Partajare teren, consecinţe asupra dreptului vizând construcţiile edificate pe acesta.

Dosar nr. 11873/197/2006

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 831 /AP

Şedinţa publică din data de 18.12.2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE: (…)

JUDECĂTOR: (…)

GREFIER: (…)

Pentru  astăzi fiind amânată pronunţarea soluţionării apelurilor declarate de  recurenta  pârâtă PGLşi recurenta  reclamantă HE, împotriva sentinţei civile nr. 5603/6.05.2014, pronunţată de Judecătoria Braşov  în dosarul civil nr. 11873/197/2006, în contradictoriu cu  intimatul-reclamant SA, având ca obiect  acţiune în constatare-partaj judiciar.

Dezbaterile  în cauza civilă de  faţă au avut  loc în  data de 11.12.2014 când  părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea  zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa pentru a da posibilitate părţilor să formuleze concluzii scrise a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 18.12.2014.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelurilor declarate constată că prin sentinţa civilă nr. 5603/06.05.2014, pronunţată de Judecătoria Braşov, s-au hotărât următoarele:

Admite în parte cererea formulată de reclamanţii HE şi SA în contradictoriu cu pârâta PGL.

Dispune sistarea stării de coproprietate asupra imobilului teren înscris în CF nr. (…) Zizin, nr. top (…)  având drept coproprietari reclamanta HE şi pârâta PGL în cote de câte ½ fiecare şi asupra imobilului teren înscris în CF nr. (…)  Zizin, nr. top (…),(…),(…), (…) având drept coproprietari reclamanta şi pârâţii în cote de câte 1/3 fiecare.

Dispune partajarea imobilelor proprietatea părţilor conform variantei nr. 3, cuprinse în raportul de expertiză înregistrat cu nr. 601634 din data de 02.12.2011 întocmit de expert tehnic TR, prin atribuirea către reclamanta HE a lotului nr. 1 în suprafaţă de 3080 mp, către reclamantul SA a lotului nr. 3, în suprafaţă de 1232 mp iar către pârâta PGL a lotului nr. 2, în suprafaţă de 1877 mp, urmând ca lotul nr. 4, reprezentând drum de acces să rămână în coproprietatea părţilor – HE cu o cotă de 49,77 %, pârâta PGL cu o cotă de 30,32 % şi reclamantul SA cu o cotă de 19,91 %.

Constată că reclamanta HE a dobândit prin construire dreptul de proprietate asupra imobilului „casă de vacanţă” edificată conform autorizaţiei de construire nr. 32 din data de 01.11.2001  compusă din parter, mansardă şi subsol identificată conform raportului de expertiză nr. 296213 din 2008 întocmit de expert FM.

Constată că reclamantul SA a dobândit prin construire dreptul de proprietate asupra imobilului „casă de locuit” edificată conform autorizaţiei de construire nr. 35 din data de 12.11.2001  compusă din parter şi mansardă identificată conform raportului de expertiză nr. 296213 din 2008 întocmit de expert FM.

Dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanţilor cu titlu de atribuire în urma partajului a dreptului de proprietate asupra loturilor conform raportului de expertiză înregistrat cu nr. 601634 din data de 02.12.2011 întocmit de expert tehnic TR. 

Dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei HE  asupra construcţiei casă de vacanţă” edificată conform autorizaţiei de construire nr. 32 din data de 01.11.2001  compusă din parter, mansardă şi subsol identificată conform raportului de expertiză nr. 296213 din 2008 întocmit de expert FM.

Dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului SA asupra construcţiei „casă de locuit „edificată conform autorizaţiei de construire nr. 35 din data de 12.11.2001  compusă din parter şi mansardă identificată conform raportului de expertiză nr. 296213 din 2008 întocmit de expert FM.

Admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în dosarul conexat, invocată de pârâta PGL, prin întâmpinare.

Respinge ca fiind prescrisă cererea de chemare în judecată, obiect al dosarului conexat, formulată de reclamanta HE în contradictoriu cu pârâţii PGL şi SA.

