportat la sentinţa civilă nr. 6573/1991 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia civilă nr. 321/R/2007 a Tribunalului Braşov în privinţa capetelor de cerere din acţiunea reconvenţională ce privesc calitatea de moştenitori ai defunctului GP, componenţa masei succesorale rămasă de pe urma acestui defunct, şi obiectul donaţiei nr. 1605/24.02.1982 şi a constatat nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 857/24.06.1992 emis de Notariatul de Stat Braşov. Totodată, instanţa a constatat nulitatea titlurilor de proprietate nr. 169/1996 şi 32379/2003 şi a respins cererea pârâtului reclamant reconvenţional GDB de anulare a actelor de vânzare cumpărare înscrise în CF (…),(…), 12900, (…),(…) subsecvente emiterii titlurilor de proprietate nr. 169/1996 şi 32379/2003 Braşov.

Această soluţie a fost argumentată astfel:

Prin titlurile de proprietate nr. 169/1996 şi 32379/2003 emise de Comisia Judeţeană Braşov s-a reconstituit în favoarea pârâtei GME, în calitate de moştenitoare a defunctului GP, dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 5 ha de teren.

Potrivit art. III din Legea nr. 169/1997 modificată, nulitatea absolută a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate poate fi invocată de oricare persoană ce justifică un interes legitim.

Pentru a analiza existenţa unui interes legitim al reclamantului în a cere constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate în discuţie instanţa a analizat în prealabil vocaţia reclamantului de a beneficia de reconstituirea unui drept de proprietate în prezent, în temeiul legilor fondului funciar.

Pentru această instanţa a luat act de faptul că reclamantul nu a formulat în temeiul legilor fondului funciar o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în condiţiile în care această reconstituire a dreptului de proprietate se face la cererea persoanelor îndreptăţite (art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991).

Mai mult, cererile de reconstituire a drepturilor de proprietate formulate în baza legilor fondului funciar au fost supuse unor termene, sub sancţiunea decăderii din drepturi, un ultim astfel de termen fiind cel prevăzut de art. 3 al titlului IV din Legea nr. 247/2005 care a stabilit termen de depunere a cererii de reconstituire un termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a actului respective. Legea 247/2005 a intrat în vigoare la 27.07.2005, astfel că, termenul limită de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate a expirat la 27.09.2005, deci cu mult înainte ca reclamantul să formuleze prezenta acţiune prin care a cerut reconstituirea în favoarea sa a dreptului de proprietate ce a aparţinut antecesorului său.

În concluzie, a stabilit instanţa, reclamantul este decăzut din dreptul de reconstituire a proprietăţii de pe urma antecesorului sau, astfel că nu poate invoca un interes legitim şi actual pentru a avea calitatea de a cerere constatarea nulităţii titlurilor de proprietate 169/1996 şi 32379/2003 emise de Comisia Judeţeană Braşov, întrucât acest demers ar fi lipsit de eficienţă juridică deoarece nu dă reclamantului posibilitatea valorificării dreptului pretins.

Cererea reclamantului de emitere a noi titluri de proprietate a fost respinsă întrucât s-a reţinut că reclamantul nu a formulat cerere de retrocedare a acestor terenuri în temeiul legilor fondului funciar şi în termenele acordate de aceste legi.

Cu privire la cererea din acţiunea reconvenţională privind anularea titlurilor de proprietate nr. 169/1996 şi 32379/2003 emise de Comisia Judeţeană Braşov, formulată de GDB, instanţa a constatat că acesta este moştenitor al defunctului GP, fapt statuat prin sentinţa civilă nr. 6913/1991 a judecătoriei Braşov şi că la dosar se găseşte copia registrului de cereri în care este înregistrată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma defunctului GP, formulată de acest reclamant reconvenţional, sub nr. 5946/21.02.1991, registru în care se constată că numele reclamantului reconvenţional a fost înregistrat greşit Gheorghescu în loc de Gheorghiese, eroare evidentă, luând în considerare că iniţiala B şi prescurtarea D-tru corespund prenumelor reclamantului reconvenţional, ca şi adresa acestuia, (…) edificatoare fiind şi situaţia că grafia numelui de familie a fraţilor G a suferit modificări, aceştia deşi au acelaşi tată fiind înregistraţi ca Gheorghescu, Gheorghese, Gheorghiese.

Instanţa a apreciat că de asemenea, relevant este şi faptul că GDB apare menţionat şi în tabelul cu propuneri de atribuire întocmit de comisia locală Râşnov (fila 147 dosar), alături de mama sa GME, ca beneficiar al dreptului de reconstituire după defunctului GP.

Or, la emiterea titlurilor de proprietate pentru terenurile reconstituite de pe urma defunctului GP, GDB nu a fost menţionat printre beneficiarii dreptului la reconstituire, fapt care atrage nulitatea acestor titluri.

În consecinţă, a reţinut instanţa, cererea de anulare a titlurilor de proprietate nr. 169/1996 şi 32379/2003 emise de Comisia Judeţeană Braşov se impune să fie admisă.

