Anulare act

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2016:010.001746

Cod operator 2442/2443

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa nr. 1746/2016

Şedinţa publică de la 17 Octombrie 2016

Completul compus din:

Preşedinte

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind judecarea acţiunii formulată de reclamantul D.N., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Gorj, având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-au prezentat reclamantul şi consilier juridic C.M. pentru pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, fiind primul termen de judecată, instanţa a acordat cuvântul părţilor cu privire la competenţă.

Reclamantul şi consilier juridic C.M., pentru pârâtă, au precizat că nu au obiecţii cu privire la competenţa instanţei investite cu soluţionarea cauzei.

Procedând la verificarea competenţei, în conformitate cu art. 131 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine că Tribunalul Gorj - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale este competentă general, material şi teritorial să judece pricina de faţă, în temeiul  dispoziţiilor art. 153 şi 154 din Legea nr. 263/2010 şi art. 95 din Codul de procedură civilă.

Instanţa a acordat cuvântul cu privire la probatoriu.

Reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Reprezentantul pârâtei a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

În temeiul art. 258 raportat la art. 255 şi art. 292 din Codul de procedură civilă,  instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar şi, constatând  încheiată cercetarea procesului, a acordat cuvântul asupra dezbaterilor pe fondul cauzei.

Reclamantul a solicitat admiterea acţiunii.

Reprezentantul pârâtei a solicitat respingerea acţiunii şi menţinerea dispoziţiei contestate ca fiind temeinică şi legală.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 11.08.2016, sub nr. ---------, reclamantul D.N., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Gorj, a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. ....... din .......... privind încetarea indemnizaţiei de şomaj, pe care o consideră netemeinică şi nelegală.

În motivare, reclamantul  a arătat că prin dispoziţia cu nr. 508 pârâta i-a stabilit dreptul la indemnizaţie de şomaj începând cu data de 02.06.2015, în cuantum de 712 lei, pe o durată de 12 luni, ca urmare a încetării calităţii sale de salariat la Complexul Energetic(C.E.) Oltenia S.A., respectiv a încetării contractului individual de muncă în baza art. 65 din Codul muncii  la data de 01.06.2015.

Prin dispoziţia nr. 65357400/30.06.2016, emisă de Agenţia Judeţeană pentru Ocupare a Forţei de Muncă Gorj, s-a dispus încetarea indemnizaţiei de şomaj începând cu data de 01.01.2016, când a început desfăşurarea activităţii în funcţii elective/numite.

Consideră reclamantul că încetarea acordării indemnizaţiei de şomaj este o măsură luată unilateral şi abuziv de către pârâtă, pentru motive nelegale, care nu au nicio legătură cu dispoziţiile legale în materie, fiindu-i astfel încălcat dreptul la asigurările sociale, drept garantat de art. 1 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă şi art. 41 alin. 2 din Constituţia României .

Cotizarea la bugetul de stat al asigurărilor sociale face ca indemnizaţia de şomaj să reprezinte compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă.

A precizat reclamantul că de aceeaşi compensaţie beneficiază toţi asiguraţii care şi-au îndeplinit obligaţia de plată a contribuţiilor de asigurări pentru şomaj, fiind astfel şi dreptul său de a  beneficia de această indemnizaţie de şomaj.

De asemenea, reclamantul a arătat că din modul de redactare al dispoziţiei contestate nu rezultă starea de fapt reţinută de pârâtă, pentru care a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj, raportat la dispoziţiile în vigoare din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, care reglementează cazurile de încetare a plăţii indemnizaţiei de şomaj, fiind invocat în drept doar art. 44, în condiţiile în care acest articol conţine 16 cazuri de încetare.

A susţinut că menţiunile şi precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conţină dispoziţia de încetare a indemnizaţiei de şomaj au rolul, în primul rând, de a-1 informa concret şi complet pe asigurat cu privire la faptele, motivele şi temeiurile de drept pentru care încetează plata indemnizaţiei, inclusiv cu privire la căile de atac şi termenele în care are dreptul să constate temeinicia şi legalitatea măsurilor dispuse din voinţa unilaterală a emitentului.

Motivarea în fapt a dispoziţiei de încetare a plăţi indemnizaţiei de şomaj are ca scop posibilitatea verificării de către instanţă a caracterului real, efectiv şi serios al măsurii dispuse, coroborând temeiurile invocate cu înscrisurile ce au stat la baza emiterii actului.