Obligă reclamanta HE la achitarea în contul expertului TR a sumei de 727 lei reprezentând onorariu aferent suplimentului raportului de expertiză.

Obligă reclamantul SA la plata sumei de 520 lei cu titlu de diferenţă onorariu expertiză, în contul expertului TR.

Dispune compensarea între părţi a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a avut în vedere următoarele considerente:

Aşa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză cu nr.296214 din data de 11.12..2008, reclamanta HE şi pârâta PGL au calitatea de coproprietare asupra imobilului identificat de expert BM ca fiind înscris în CF nr. (…) Zizin, nr. top (…), arabil intravilan, în suprafaţă de 1.500 mp. cota deţinută de reclamantă şi pârâtă este de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului.

În ce priveşte imobilul identificat în CF nr. (…) Zizin, acesta este deţinut în calitate de coproprietari de reclamanţii HE şi SA şi de către pârâta PGL, cotele deţinute fiind de 1/3 din dreptul de proprietate.

Conform identificării efectuate de expert ( fila 115 din dosarul cauzei), imobilul înscris în CF nr. (…) Zizin este format din top nr. (…)cu o suprafaţă de 1400 mp, top nr. (…) în suprafaţă de 1400 mp, top nr. (…)în suprafaţă de 1700 mp şi top nr. (…)în suprafaţă de 1200 mp, destinaţia terenului fiind „ arabil intravilan”.

Cu privire la petitul referitor la partajarea bunurilor comune ale părţilor, instanţa reţine următoarele:

Avându-se în vedere dispoziţiile art.728 C.civ., prima instanţa a dispus sistarea stării de coproprietate cu privire la imobilul teren  înscris în CF nr. (…)  Zizin, nr. top (…) având drept coproprietari reclamanta HE şi pârâta PGL în cote de câte ½ fiecare şi asupra imobilului teren înscris în CF nr. (…) Zizin, nr. top (…),(…),(…), (…) având drept coproprietari reclamantii HE şi SA şi pârâta PGL în cote de câte 1/3 fiecare.

Referitor la imobilele  teren, conform raportului de expertiză topo întocmit de expert ing. MB, înregistrat sub nr. 296214 la data de 11.12.2008 rezultă că  acestea sunt partajabile în natură.

La atribuirea loturilor, prima instanţa a avut însă în vedere dispoziţiile art. 673 ind. 9 Cpc, la formarea şi atribuirea loturilor instanţa va ţine seama de acordul părţilor, mărimea cotei ce se cuvine fiecăreia, masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul sau ocupaţia părţilor, faptul că unul din proprietari, înainte de a se cere împărţeala au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.

Astfel, conform acestor criterii, prima instanţă reţine că varianta 3 din cuprinsul raportului de expertiză nr. 601634 din data de 02.12.2011 corespunde criteriilor enumerate de textul legal menţionat.

S-a menţionat însă de către expert că lotizarea conform variantelor indicate presupune operaţiuni de comasare care la rândul lor nu pot fi realizate decât în baza unei documentaţii cadastrale.

Se va dispune pe cale de consecinţă partajarea imobilelor conform variantei nr. 3, agreată de către pârâta PGL, prin atribuirea către reclamanta HE a lotului nr. 1 în suprafaţă de 3080 mp, către reclamantul SA a lotului nr. 3, în suprafaţă de 1232 mp iar către pârâta PGL a lotului nr. 2, în suprafaţă de 1877 mp, urmând ca lotul nr. 4, reprezentând drum de acces să rămână în coproprietatea părţilor – HE cu o cotă de 49,77 %, pârâta PGL cu o cotă de 30,32 % şi reclamantul SA cu o cotă de 19,91 %.

Prima instanţa a avut în vedere faptul că varianta aleasă ţine cont de criteriul folosinţei exercitate de părţi asupra terenului precum şi de necesitatea asigurării unei căi de acces către proprietatea reclamantului SA. 

Se va dispune conform cererilor formulate de părţi înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanţilor şi pârâtei cu titlu de atribuire în urma partajului a dreptului de proprietate asupra loturilor conform raportului de expertiză înregistrat cu nr. 601634 din data de 02.12.2011 întocmit de expert tehnic TR. 