În ce priveşte cererea reclamantului reconvenţional GDB de a se anula actele de înstrăinare a terenurilor din titlurile de proprietate anulate, instanţa a constatat că această cerere este neîntemeiată deoarece din interpretarea dispoziţiilor art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997 (modificată) rezultă că singura reparaţie de care poate beneficia persoana care este beneficiarul terenului atribuit altei persoane printr-un titlu constatat nul, teren care a fost înstrăinat prin vânzare, este preţul actualizat cu care a fost vândut terenul, obţinut de la vânzător, astfel că prin interpretarea per a contrario a acestei dispoziţii legale rezultă că nu se poate anula vânzarea pe motivul că vânzătorul nu era proprietarul bunului vândut.

În ceea ce priveşte cererea lui GDB de a se anula certificatele de moştenitor instanţa a apreciat-o ca întemeiată întrucât cele două certificate privesc succesiunea defunctului GP, faţă de care prin sentinţa civilă nr. 6913/1991 a Judecătoriei Braşov s-a reţinut calitatea de moştenitor acceptant a lui GDB fără ca în cele două certificate să fie trecut şi acest moştenitor în categoria moştenitorilor acceptanţi ai succesiunii defunctului.

Această sentinţa a fost recurată, iar prin decizia civilă nr. 165/R/10.02.2012, Tribunalul Braşov a admis cererea de recurs formulată de recurentele GNME, GNC şi AGO, precum şi cererea de recurs formulată de recurentul GBD, împotriva sentinţei civile nr. 267/24.02.2010, pe care a casat-o, trimiţând cauza spre rejudecare la Judecătoria Zărneşti.

Această decizie a fost întemeiată pe următoarele considerente:

Referitor la recurs formulat de GME, GNC şi AGO, s-a reţinut că art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 prevede în mod expres faptul că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face la cerere şi că din probele administrate în cauză, nu rezultă în mod indubitabil împrejurarea că intimatul GBD ar fi formulat în anul 1991, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparţinut antecesorului părţilor GP. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv Registrul de evidenţă a cererilor formulate în condiţiile Legii nr. 18/1991, (filele 245 - 246, 269 - 271 şi 296 -305), s-a reţinut că rezultă în mod cert împrejurarea că recurenta GME a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile care au aparţinut defunctului GP, însă, în ceea ce îl priveşte pe intimatul GBD, din analiza aceloraşi înscrisuri s-a reţinut că rezultă că a formulat cerere de reconstituire o persoană cu numele GBD –str. (…), fără a se putea stabili cu certitudine dacă este una şi aceeaşi persoană cu intimatul.

De asemenea, s-a reţinut că la fila 247 din dosar, s-a depus un înscris, aparent emis de către Comisia Locală Râşnov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, care conţine o propunerea a reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul GP, în favoarea recurentei GME împreună cu fiul D- aparent a fi vorba de intimat.

În raport cu această situaţie, pentru a nu exista nici un dubiu, iar instanţa să fie pe deplin edificată cu privire la depunerea sau nu de către intimatul GBD a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate după antecesorul său GP, în vederea justificării interesului în desfiinţarea celor două titluri de proprietate contestate - în speţă, instanţa de casare a apreciat că se impune completarea probelor administrate în cauză, respectiv depunerea cererii înregistrate în Registrul de evidenţă a cererilor formulate în condiţiile Legii nr. 18/1991 sub nr. 5946 din 21.02.1991, anexele şi procesele verbale întocmite de Comisia Locală Râşnov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, întocmite în conformitate cu dispoziţiile art. 29 din H.G. nr. 131/1991, respectiv întreaga documentaţie care a stat la baza emiteri titlurilor de proprietate contestate.

De asemenea, cu privire la acelaşi aspect, instanţa de casare a apreciat că se impune a fi administrată proba cu interogatoriul intimatei Comisia Locală Râşnov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi eventual proba testimonială, respectiv ascultarea ca martor a persoanei care a efectuat consemnările în Registrul de evidenţă a cererilor formulate în condiţiile Legii nr. 18/1991.

În ceea ce priveşte incidenţa în speţă a art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997, acest aspect ar urma să fie analizat în cadrul cercetării recursului intimatului - recurent GBD.

Referitor la critica recurenţilor cu privire la menţionarea eronată în dispozitivul sentinţei recurate a terenului înscris în C.F. (…), instanţa de recurs a constatat că prima instanţă a respins cererea intimatului - recurent privind anularea contractului de vânzare - cumpărare înscris în această carte funciară, însă pentru a se stabili dacă referirea la această carte funciară a fost eronată sau nu, se impun de asemenea administrarea unor înscrisuri noi respectiv depunerea la dosar a copiei C.F. (…) şi a contractului de vânzare - cumpărare în baza căruia intimata GNC a dobândit imobilul din această carte funciară, pentru că instanţa să se stabilească dacă imobilul teren din respectiva carte funciară provine sau nu din terenurile evidenţiate în titlurile de proprietate contestate.

Potrivit art. 85 alin. 1 teza a ÎI a din Legea nr. 36/1995 certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.