Ori, în speţă, dispoziţia nr. 65357400/30.06.2016, emisă de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Gorj nu cuprinde motivele concrete care au determinat de fapt şi de drept încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj astfel încât este imposibilă exercitarea controlului  judecătoresc şi verificarea legalităţii şi temeiniciei acestei dispoziţii.

În concluzie, consideră reclamantul că, sub sancţiunea nulităţii absolute, dispoziţia contestată trebuia să fie motivată în fapt şi în drept.

A mai arătat că la emiterea dispoziţiei nr. 65357400/30.06.2016 nu s-a ţinut seama de faptul că efectele unui act juridic se produc numai pentru viitor şi nu pot retroactiva, astfel că dispoziţia contestată poate produce efecte doar începând cu data emiterii sale 30.06.2016 şi nu retroactiv, începând cu data de 01.01.2016. În acest sens a invocat prevederile articolului 15 alin. 2 din Constituţie, care consacră principiul neretroactivității legii, conform căruia că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Astfel, securitatea juridică impune neaplicarea regulilor de drept unor situaţii existente înainte de momentul emiterii actului, interdicţia retroactivităţii actelor juridice fiind nu numai un principiu interpretativ, ci condiţionează însăși legalitatea acestor acte.

Faţă de motivele invocate, reclamantul a solicitat admiterea contestaţiei, anularea dispoziţiei  nr. 65357400/30.06.2016, prin care s-a dispus încetarea indemnizaţiei de şomaj începând cu data de 01.01.2016, obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei de şomaj în cuantumul stabilit prin dispoziţia  nr. 508 , prin care i s-a stabilit dreptul la indemnizaţie de şomaj începând cu data de 02.06.2015.

În drept, reclamantul a întemeiat contestaţia pe prevederile art. 119 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj, care prevede că litigiile privind stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj se soluţionează în regim de urgenţă, potrivit normelor procedurale prevăzut pentru conflictele de drepturi, chiar dacă prin lege specială se prevede altfel.

Pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Gorj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea dispoziţiei de încetare a indemnizaţiei de şomaj şi a venitului lunar de completare, aceasta fiind temeinică şi legală.

A arătat pârâta că stabilirea şi încetarea drepturilor, reprezentând indemnizaţia de şomaj, se face de către agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi ocuparea forţei de muncă, H.G. nr. 174/2002, Normele de aplicare a legii asigurărilor pentru şomaj şi Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Referitor la modalitatea încetării indemnizaţiei de şomaj, a arătat că această indemnizaţie încetează de la data de la care beneficiarul îşi începe desfăşurarea activităţii în funcţii elective sau la data la care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. 2 lit. a din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, ce a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2016, se menţionează în mod expres faptul că regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică indemnizaţiilor din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit legii.

În consecinţă, din interpretarea textelor de lege, aferente actelor normative mai sus menţionate reiese faptul că, începând cu data de 01.01.2016, veniturile consilierilor locali sunt considerate venituri asimilate salariaţilor şi nu se pot cumula cu indemnizaţia de şomaj.

Referitor la situaţia contestatorului, pârâta a menţionat că acesta a fost salariat la Complexul Energetic Oltenia S.A., iar , începând cu data de 02.06.2015, s-a stabilit în favoarea acestuia dreptul la indemnizaţie de şomaj conform Legii 76/2002 şi dreptul la venitul lunar de completare prevăzut de Ordonanţa de Urgenţă nr. 36/2013 privind aplicarea în perioada 2013-2018 a unor măsuri de protecţie socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în baza planurilor de disponibilizare.

Ulterior stabilirii acestor drepturi, în urma verificărilor efectuate în cursul anului 2016, s-a constatat faptul că, începând cu luna iunie 2012, contestatorul a avut calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Urdari.

Având în vedere aceste constatări, coroborate cu dispoziţiile art. 44 alin. 1 lit. n din legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, art. 25 din Legea 215/2001 a administraţiei publice locale, art. 2 alin. 1 şi art. 4 din Legea 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi cu dispoziţiile art. 76 alin. 2 lit. a şi art. 185 alin. 1 din Codul fiscal, reiese în mod evident faptul că veniturile consilierilor locali sunt considerate venituri asimilate salariaţilor şi, deci, nu se pot cumula cu indemnizaţia de şomaj.