Cu privire la petitele având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantei HE asupra construcţiei edificate de  aceasta pe teren, se reţin următoarele:

Aşa cum rezultă din cuprinsul actului depus în copie la dosarul cauzei ( fila 53) la data de 11.10.2000 a fost eliberată pe numele reclamantei HE şi pe numele autorului pârâtei –soţul acesteia PGDC, autorizaţia de construcţie cu nr. 16, pentru obiectivul casă de vacanţă, ce urma a se ridica în com. Târlungeni, sat Zizin, str(…) jud. Braşov pe terenul înscris în CF nr. (…) nr. top (…),(…),(…),(…).

La data de 01.11.2001 este însă eliberată o nouă autorizaţie de construcţie pe numele de această dată al reclamantei HE autorizaţie înregistrată cu nr. 32, vizând imobilul casă de vacanţă ce urma a fi edificată pe terenul înscris în CF nr(…), nr. top (…),(…).

Din examinarea actelor dosarului cu nr. 5078 din 2002 ataşat la cererea pârâtei, se remarcă împrejurarea că autorizaţia de construcţie cu nr. 32 din 01.11.2001 a avut în vedere calitatea de unic proprietar a reclamantei asupra imobilului la acea dată înscris în CF nr. (…), la nr. top (…), arabil intravilan în suprafaţă de 2183,33 mp, lot rezultat în urma actului de comasare şi dezmembrare autentificat sub nr. 1803 la data de 13.11.2001, de BNP REG, act a cărui nulitatea absolută a fost constatată în mod irevocabil prin sentinţa civilă nr. 8249 din 06.10.2004, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. 10893 din 2003, prin care s-a dispus şi revenirea la situaţia anterioară de CF.

Referitor la cererea reclamantei de a se constata că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei „ casă de vacanţă” pentru care s-a emis autorizaţia de construire cu nr. 32 din data de 01.11.2001, instanţa o va respinge.

Se reţine astfel că din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert FM a rezultat faptul că „ nu se poate stabili valoarea lucrărilor efectuate până la data decesului autorului pârâtei, PGL–PGDC pentru că nu se cunoaşte stadiul lucrărilor, nu există procese verbale de recepţie sau alte documente din care să rezulte stadiul lucrărilor”.

Reţine astfel instanţa că reclamanta a probat în cauză pretenţiile supuse judecăţii întrucât din cuprinsul anexelor autorizaţiei de construcţie nr. 32 din data de 01.11.2001 a rezultat că imobilul a fost proiectat abia la data emiterii autorizaţiei, iar la data emiterii actului reclamanta s-a întemeiat pe calitatea sa de proprietar exclusiv al suprafeţei de teren identificate la acea dată ca fiind înscrisă în CF nr. (…) nr. top (…),(…).

În ce priveşte înscrisul intitulat „Încheiere Convenţiei asupra finalizării lucrărilor pentru casa de vacanţă din Zizin, com Târlungeni-Braşov”, prima instanţa reţine că acesta dat fiind faptul că este un înscris sub semnătură privată, are doar valoarea unui început de dovadă care ar fi putut fi completat cu martorii şi prezumţii. Cum însă partea pârâtă care neagă dreptul reclamantei de proprietar exclusiv al construcţiei „ casă de vacanţă” nu a furnizat probe în completare şi cum instanţa nu poate reţine ca operând prezumţia instituită de art. 492 din Cciv. dat fiind faptul că autorizaţia de construcţie nr. 32 din 01.11.2001 a fost eliberată la un moment la care reclamanta avea calitatea de proprietar aparent al imobilului teren pe care casa de vacanţa în litigiu a fost edificată, prima instanţa reţine ca fiind neîntemeiate apărările pârâtei. Se are în vedere în plus şi faptul că pârâta nu a formulat în cauză cerere reconvenţională care să aibă ca obiect constatarea împrejurării că imobilul casa de vacanţă ar face parte din masa de împărţit.

Mai mult, ca urmare a efectului declarativ al partajului, reclamanta HE, devenind proprietar asupra lotului pe care este amplasată construcţia casă de vacanţă, dispoziţiile art. 492 din Cciv, invocate de pârâtă profită reclamantei care este astfel prezumată a fi proprietar asupra construcţiei edificate pe lotul de teren ce i-a revenit în urma partajului.

Pe cale de consecinţă, prima instanţa va constata că reclamanta HE a dobândit prin construire dreptul de proprietate asupra imobilului „casă de vacanţă” edificată conform autorizaţiei de construire nr. 32 din data de 01.11.2001  compusă din parter, mansardă şi subsol identificată conform raportului de expertiză nr. 296213 din 2008 întocmit de expert FM. Va dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei HE  asupra construcţiei casă de vacanţă” edificată conform autorizaţiei de construire nr. 32 din data de 01.11.2001  compusă din parter, mansardă şi subsol.

În ce priveşte cererea formulată de reclamantul SA de constatare a dreptului său de proprietate asupra imobilului casă de locuit compus din parter şi mansardă,

Instanţa reţine că la data de 12.11.2001 a fost eliberată pe numele reclamantului autorizaţia de construcţie cu nr. 35 pentru obiectivul „casă de locuit” ce urma a fi ridicată pe terenul situat în Târlungeni, , sat Zizin.

Din examinarea susţinerilor părţilor se reţine faptul că nici reclamanta HE şi nici pârâta PGL nu au negat calitatea reclamantului SA, de proprietar exclusiv asupra imobilului casă de locuit amplasată pe lotul ce i-a fost atribuit în urma partajului, totodată avându-se în vedere că nici una din părţi nu a solicitat aplicarea în cauză a prevederilor art. 492 din Cciv.

În aceste condiţii, instanţa va admite cererea reclamantului, constatând că acesta a dobândit prin construire dreptul de proprietate asupra imobilului „casă de locuit” edificată conform autorizaţiei de construire nr. 35 din data de 12.11.2001  compusă din parter şi mansardă identificată conform raportului de expertiză nr. 296213 din 2008 întocmit de expert FM. Se va dispune înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului menţionat, cu titlu de construire.

În ce priveşte cererea formulată de reclamanta HE, în dosarul conexat, instanţa reţine că prin întâmpinarea formulată de pârâta PGL, a fost invocată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în sens matrerial.

Cu privire la excepţia invocată, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. art.1 si art.3 din Decretul Lege 167/1958( în vigoare la data naşterii dreptului de creanţă) , dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie in cazul in care exercitarea sa nu s-a realizat in termenul de trei ani de la data nasterii acestui drept. Din cuprinsul actelor depuse în copie la dosarul conexat, rezultă că efectuarea lucrărilor a căror contravaloare reclamanta o solicită a avut loc în anul 2001, chitanţa de plată a acestor lucrări ( fila 8,9 10 din dosar) purtând data de 20.08.2001, 02.04.2001 10.12.2001. Astfel, dat fiind că termenul de prescripţie a fost depăşit nefiind dovedite cauze de întrerupere sau suspendare a acestuia, în condiţiile în care imobilul s-a aflat în tot acest timp în posesia reclamantei HE,  instanţa va admite excepţia invocată, constatând acţiunea ca fiind prescrisă.

Faţă de împrejurara că s-au depus la dosarul cauzei dovezi în privinţa achitării diferenţei de onorariu pentru raportul de expertiză topo întocmit, instanţa va obliga reclamanta HE la achitarea în contul expertului TR a sumei de 727 lei reprezentând onorariu aferent suplimentului raportului de expertiză şi reclamantul SA la plata sumei de 520 lei cu titlu de diferenţă onorariu expertiză, în contul expertului TR.

Faţă de culpa procesuală concurentă a părţilor şi de obiectul pricinii deduse judecăţii, va dispune compensarea între părţi a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs(calificat ulterior apel) recurenta pârâtă PGL şi recurenta reclamantă HE.

I. Recurenta pârâtă PGL a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, cu consecinţa respingerii cererii reclamantei HE având ca obiect constatarea dreptului de proprorietate exclusivă asupra construcţiei "casă de vacanţă", edificatul făcând parte din obiectul partajului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului recurenta pârâtă PGL arată, în esentă, următoarele:

Prima instanţă reţine în mod corect că autorizaţia de construcţie cu nr. 32 din 01.11.2001 a avut în vedere calitatea de unic proprietar a reclamantei asupra imobilului la acea dată înscris în CF nr. (…), la nr. top (…) arabil intravilan în suprafaţă de 2183,33 mp, lot rezultat în urma actului de comasare şi dezmembrare autentificat sub nr. 1803 la data de 13.11.2001, de BNP REG, act a cărui nulitatea absolută a fost constatată în mod irevocabil prin sentinţa civilă nr. 8249 din 06.10.2004, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. 10893 din 2003, prin care s-a dispus şi revenirea la situaţia anterioară de CF.

Prin urmare, prima instanţă arată, în continuare că va respinge cererea reclamantei de a se constata că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei „ casă de vacanţă” pentru care s-a emis autorizaţia de construire cu nr. 32 din data de 01.11.2001, iar ulterior, în contradicţie cu propriile constatări anterioare, revine asupra argumentării şi admite cererea de constatare a dreptului de proprietate exclusivă al reclamantei asupra construcţiei.

Intimaţii reclamanţii împreună cu defunctul PGDC au avut calitatea de coproprietari asupra terenurilor în litigiu, iar în urma decesului defunctul PGDC pârâta devenind titulară a dreptului de proprietate cu titlu de moştenire.

La nivelul anilor 2000-2001 soţul său PGDC a convenit cu reclamanta HE să edifice în comun o casă de vacanţă care urma să fie edificată pe terenul în litigiu, fiind obţinută în acest sens autorizaţia de construcţie cu nr. 16 din data de 11.10.2000.

În baza autorizaţiei de construcţie cu nr. 16 din data de 11.10.2000(anterior datei de 30.07.2001) a fost edificată construcţia ce reprezintă casă de vacanţă la care au fost folosite resurse financiare ale ambelor părţi, la momentul decesului lui PGDC construcţia fiind ridicată şi acoperită cu învelitoare de ţiglă, lucrările fiind executate în proporţie de 64,4 %, după cum reiese din înscrisul intitulat „ Încheiere convenţie”. După decesul soţului său a menţionat pârâta că nu a mai investit sume de bani în construcţia edificată, reclamanta HE continuând lucrările fără acordul său.

Prima instanţă a interpretat eronat probele administrate şi a constatat că edificatul existent pe teren a fost proiectat abia la data emiterii autorizaţiei nr. 32/2001, deşi din conţinutul „ Încheiere convenţie” rezultă că lucrările erau finalizate în proporţie de 64,4 %.

Prima instanţa nu a avut în vedere că a doua autorizaţie a fost obţinută prin invocarea unui act de partaj încheiat cu rea credinţă, care a fost ulterior desfiinţat pe cale judiciară, iar prima autorizaţie a fost emisă pe numele defunctului PGDC.

În mod greşit se reţine că „ Încheiere convenţie” are valoarea doar a unui început de dovadă scrisă deoarece un înscris sub semnătură privată are aceeaşi forţă probantă ca a unei înscris autentic, iar reclamanta nu a negat niciodată conţinutul acestui înscris şi nici împrejurarea că l-a semnat.

Atât timp cât terenul pe care s-a edificat construcţia face obiectul proprietăţii comune şi construcţia este de asemenea supusă coproprietăţii. Nu era necesar să fi formulat un capăt de cerere reconvenţional în sensul constatării dreptului de proprietate comună, dat fiind că invocarea prezumţiei instituite de art. 492 C. civ. este suficientă pentru a paraliza demersul judiciar. Reclamanta nu a răsturnat prezumţia instituită de art. 492 din Codul civil.

Se arată că prin procura nr. 2665/06.08.2001 a mandatat-o pe reclamantă să o reprezinte în cadrul dezbaterii succesiunii soţului său(deoarece nu locuia în ţară), însă aceasta s-a prevalat de această procură şi a încheiat în mod nelegal actul de comasare şi dezmembrare autentificat sub nr. 1803/13.11.2001. În aceste condiţii a fost posibilă şi eliberarea unei noi autorizaţii doar pe numele reclamantei.

Pentru operaţiunile de comasare şi dezmembrare a fost promovată o acţiune care a format obiectul dosarului cu nr. 10893 din 2003 al Judecătoriei Braşov, acţiunea fiind admisă conform sentinţei civile nr. 8249 din data de 06.10.2004, irevocabilă prin neapelare.

Părţile au revenit coproprietare ale parcelelor de teren în litigiu, iar intimata nu poate să se prevaleze de un drept de proprietate exclusivă asupra edificatului faţă de împrejurarea că aceasta fusese ridicat în proporţie decisivă anterior decesului defunctului PGDC.

Lucrările prin care ulterior datei de 30.07.2001 a fost finalizată construcţia au fost executate cu rea credinţă, părţile se aflau în litigiu chiar pentru terenul pe care se edifica construcţia şi astfel, intimata nu poate în nici un fel să-şi invoce buna credinţă.

Efectul declarativ al partajului nu poate să producă efecte în sensul celor reţinute de instanţă, acesta nefiind în măsură să legitimeze invocarea de către partea adversă a prevederilor art. 492 din Codul civil.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă şi art. 492 din Codul civil.

II. Recurenta HE prin recursul promovat a solicitat modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul dispunerii partajării imobilelor proprietatea părţilor conform variantei 1 cuprinse în raportul de expertiză nr. 601634 din data de 02.12.2011, întocmit de expert tehnic Trett Răzvan, iar în subsidiar, partajarea imobilelor conform oricărei alte variante de lotizare, cu excepţia variantei 3 din raport, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat, în esenţă, următoarele:

Potrivit notei scrise depuse la dosar la termenul de judecată din data de 30.05.2013, a indicat trei variante de lotizare din raportul de expertiză nr. 601634 din data de 02.12.2011, respectiv variantele 1, 4 sau 5, iar pârâta PG a indicat varianta nr. 3 cu care ar fi fost de acord, care a fost acceptată şi de instanţă.

Recurenta a arătat că instanţa nu a ţinut cont de criteriile obiective prevăzute de art. 673, indice 9, din Codul de procedură civilă.

Deţine cea mai mare cotă parte de 49,77% din terenuri, iar instanţa trebuia să ţine cont de mărimea cotei şi să aleagă varianta de partajare care îi aduce cele mai puţine prejudicii. Instaţa de fond a ales varianta agreată de pârâta PG, varianta care o defavorizază cel mai mult dintre toţi cei trei coproprietari şi face imposibilă folosinţa întregului teren.

Prima instanţa nu a ţinut cont de criteriul privind natura şi utilitatea bunurilor şi a ales varianta trei din raportul de expertiză care nu face decât să inverseze terenurile sale cu cele ale reclamantului Sipos care nu a fost de acord cu raportul de expertiză întocmit de expertul Bedreagă.

Potrivit variantei 3 de lotizare din cei 3080 mp acordaţi, aproape 1100 mp, respectiv 35 % din suprafaţa totală sunt inutilizabili şi nu pot fi utilizaţi în nici un fel, nici prin edificarea unei construcţii, laţimea fiind de doar 10,74 mp şi nici prin vânzare deoarece nimeni nu ar vrea să cumpere  un teren intravilan pe care să nu poată realiza nicio lucrare de construcţie.

Varianta de lotizare nr. 3 ridică o problemă şi în ceea ce priveşte alimentarea casei sale cu apă potabilă şi curent electric. Stâlpul de la care se face alimentarea casei este amplasat pe latura nordică a lotului 1, care a fost atribuit pârâtei, iar dacă ar fi nevoită să remedieze o defecţiune ar trebui să solicite acordul pârâtei. Aceeaşi este situaţia şi cu alimentarea cu apă potabilă. Costurile de racordare la reţeaua electrică au fost suportate în mod integral de către recurenta reclamantă, iar toţi stâlpii sunt pe lotul atribuit paratei.

Pârâta G are domiciliul în Israel şi nu are nicio reşedinţă în România, iar reclamanta are domiciliul în Israel, însă are şi o reşedinţă în România, în concret în imobilul care este edificat pe terenul supus partajului. Pârâta PG nu deţine nicio construcţie pe terenurile în litigiu.

Criteriile privind partajul sunt menţionate şi în art. 741 din Codul civil, iar instanţa de fond prin varianta aleasă a procedat "îmbucăţirea peste masura" a imobilelor.

În drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1, art. 673 ind. 9 din Codul de procedură civilă şi art. 741 din Codul civil.

Recurenta HE a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta pârâtă PGL prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta PGL şi obligarea la cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea formulată recurenta HE a formulat apărări punctuale la motivele de recurs formulate de recurenta recurenta pârâtă PGL.

Recurenta pârâtă PGL a depus la dosar la data de 13.11.2014 o notă de şedinţă în care şi-a expus punctul de vedere în raport de recursul promovat de recurenta HE.

La termenul de judecată din 11.12.2014 s-a calificat calea de atac ce putea fi promovată împotriva sentinţei civile nr. 5603/06.05.2014, pronunţată de Judecătoria Braşov, ca fiind apelul.

Apelanta pârâtă PGL a formulat concluzii scrise.

Verificând, în conformitate cu prevederile art. 295 alin.1 din Codul de procedură civilă, stabilirea stării de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, în limitele motivelor de apel formulate de către părţi, tribunalul reţine următoarele:

I. Referitor la apelul declarat de apelanta pârâtă PGL, tribunalul reţine următoarele:

Prima instanţa, în mod corect, a avut în vedere autorizaţia de construire nr. 32 din data de 01.11.2001, deoarece acest act administrativ care se bucură de o prezumţie de veridicitate şi legalitate, nefiind anulat de vreo instanţă. Faptul de actul de dezmembrare autentificat sub nr. 1803/13.11.2001 a fost desfiinţat de o instanţă nu afectează valabilitatea autorizaţiei de construire nr. 32 din data de 01.11.2001, în speţă, nefăcându-se dovada că acest din urmă act a fost anulat.

La momentul la care a fost eliberată autorizaţia de construire nr. 32 din data de 01.11.2001, terenul pe care s-a edificat construcţia se afla în proprietatea exclusivă a reclamantei HE, iar prima instanţa a reţinut, în mod corect, că nu poate opera prezumţia instituită de art. 492 din Codul civil din 1864, în sensul indicat de pârâtă potrivit căruia şi construcţia se află în coproprietate.

Prima instanţa a stabilit, în mod corect, valoarea probatorie a înscrisului sub semnătură privată intitulat-„ Încheiere convenţie”, în raport de celelalte probe administrate în cauză,  de cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, prin care aceasta a susţinut că are calitatea de unic proprietar al construcţiei şi de atitudinea procesuală a reclamantei.

Potrivit art. 1169 din Codul civil din 1864 cel care a face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească, iar reclamanta HE a dovedit potrivit autorizaţiei de construire nr. 32 din data de 01.11.2001 că este proprietara imobilului-casă de vacanţă. Apelanta pârâtă PGL nu a făcut dovada că imobilul-casa de vacanţă edificat în baza autorizaţiei construire nr. 32 din data de 01.11.2001 este acelaşi cu imobilul pentru care s-a emis autorizaţia de construire nr. 16 din data de 11.10.2000.

Din analiza tuturor considerentelor sentinţei atacate rezultă că menţiunea făcută de prima instanţă privind respingerea cererii formulate de reclamantă având obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiei „ casă de vacanţă” pentru care s-a emis autorizaţia de construire cu nr. 32 din data de 01.11.2001, este o eroare de redactare, iar dispozitivul sentinţei este în concordanţă cu considerentele acesteia.

Având în vedere considerentele menţionate, tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiate motivele de apel invocate de apelanta PGL.