Având în vedere faptul că Certificatul de moştenitor nr. 857 din 24.06.1992 eliberat de Notariatul de Stat al Judeţului Braşov, este contrar dispozitivului sentinţei civile nr. 6573 pronunţată de Judecătoria Braşov la data de 05.09.1991, în dosarul nr. 4533/1991, prima instanţă în mod corect a dispus anularea respectivului certificat de moştenitor, având în vedere şi prevederile art. 85 alin 1 teze I din Legea nr. 36/1995.

Relativ la cererea de recurs formulată de recurentul GBD, instanţa de recurs a reţinut că, în conformitate cu disp. art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997, în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.

Instanţa de recurs a stabilit că prima instanţă în mod eronat a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997, în primul rând pentru că în speţă nu au existat înstrăinării succesive, ci o singură înstrăinare de la intimata GME către ceilalţi intimaţi, iar în doilea rând aplicabilitatea acestor dispoziţii îl vizează numai pe vânzătorul titular al dreptului de proprietate din titlu contestat, în situaţia în care actul de vânzare - cumpărare nu este desfiinţat pentru cauză ilicită, fraudă la lege, terţii dobânditori fiind consideraţi cumpărători de bună - credinţă. Or, în speţa dedusă, prima instanţă, pe lângă faptul că trebuia să stabilească care sunt contractele a căror desfiinţare se solicită, trebuia să procedeze la administrare de probe, respectiv înscrisuri, interogatorii părţii contractante şi eventual martori, pentru a se stabili dacă înstrăinările de terenuri dobândite de intimata GME prin titlurile contestate nu s-au întemeiat pe o cauză ilicită, având în vedere calitate părţilor din contractele de vânzare - cumpărare şi data întocmirii acestora.

De altfel, s-a apreciat că prima instanţă nu a procedat nici la administrarea tuturor probelor încuviinţate prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată de la data de 07.03.2007, iar interogatoriile luate părţilor nu au vizat chestiunile esenţiale ale speţei.

În acest context, având în vedere considerentele expuse, dar şi dispoziţiile art. 312 alin. 1 şi 3 teza a III a Codului de procedura civilă, în forma existentă la data formulării cererii de recurs, cererile de recurs formulate de recurenţii GME, GNC şi AGO, precum şi de recurentul GBD, împotriva sentinţei civile nr. 267, pronunţată de Judecătoria Zărneşti, la data de 24.02.2010, în dosarul civil nr. 1382/338/2010, a fost admisă, iar pe cale de consecinţă, hotărârea recurată a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanţe.

Instanţa de casare a statuat că în rejudecare prima instanţă să procedeze la completarea probatoriului, conform celor arătate în considerentele deciziei, urmând ca pe baza probelor administrate în primul ciclu procesual şi a celor care vor fi administrate, să pronunţe o hotărâre legală şi temeinică, urmând ca în raport cu soluţia care se va da în speţă, instanţa să se pronunţe şi asupra cheltuielilor de judecată efectuate de părţi în cauză.

Instanţa de rejudecare a reţinut şi a avut în vedere că în speţa nu au fost atacate aspectele legate de soluţionarea de către prima  instanţa a excepţiei autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte cererea reclamantului şi a reclamantului reconvenţional de constatare a calităţii de moştenitori după defunctul GP şi a masei succesorale rămase după acesta.

Pe de altă parte, faţă de îndrumările instanţei de recurs, instanţa de rejudecare a administrat proba cu înscrisuri (actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr. 169/01.02.1996 prin care s-a atribuit în proprietate pârâtei GNME suprafaţa de 5.000 mp. - teren arabil, situat în tarlaua 37, parcela (…) şi respectiv nr. 32379/07.03.2003 prin care s-a atribuit aceleiaşi pârâte suprafaţa de 1,6 ha teren arabil, identificat sub tarla 37, parcela (…)şi păşune în suprafaţa de 2,9 ha, teren identificat sub tarla (…), parcela (…); actul  care au stat la baza înscrierii în CF (…) Râşnov nr. cad (…) (cad 1192) arabil de 8.400 mp., respectiv contractul de vânzare-campare autentificat sub numărul 1597/14.07.2004 prin care DM în calitate de vânzătoare vinde pârâtei GNC în calitate de cumpărătoare  tarlaua (…)  parcela cu nr.  (…) - arabil de 8.400 mp. din Titlul de proprietate  nr. 31550/06.05.2004 eliberat pe numele vânzătoarei), cu interogatoriul Comisiei locale Râşnov de aplicare a legilor fondului funciar (din care s-a reţinut că a rezultat că în registrul special cu cererile formulate în baza legii 18/1991 este înregistrata cererea cu nr. 5946/21.02.1991 cu numele GBD, însă cererea respectivă nu se regăseşte în arhiva UAT Râşnov (fila 88 dosar rejudecare) şi că nu se cunoaşte persoana care a făcut înscrierile în registru), proba cu interogatoriile pârâtelor GNC şi AGO, proba testimoniala cu martorii GA şi PM.

Instanţa de rejudecare a reţinut că în speţa, contractele a căror anulare se cere prin cererea reconvenţionala sunt contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 916/08.05.2003 de către BNP CN dintre pârâta GME - vânzătoare şi pârâta GNC- cumpărătoare având ca obiect tarla 37, parcela (…) arabil de 6.000 mp. şi tarla (…)  parcela (…) - păşune 29.000 mp., rezultate din TP nr. 32379/17.03.2003 şi contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 917/08.05.2003 de către BNP CN dintre pârâta GME - vânzătoare şi pârâta AGO - cumpărătoare având ca obiect tarla 37, parcela (…) arabil de 10.000 mp. şi tarla 37 parcela (…)  - arabil de 5.000 mp.  rezultate din TP nr. 32379 /17.03.2003 şi  TP 169/01.02.1996 (filele 48 - 53 dosar tribunal).

Din întreg probatoriul administrat instanţa de rejudecare a reţinut că singura persoană care a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991 după defunctul GP este pârâta GME şi că prin titlurile de proprietate nr. 169/1996 şi 32379/2003 emise de Comisia Judeţeană Braşov, s-a reconstituit în favoarea pârâtei GME, în calitate de moştenitoare a defunctului GP, dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 5 ha de teren.

Potrivit art. III din Legea nr. 169/1997 modificată, nulitatea absolută a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate poate fi invocată de oricare persoană ce justifică un interes legitim.

Din probele administrate instanţa de rejudecare a reţinut că nu rezultă că reclamantul  GI a formulat în temeiul legilor fondului funciar o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în condiţiile în care această reconstituire a dreptului de proprietate se face la cererea persoanelor îndreptăţite (art. 8 alin 3 din Legea nr. 18/1991). În ceea ce  îl priveşte  pe reclamantul reconvenţional, instanţa de rejudecare a reţinut că din actele dosarului nu rezultă cu certitudine că acesta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate şi, mai mult, acesta nu a înţeles să atace Hotărârea nr. 55/18.09.1991 a Comisiei judeţene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 (fila 37 dosar rejudecare) care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate atacate. Or, a apreciat instanţa de rejudecare, conform art. 3 alin. 5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, modificat prin Hotărârile Guvernului nr. 46/1992 şi nr. 311/1992, în vigoare la data emiterii hotărârii comisiei judeţene, cererea, împreuna cu actele doveditoare, se depun la Consiliul local în a cărui raza teritorială este situat terenul, înăuntrul termenului prevăzut de lege.

Împotriva hotărârii comisiei judeţene, se prevede în art. 11 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, cel nemulţumit poate face plângere la judecătoria în a cărei raza teritorială este situat terenul, în termen de 30 zile de la data la care a luat cunoştinţa de soluţia data de comisia judeţeana.

De asemenea, instanţa de rejudecare a mai reţinut dispoziţiile HG nr. 890/2005 - Regulamentul de funcţionare al comisiilor de fond funciar, în vigoare la data sesizării instanţei, potrivit cu care comisia locală este comisie administrativă, iar comisia judeţeana este comisie administrativ jurisdicţionala, atribuţiile jurisdicţionale derivând din faptul că soluţionează un litigiu ivit în procedura de aplicare a legilor fondului funciar, astfel cum impun şi articolele 51 -53 din Legea nr. 18/1991 republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.

Reclamantul reconvenţional trebuia să investească, în termen legal, de 30 zile de la comunicarea soluţiei de respingere, instanţa competenţa, pentru ca aceasta să se pronunţe în procedura contencioasă contradictorie, conform art. 53 în Legea nr. 18/1991, republicată. Fiind o procedură specială, derogatorie, reclamantul trebuia să respecte întocmai succesiunea etapelor privind reconstituirea dreptului de proprietate şi să conteste actele emise în condiţiile precis

determinate de lege. Aceste etape premergătoare emiterii titlului au ca obiect, iniţial, stabilirea întinderii dreptului de proprietate, prin reconstituire generică a dreptului de proprietate şi, în subsidiar, a amplasamentului terenului atribuit. Orice nemulţumire legată de reconstituire trebuie adusă la cunoştinţa comisiilor de aplicare a legii fondului funciar. Acceptarea nerespectării termenului de 30 zile, instituit de legiuitor de la data comunicării, ar presupune o eludare şi o nesocotire a dispoziţiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil în reconstituirea proprietăţii.

Instanţa de rejudecare a constatat în cauză, că termenul de 30 de zile, stabilit de lege, a fost cu mult depăşit şi că, în aceste condiţii este evident că cererea a fost formulată cu mult timp după termenul de 30 de zile prevăzut în mod imperativ de lege.

Faţă de toate aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa de rejudecare a respins atât  cererea principală cât şi cererea reconvenţionala, iar, faţă de disp. art. 274 Cod procedura civilă, l-a obligat pe reclamant să plătească pârâtelor GNME, GNC şi AGO suma de 1.476 lei, reprezentând jumătate din cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de pârâte în primul ciclu procesual, acesta neatacând prima sentinţa, iar pe reclamantul reconvenţional l-a obligat la plata sumei de 4.187 lei cheltuieli de judecată către pârâtele GNME, GNC şi AGO, reprezentând  onorariu avocat şi taxa de timbru atât în primul ciclu procesual (jumătate din cuantum), cât şi în recurs şi în rejudecare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul reclamant reconvenţional GBD, solicitând admiterea acestuia şi în urma rejudecării, admiterea cererii reconvenţionale. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, recurentul pârât a arătat că instanţa de casare a apreciat că în ceea ce-l priveşte pe intimatul GBD din analiza înscrisurilor rezultă se poate reţine doar că a formulat cerere de reconstituire o persoană cu numele GBD - (…), fără a se putea stabili cu certitudine dacă este una şi aceeaşi persoană cu intimatul, reţinând totodată că la fila 247 din dosar s-a depus un înscris, aparent emis de către Comisia Locală Râşnov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, care conţine o propunere de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul GP în favoarea recurentei GME împreuna cu fiul D - aparent a fi vorba de intimat.

În acest context, a arătat recurentul, şi pentru a nu exista niciun dubiu, iar instanţa să fie pe deplin edificată cu privire la depunerea sau nu de către intimatul GBD a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate după antecesorul sau GP, în vederea justificării interesului în desfiinţarea celor două titluri de proprietate contestate. se impune completarea probelor administrare, respectiv depunerea cererii înregistrate la Registrul de evidenţă a cererilor formulate în condiţiile Legii nr. 18/1991, anexele şi procesele verbale întocmite de Comisia Locală Râşnov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate contestate.

Recurentul a arătat că, privitor la acelaşi aspect, se impune a fi administrată proba cu interogatoriul intimatei Comisia Locală Râşnov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor şi eventual proba testimonială, respectiv ascultarea ca martor a persoanei care a efectuat consemnările în registrul de evidenţă a cererilor formulate.

Recurentul a arătat că este important să fie avută în vedere împrejurarea că se afla în situaţia în care deşi a formulat în termenul legal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, nici până în prezent nu a primit şi nu s-a emis nicio hotărâre de către Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 prin care cererea formulată de acesta să fi fost respinsă, iar Hotărârea nr. 55/18.09.1991 a vizat strict modalitatea de soluţionare a cererii de reconstituire formulată de mama sa GME, persoana care nu fusese menţionata iniţial în cadrul anexei nr. 19.

Reclamantul a arătat că acesta a şi fost motivul pentru care a formulat plângere împotriva hotărârii de reconstituire căci aceasta nu fusese menţionata ca persoana îndreptăţită la reconstituire.

S-a arătat că textul din cadrul anexei nr. l9, anexa completată ca urmare a admiterii contestaţiei formulate de pârâta GME nu lasă loc de interpretări. În anexa nr. 19 poziţia nr. 80 se menţionează „solicită reconstituirea dreptului de proprietate după soţul decedat GP în nume propriu, împreuna cu fiul D. În anexa nr. 19 poz. 78 se menţionează după autorul decedat Petru cu drept de moştenire D pentru suprafaţa totală de 5 ha conform registrelor agricole.

Menţiunea importantă realizată va fi trecută la aceeaşi poziţie „respectiv Măria Elvira ca soţie supravieţuitoare a autorului”.

Recurentul a arătat că aceste menţiuni arată că cererea sa de reconstituire fusese admisă, fiind trecut în anexa 19 poz. 78 urmând să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 5 ha, în timp ce cea care a trebuit să urmeze calea administrativă descrisă în detaliu de instanţa de rejudecare a fost tocmai pârâta GME, căci cererea să nu a fost admisă.

Recurentul a arătat că din conţinutul textului rezultă indubitabil faptul că iniţial a fost singur menţionat ca şi persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate „în calitate de fiu iar ca efect al admiterii contestaţiei s-a dispus includerea la aceeaşi poziţie şi a pârâtei GME în calitatea sa de soţie supravieţuitoare. Ca atare, cererea mea de reconstituire a fost admisă, fiind în situaţia în care nu este emisă nicio hotărâre de respingere a solicitării sale de către Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 sau a Comisiei Judeţene de Aplicare a Legii nr. 18/1991, pentru a putea urma procedura administrativă indicată de instanţă în cuprinsul motivării hotărârii.

Aşa fiind, arată recurentul, nu avea cum să investească instanţa în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea soluţiei atât timp cât nu i-a fost comunicată nicio soluţie de respingere a cererii de reconstituire, dimpotrivă, acesta fiind inclus în anexa nr. 19 la poz. 78, ca fiind admisă cererea de reconstituire formulată pentru întreaga suprafaţa de 5 ha.

Textele de lege invocate de instanţă cât şi procedurile administrativă şi contencioasă pe larg expuse de instanţă îşi aveau aplicabilitate în condiţiile în care oricare dintre cele două Comisii de Aplicare a Legii nr. 18/1991, cea locală sau cea judeţeană, ar fi soluţionat cererea sa şi ar fi dispus asupra acesteia, respingând-o.

Recurentul a arătat că nu există nicio dovadă care să ateste că a fost emisă o hotărâre de respingere de către Comisia Locală Râşnov de Aplicare a Legii nr. 18/1991 sau de către Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 şi cu atâta mai puţin nu există nicio dovadă care să ateste faptul că această hotărâre ar fi fost comunicată către acesta pentru a putea avea deschisă calea administrativă învederata de instanţa.

Recurentul a arătat că dacă pârâtele ar fi fost în măsura să demonstreze că au soluţionat în mod negativ cererea de reconstituire formulată în termen legal stabilit de legea specială şi mai mult decât atât, ar fi fost depusă dovada comunicării acestei hotărâri, soluţia instanţei era corectă şi argumentele aduse în respingerea cererii reconvenţionale puteau fi apreciate ca fiind întemeiate.

Recurentul a arătat că cererea reconvenţionala formulată în prezenta cauză are ca şi obiect verificarea de către instanţa de judecată a condiţiilor în care s-a dispus emiterea Titlului de Proprietate asupra terenurilor care au aparţinut autorului lui, calitatea de persoana îndreptăţită la reconstituire atât a pârâtei GME cât şi a sa, căci îndeplinea în egală măsura condiţiile art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 pentru a fi înscris în Titlul de Proprietate ce s-a emis în mod eronat numai în favoarea pârâtei GME în condiţiile în care cererea sa a fost admisă.

S-a arătat că prin cererea reconvenţionala nu a pus în discuţie legalitatea emiterii Hotărârii nr. 55/18.09.1991 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 căci această hotărâre nu a avut ca obiect modalitatea de soluţionare a cererii sale de reconstituire, ci această a soluţionat contestaţia formulată de mama sa, GM, cererea acesteia nefiind admisă iniţial.

Recurentul a arătat că este evident că instanţa de fond a soluţionat cererea reconvenţională pe excepţie apreciind că a fost formulată cu mult timp după termenul de 30 de zile prevăzut de lege şi stabilind că cererea este tardiv formulată. Analizând întreg materialul probatoriu administrat cât şi consemnările încheierilor de şedinţa din dosarul format în soluţionarea cauzei în rejudecare se observă însă că niciodată nu a fost pusă în discuţie excepţia tardivităţii formulării cererii reconvenţionale şi cu atât mai puţin nu au fost solicitate relaţii de la Comisiile de Aplicare a Legilor Fondului Funciar cu privire la modalitatea de soluţionare a cererii de reconstituire formulată de recurent sau de existenţa şi comunicarea vreunui act administrativ dispus de aceste comisii în soluţionarea cererii de reconstituire cu care au fost investite aceste comisii.

Recurentul a arătat că astfel, fără a se fi pus în discuţie vreodată această excepţie, fără ca aceasta să fi fost discutată în condiţii de contradictorialitate, instanţa pur şi simplu a respins cererea reconvenţionala ca fiind tardiv formulată.

În opinia recurentului această soluţie este nelegală pentru cele anterior expuse.

Recurentul a arătat că a fost singurul care a demonstrat că suntem în prezenţa unei simple erori de redactare, o simplă eroare cu privire la scrierea numelui, cererea formulată de acesta fiind realizată în termenul de fapt de lege, iar răspunsul la interogatoriul formulat de Comisia Locală Râşnov vine să confirme cele arătate de recurent, la întrebările exprese legate de existenţa unei alte persoane care să fi depus cerere de reconstituire, această pârâtă recunoscând că a înregistrat cererea formulată cu adresa de domiciliu indicată de recurent. În cadrul răspunsurilor date pârâta Comisia Locală Râşnov nu face nicio referire despre faptul că cererea este adresa de o altă persoană, de o solicitare de reconstituire vizând alte persoane îndreptăţite la reconstituire sau de alte terenuri.

Recurentul a arătat că, din coroborarea acestor probe rezultă cert faptul că pârâta GME nu a fost singura care a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991 şi că recurentul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la data de 21.02.1991 cu patru zile înainte ca pârâta GME să depună cererea de reconstituire.

În ceea ce priveşte temeinicia cererii reconvenţionale, recurentul a arătat că, demonstrând că a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate şi mai mult, că cererea sa a fost admisă fiind inclus la poz. 78 din anexa 19 ca persoana îndreptăţita la reconstituire cu suprafaţa de 5 ha., iar pe de altă parte, că pârâtele nu au fost în măsura să demonstreze bună lor credinţa la încheierea contractelor, acestea fiind în conivenţă cu pârâta reconvenţionala GME, cu singurul scop de scoaterea a acestor bunuri din patrimoniul pârâtei, este evident că în cauza suntem în situaţia în care este nul nu numai actul iniţial ci şi actele subsecvente, aplicabil fiind principiul resolution jure dantis resolvitur jus accipiens.

Recurentul a arătat că suntem în speţa în situaţia în care a demonstrat că vânzătoarea nu putea transmite dreptul prin constatarea nulităţii titlurilor de proprietate care au stat la baza intabulării sale în cartea funciară şi nici subdobânditorii nu pot dobândi mai mult, pârâţii din prezenţa cauza neputându-se apară invocând buna-credinţa la încheierea acestor acte translative de proprietate pentru că acestea au cunoscut situaţia juridică a titlurilor de proprietate, urmărind înlăturarea recurentului de la dobândirea acestui bun.