A precizat pârâta că , dacă nu ar fi dispus prin aceste acte administrative încetarea indemnizației pentru şomaj începând cu data de 01.01.2016, reclamantul ar fi beneficiat concomitent atât de aceste drepturi cât şi de venituri asimilate salariaţilor, fapt care, în mod evident, contravine normelor de drept în vigoare.

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile Codului de procedură civilă, Legea nr. 76/2002, Legea 215/2001, Legea 393/2004 şi Legea 227/2015 privind Codul Fiscal.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare,  prin care a solicitat să fie înlăturate apărările formulate de către pârâtă, invocând prevederile  art. 6 alin. 1 din Codul Civil , privind aplicarea în timp a legii civile şi art. 501 din Legea nr. 227/2015  privind Codul Fiscal.

A precizat că  principiul neretroactivităţii legii civile este consacrat expres în art. 6 alin 1 din Codul civil, potrivit căruia , legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare,  aceasta neavând putere retroactivă.

Faţă de faptul că Legea nr. 227/2015 este ulterioară naşterii raporturilor juridice dintre părţile litigante, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 76 alin. 2 lit. a din Legea menţionată.

În consecinţă, a arătat reclamantul că susţinerile privind aplicabilitatea noilor dispoziţii ale Legii nr. 227/2015 situaţiei stabilite prin dispoziţia nr. 508 sunt nelegale, fapt pentru care a solicitat a se înlătura aceste argumente ale pârâtei .

Prin decizia nr. 16/18.02.2008, având de soluţionat un recurs în interesul legii asupra chestiunii cumulului indemnizaţiei de şedinţă a consilierilor locali cu pensia de invaliditate de gradul al II-lea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că indemnizaţia de şedinţă, la care au dreptul consilierii locali pentru participarea la lucrările consiliului şi ale comisiilor de specialitate, potrivit art. 34 din Legea nr. 393/ 2004 nu justifică încadrarea ei într-o remuneraţie sau alt venit cu caracter permanent, întrucât activitatea consilierului local nu se desfăşoară în urma încheierii unui contract de muncă, a unui contract civil sau a unui contract de drept public, iar între consiliul local şi consilier nu există raporturi specifice celor dintre un angajator şi salariat sau dintre o instituţie şi funcţionarul public, activitatea alesului local realizându-se în baza unui mandat rezultat din alegeri.

Totodată, a apreciat că indemnizaţia de şedinţă, la care au dreptul consilierii locali, nu este decât o remuneraţie ocazională şi nepermanentă, care, prin cuantumul ei, nu poate să fie asemănătoare sumelor de bani asimilabile unui venit constant şi permanent de natura indemnizaţiilor şi salariilor pe care le primesc demnitarii, funcţionarii publici, angajaţii etc.

Pornind de la o atare natură juridică a indemnizaţiei de şedinţă, instanţa de recurs a considerat că nici măcar textele art. 5, pct. IV şi, respectiv, ale art. 34 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76 /2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă nu exclud din categoria beneficiarilor indemnizaţiei de şomaj persoanele care realizează venituri, ce sunt mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă în vigoare.

De asemenea, a arătat reclamantul că  dispoziţia nr. 65357400/30.06.2016 emisă de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Gorj nu cuprinde motivele concrete care au determinat de fapt şi de drept încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj, menţionând că, faţă de modul de redactare al dispoziţiei contestate, a solicitat a se reţină că pârâta nu menţionează nici o apărare în acest sens.

În probatoriu a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate , în raport de dispoziţiile legale aplicabile, instanţa reţine:

Reclamantului D.N. i s-a stabilit o indemnizaţie de şomaj în cuantum de 712 lei, începând cu data de 02.06.2015, pe o perioadă de 12 luni , respectiv 02.06.2015 - 02.06.2016, prin dispoziţia cu nr. 508 emisă de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Gorj .

Ulterior, prin dispoziţia nr. 65357400/30.06.2016, având în vedere prevederile art. 44 din Legea nr.  76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus  încetarea indemnizaţiei de şomaj acordată reclamantului începând cu data de 01.01.2016, când acesta a început dă desfăşoare activităţi în funcţii elective/numite.

Prin acţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză, reclamantul contestă  dispoziţia nr. 65357400/30.06.2016, privind încetarea indemnizaţiei de şomaj.