II. Referitor la apelul declarat de apelanta reclamanta HE, tribunalul reţine următoarele:

Analizând soluţia pronunţată de prima instanţă în raport de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază că prima instanţa a interpretat şi aplicat corect la speţa de faţă dispoziţiile prevăzute de art. 741 din Codul civil şi art. 673, indice 9, din Codul de procedură civilă.

Având în vedere că terenurile erau comun partajabile în natură, prima instanţa în lipsa unui acord al tuturor părţilor nu putea să aleagă varianta de partajarea nr. 5 sau nr. 6, propuse de expert deoarece cele două variante presupuneau ca părţile să achite sulte.

Criteriul mărimii cotei părţi ce se cuvine părţilor a fost în mod corect aplicat de către prima instanţa, părţilor fiindu-le  atribuite suprafeţe de teren potrivit cotelor de proprietate ce li se cuveneau.

Susţinerile apelantei HE potrivit cărora o parte din terenul atribuit nu poate fi utilizat pentru edificarea unei construcţii, nu vor fi reţinute de instanţa de apel deoarece terenul atribuit formează un singur lot care are front stradal corespunzător şi pe care este construită casa de vacanţă a apelantei. O eventuala redezmembrare ulterioară şi valorificare a terenului ce formează lotul atribuit apelantei HE nu poate fi un criteriu care să fie avut în vedere de instanţă pentru partajarea ce face obiectul dosarului.

Prin întrebarea nr. 10 din interogatoriu luat pârâtului SA de către pârâta HE în dosarul nr. 5078/2002(f. 72 verso), aceasta din urmă întreabă: "Este adevărat că prima construcţie urma sa fie la frontul stradal si sa apartina defunctului PGD?". Din întrebarea formulată de însăşi apelanta(pârâta în dosarul nr. 5078/2002 a Judecătorie Braşov) HEh rezultă că voinţa iniţială a coproprietarilor a fost ca terenul de la stradă să fie atribuit defunctului PGD iar prima instanţa a ales varianta de lotizare corectă.

Faptul că pe lotul atribuit apelantei pârâte PGL s-ar afla un stâlp de electricitate sau instalaţia de apa, care deservesc imobilul apelantei HE nu reprezintă un motiv de netemeinicie a soluţiei primei instanţe având în vedere prevederile art. 621 din Codul civil din 2009, cât şi criteriile prevăzute de art. 673, indice 9, din Codul de procedură civilă.

Criteriul domiciliului părţilor prevăzut de art. 673 indice 9 din Codul de procedură civilă nu îşi are aplicabilitate în speţă, faţă de obiectul partajului reprezentat de imobile-terenuri.

Prin varianta aleasă de prima instanţă nu s-a procedat la "îmbucăţirea peste masura" a imobilelor, ci dimpotrivă acestea au fost partajate în natură în loturi care respectă cotele părti de proprietate, iar faptul că o parte din terenul atribuit apelantei HE are o lăţime de 10,74 m nu înseamnă că acest teren nu este utilizabil.

Având în vedere cele menţionate mai sus, tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiate motivele de apel invocate de apelanta HE.

Pentru toate considerentele expuse, văzând şi prevederile art.296 Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiate apelurile declarate apelanta pârâtă PGL şi apelanta reclamantă HE, împotriva sentinţei civile nr. 5603/6.05.2014, pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul civil nr. 11873/197/2006, pe care o va menţine.

Prin respingerea apelului declarat de apelanta reclamantă HE, aceasta se află în culpă procesuală şi în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, tribunalul o va obliga la plata către apelanta pârâtă PGLa sumei de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat(f. 38).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca neîntemeiate apelul declarat de apelanta pârâtă PGLşi apelul declarat de apelanta reclamantă HE, împotriva sentinţei civile nr. 5603/6.05.2014, pronunţată de Judecătoria Braşov,  în dosarul civil nr. 11873/197/2006, pe care o menţine.

Obligă pe apelanta reclamantă HE la plata către apelanta pârâtă PGL a sumei de 1240 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18.12.2014.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR

(… ) (…)

GREFRIER

(…)

Domenii speta

Spete similare