Ca şi consecinţă a constatării nulităţii titlurilor de proprietate este obligatorie repunerea părţilor în situaţia anterioară, 1a situaţia în care aceste acte nu ar fi fost încheiate. Ca şi regulă a reparării prejudiciului cauzat prin actele asupra cărora s-a dispus nulitatea lor, este reparaţia în natură. Niciuna dintre excepţiile stabilite de literatură şi practica judiciară, de la această regulă nu este aplicabilă în cauză. Prin prisma acestor probe şi interpretând dispoziţiile legale, recurentul a apreciat că soluţia pronunţata de către instanţa de fond este criticabila, soluţia care se impune fiind de admitere în tot a cererii reconvenţionale.

Recurentul a arătat că ne aflăm în situaţia aplicabilităţii dispoziţiilor art. 304 ind. l Cod procedura civilă, recursul vizând o sentinţa ce nu poate fi atacată cu apel şi dobândind astfel caracter devolutiv, urmând ca recursul să vizeze aspecte atât asupra legalităţii hotărârii cât şi sub aspect al temeiniciei acesteia.

Recurentul a arătat că i s-a adus la cunoştinţa de existenţa titlurilor de proprietate numai după introducerea acţiunii în instanţa, în anul 2006, acesta fiind şi momentul la care a formulat cererea reconvenţionala.

Referitor la plata cheltuielilor de judecată, recurentul a arătat că instanţa a dispus obligarea sa să plătească suma de 4.187 de lei cheltuieli de judecată reprezentant onorariu avocat şi taxa de timbru atât în primul ciclu procesual (jumătate din cuantum) cât şi în recurs şi la rejudecare, deşi pârâtele nu au justificat aceste cheltuieli.

S-a arătat că pârâtele nu au achitat taxe de timbru în faţa instanţei de fond deoarece acestea nu au avut pretenţii proprii pentru a fi obligate la plata unor taxe de timbru, iar în faţa instanţei de recurs acestea au achitat cu titlu de taxe de timbru suma de aprox 10 lei.

Cu privire la cuantumul onorariului de avocat întreaga sumă achitată atât în faţa instanţei de fond, instanţei de recurs şi cu ocazia rejudecării, acesta a fost în valoare de 5.648 de lei.

Astfel dacă instanţa avea în vedere cheltuielile efectuate de părţi pe etape şi a apreciat că reclamantul GI va suporta numai jumătate din valoarea cheltuielilor făcute în faţa instanţei de fond, acesta urma să fie obligat la suma de 1.952 de lei şi nu la suma de 1.476 cât instanţa a stabilit. Aşa fiind, suma de 1.952 de lei reprezentând jumătate din valoarea cheltuielilor urma să fie suportată de recurent, iar în condiţiile în care cererea reconvenţionala a fost admisă în parte nu putea fi obligat la plata acestei sume.

În ceea ce priveşte cheltuielile din recurs, instanţa de recurs a admis atât recursul formulat de recurentul GD cât şi recursul formulat de pârâtele GME s.a.

Fiind admise ambele recursuri sumele suportate de parţi în faţa instanţei de recurs urmau să rămână în sarcina fiecărei parţi.

Intimatele GME, GNC şi AGO au formulat întâmpinare (fila 23) solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea acestei poziţii procesuale, intimatele au arătat în esenţa că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, câta vreme recurentul însuşi a recunoscut că niciodată nu s-a emis pe numele sau o hotărâre de admitere a cererii sale de reconstituire numai pretins formulată şi câta vreme niciodată acesta nu a atacat această lipsă de răspuns.

Intimatele au arătat că nu poate fi vorba despre reaua lor credinţa la încheierea contractelor de vânzare cumpărare, intervenite cu mult înainte de formularea de către recurent a cererii reconvenţionale, vânzarea având la baza acte de proprietate necontestate în tot acest timp de recurent care a ales să stea în pasivitate ani întregi fără să manifeste interes pentru bunurile în prezent vizate.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele argumente:

În mod corect a reţinut instanţa de fond, de rejudecare, că în speţa nu au fost atacate aspectele legate de soluţionarea de către prima instanţa a excepţiei autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte cererea reclamantului şi a reclamantului reconvenţional de constatare a calităţii de moştenitori după defunctul GP şi a masei succesorale rămase după acesta.

Instanţa de rejudecare a reţinut că singura persoană care a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991 după defunctul GP este pârâta GME şi că prin titlurile de proprietate nr. 169/1996 şi 32379/2003 emise de Comisia Judeţeană Braşov, s-a reconstituit în favoarea pârâtei GME, în calitate de moştenitoare a defunctului GP, dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 5 ha de teren.

În ceea ce priveşte cererea pretins formulată de către reclamantul reconvenţional, instanţa de rejudecare a reţinut că din actele dosarului nu rezultă cu certitudine că acesta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate şi, mai mult, acesta nu a înţeles să atace Hotărârea nr. 55/18.09.1991 a Comisiei judeţene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 (fila 37 dosar rejudecare) care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate atacate. Or, a apreciat instanţa de rejudecare, conform art. 3 alin. 5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, modificat prin Hotărârile Guvernului nr. 46/1992 şi nr. 311/1992, în vigoare la data emiterii hotărârii comisiei judeţene, cererea, împreuna cu actele doveditoare, se depun la Consiliul local în a cărui raza teritorială este situat terenul, înăuntrul termenului prevăzut de lege.

Instanţa de rejudecare a stabilit că reclamantul reconvenţional trebuia să investească, în termen legal, de 30 zile de la comunicarea soluţiei de respingere, instanţa competentă, pentru ca aceasta să se pronunţe în procedura contencioasă contradictorie, conform art. 53 în Legea nr. 18/1991, republicată. Fiind o procedură specială, derogatorie, reclamantul trebuia să respecte întocmai succesiunea etapelor privind reconstituirea dreptului de proprietate şi să conteste actele emise în condiţiile precis determinate de lege. Aceste etape premergătoare emiterii titlului au ca obiect, iniţial, stabilirea întinderii dreptului de proprietate, prin reconstituire generică a dreptului de proprietate şi, în subsidiar, a amplasamentului terenului atribuit. Orice nemulţumire legată de reconstituire trebuie adusă la cunoştinţa comisiilor de aplicare a legii fondului funciar. Acceptarea nerespectării termenului de 30 zile, instituit de legiuitor de la data comunicării, ar presupune o eludare şi o nesocotire a dispoziţiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil în reconstituirea proprietăţii.

Instanţa de rejudecare a constatat în cauză, că termenul de 30 de zile, stabilit de lege, a fost cu mult depăşit şi că, în aceste condiţii este evident că cererea a fost formulată cu mult timp după termenul de 30 de zile prevăzut în mod imperativ de lege.

Recursul declarat de pârâtul reclamant reconvenţional se întemeiază pe critica adusă acestor reţineri, restul solicitărilor acestuia venind pe cale de consecinţa.

Însuşi recurentul a arătat în motivele sale că nu există nicio dovadă care să ateste că a fost emisă o hotărâre de respingere de către Comisia Locală Râşnov de Aplicare a Legii nr. 18/1991 sau de către Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 şi cu atâta mai puţin nu există nicio dovadă care să ateste faptul că această hotărâre ar fi fost comunicată către acesta pentru a putea avea deschisă calea administrativă învederată de instanţă şi că dacă pârâtele ar fi fost în măsură să demonstreze că au soluţionat în mod negativ cererea sa de reconstituire formulată în termen legal stabilit de legea specială şi mai mult decât atât, ar fi fost depusă dovada comunicării acestei hotărâri, soluţia instanţei era corectă şi argumentele aduse în respingerea cererii reconvenţionale puteau fi apreciate ca fiind întemeiate.

Ceea ce omite însă recurentul din analiza sa, sunt dispoziţiile art. IV din Legea nr. 169/1997, intrată în vigoare la data de 25 iulie 2005, potrivit cu care „(1) Persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, se pot adresa cu o nouă cerere comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezenţei legi”.

Drept urmare, invocând lipsa unui răspuns cert la cerere de reconstituire pe care pretinde că a formulat-o, recurentul trebuia să procedeze măcar în ultimă instanţă în conformitate cu dispoziţiile mai sus redate, aplicabile inclusiv persoanelor aflate în situaţia reclamată de acesta, respectiv lipsa unui răspuns faţă de cererea de reconstituire formulată.

Or, recurentul pârât reclamant reconvenţional nu a făcut acest lucru, motiv pentru care, intradevar, demersul său la acest moment nu mai poate fi primit.

Acesta nu poate invoca faptul că lipsa unui răspuns trebuie să fie asimilată unui răspuns cert favorabil, câta vreme legea i-a pus la dispoziţie un nou termen pentru a reitera cererea la care nu a primit un răspuns şi despre care afirmă că a formulat-o.

Pasivitatea recurentului şi faptul că acesta nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor legale, în sensul de a reitera cererea la care nu a primit răspuns, îl poziţioneze pe acesta în situaţia celui care nu a formulat nicio cerere sau în poziţia celui a cărui cererea a fost respinsă, iar acesta nu a atacat soluţia de respingere în termenul legal prevăzut de lege.

Drept urmare, în acest context, tribunalul constată că toată critica recurentului rămâne lipsită de fundament, câtă vreme aceasta se întemeiază pe premisa că cererea de reconstituire i-ar fi fost admisă implicit, susţinere care însă nu poate fi primită având în vedere cele mai sus expuse.

Pentru aceste motive şi având în vedere că nici critica legată de maniera în care instanţa de rejudecare a stabilit obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată (dovada acestora fiind făcută prin chitanţele privind onorariile avocaţiale depuse în cauză) nu este întemeiata, recursul urmează să fie respins în totalitate că nefondat, în temeiul art. 312 Cod procedura civilă, sentinţa atacată urmând să fie păstrata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant reconvenţional GBD, împotriva sentinţei civile nr. 175 din 18.02.2014 pronunţata în cauza de Judecătoria Zărneşti, pe care o menţine.

IREVOCABILA

Pronunţata în şedinţa publică azi, 18.12.2014.

PREŞEDINTE,  JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

  (…)  (…)  (…)

delegată la Curtea de Apel Braşov şi

pentru care semnează Preşedintele instanţei,

judecător ANM

GREFIER

(…)

RedCDP/2ex./04.2015.

Judecător fond (…)

Domenii speta

Spete similare