Referitor la susţinerile reclamantului, în sensul că dispoziţia contestată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept, instanţa reţine că Legea nr. 76/2002 nu impune o anumită formă a dispoziţiei de încetare a indemnizaţiei de şomaj sau anumite elemente care să fie cuprinse în mod obligatoriu într-o astfel de dispoziţie.

Deşi în dispoziţia nr. 65357400/30.06.2016 se regăsesc greşeli gramaticale, din conţinutul acesteia rezultă motivele pentru care Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Gorj a dispus încetarea indemnizaţiei de şomaj.

Având în vedere că dispoziţiile legale nu impun îndeplinirea unor condiţii de formă în ceea ce priveşte dispoziţia de încetare a indemnizaţiei de şomaj, precum şi faptul că din dispoziţia nr. 65357400/30.06.2016 rezultă motivele de fapt şi de drept pentru care s-a dispus încetarea indemnizaţiei de şomaj acordată reclamantului, instanţa reţine că sunt neîntemeiate susţinerile acestuia în sensul că dispoziţia menţionată este lovită de nulitate absolută.

În ceea ce priveşte temeinicia dispoziţiei nr. 65357400/30.06.2016, de încetare a indemnizaţiei de şomaj, instanţa reţine:

Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin.1 lit. n din Legea nr. 76/2002,forma în vigoare la data emiterii dispoziţiei contestate, încetarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc la data de la care beneficiarii  îşi încep desfăşurarea activităţii în funcţii elective sau la data la care sunt numiţi în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului.

În speţă, reclamantul a  deţinut funcţia de consilier local în perioada iunie 2012-iunie 2016, conform adresei nr. 2314/16.06.2016, emisă de Primarul comunei Urdari(fila 18 din dosar).

Dispoziţiile legale menţionate prevăd încetarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor de la data de la care beneficiarii  îşi încep desfăşurarea activităţii în funcţii elective , fără să excepteze funcţia de consilier local .

Or, potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus , unde legea nu distinge nici legiuitorul nu trebuie să distingă.

De asemenea, instanța reține că de la data de 01.01.2016 a intrat în vigoare Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal și , în conformitate cu prevederile art. 76 alin.1 lit. a din această lege,  indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit legii , sunt asimilate salariilor, iar regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică şi acestor tipuri de venituri.

Așa cum se prevede la art. 2 alin.1 din Legea nr. 393 /2004, prin aleşi locali, în sensul acestei legi, se înţelege ”consilierii locali şi consilierii judeţeni, primarii, primarul general al municipiului Bucureşti, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene” , iar, în conformitate cu prevederile art.4 din aceeaşi lege,  ”în asigurarea liberului exerciţiu al mandatului lor, aleşii locali îndeplinesc o funcţie de autoritate publică şi sunt ocrotiţi de lege”.

Prin urmare, având în vedere că la data de 01.01.2016 reclamantul îndeplinea funcția de consilier local, în mod corect i-a fost încetată îndemnizația de șomaj prin dispoziția contestată, fiind aplicate prevederile art. 44 alin.1 lit. n din Legea nr. 76/2002, lege care era în vigoare la momentul emiterii dispoziției, astfel că nu este vorba de o aplicare retroactivă a legii, cum greșit susține reclamantul ( prevederile de la lit. n a art. 44 din Legea nr. 76/2002 , introdusă prin Legea nr. 250/2013 , intrând  în vigoare la data de 22 octombrie 2013).

Totodată, așa cum s-a arătat mai sus, începând cu data de 01.01.2016, au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal , sus menționate.

Așadar, prin dispoziția de încetare a indemnizației de șomaj nu s-a încălcat principiul neretroactivității legii.

Referitor la decizia în interesul legii invocată de reclamant, respectiv decizia nr. 16/18.02.2008, instanța reține că privește cumulul indemnizaţiei de şedinţă a consilierilor locali cu pensia de invaliditate de gradul al II-lea, nefiind aplicabilă în cauza de față.

Față de considerentele expuse, instanța urmează să respingă contestația reclamantului formulată împotriva dispoziţiei nr. 65357400 din 30.06.2016, privind încetarea indemnizaţiei de şomaj, ca neîntemeiată.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia formulată de reclamantul D.N., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Gorj.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 17. 10. 2016, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare