Obligatii fiscale emise in baza unui act nelegal

Se examinează acţiunea civilă formulată de reclamanţii I.C. şi I.M. ambii cu domiciliul în (…), judeţul Neamţ, în contradictoriu cu pârâţii U A T M R şi PM R, ambii cu sediul în R, , judeţul N, pentru anulare act administrativ.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au răspuns: reclamanţii personal şi asistaţi de apărătorul ales, avocat (…) şi consilier juridic (…)pentru pârâţi.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de grefierul de şedinţă, care învederează că pârâţii au depus la dosar întâmpinare faţă de completarea la acţiunea principală formulată de reclamanţi şi înscrisuri probatorii anexă (filele 98–108). Totodată, pârâţii au comunicat relaţiile solicitate de instanţă conform dispoziţiilor încheierii de şedinţă din 24.11.2015(adresa nr. (…)din 07.01.2016, cu înscrisuri - filele 110–268 dosar).

Instanţa înmânează reclamanţilor, prin apărător ales, un exemplar al înscrisurilor depuse la dosar de pârâţi pentru acest termen.

Avocat (…), pentru reclamanţi, depune la dosar dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru în sumă de 359 lei, datorată în raport de pretenţiile din acţiunea introductivă (fila 270).

Consilier juridic (…), pentru pârâţi, precizează că reclamanţii nu au fost notificaţi pe parcursul executării contractului în legătură cu necesitatea executării lucrărilor suplimentare.

La întrebarea instanţei, consilier juridic (…), pentru pârâţi, arată că la invocarea excepţiei de tardivitate a avut în vedere un termen de 30 de zile în care reclamanţii aveau posibilitatea, conform art. 205 Cod procedură fiscală, să conteste actul administrativ - dispoziţia nr. (…) din 09.09.2015 şi nu un termen de şase luni.

Avocat (…), pentru reclamanţi, arată că nu solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoştinţă de susţinerile pârâţilor din înscrisurile depuse la dosar pentru acest termen.

Instanţa pune în discuţie disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea înştiinţării de plată nr. (…) din 27.07.2015 de capătul de cerere având ca obiect anularea procesului verbal nr. (…)/2013, a deciziei nr. (…)/27.07.2015 şi a deciziei nr. (…)/08.09.2015.

Avocat (…), pentru reclamanţi, arată că nu se impune disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea înştiinţării de plată nr. (…) din 27.07.2015 de capătul de cerere având ca obiect anularea procesului verbal nr. (…) din 12.11.2013, a deciziei nr. (…)/27.07.2015 şi a deciziei nr. (…)/08.09.2015, având în vedere dispoziţiile Codului de procedură fiscală, potrivit cărora actele care preced procedura de executare silită demarată în baza unor creanţe fiscale datorate bugetului local, sunt precedate de un proces verbal în baza căruia a fost stabilită creanţa, respectiv nr. (…) din 12.11.2013 o decizie, în cazul de faţă nr. (…)/27.07.2015 şi o înştiinţare de plată, respectiv nr. (…) din 27.07.2015. Arată că aceste acte emise în regim de putere publică de autoritatea publică, sunt acte administrative spuse controlului contenciosului administrativ (urmând a fi analizată legalitatea emiterii lor), doar somaţia şi titlul executoriu emise în cadrul executării silite fiind supuse controlului instanţei de judecată (judecătorie), în cadrul contestaţiei la executare, astfel că T N - este competent să soluţioneze şi capătul de cerere având ca obiect anularea înştiinţării de plată nr. (…) din 27.07.2015, neimpunându se disjungerea acestui capăt de cerere.

Consilier juridic (…), pentru pârâţi, arată că este de acord cu disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea înştiinţării de plată nr. (…) din 27.07.2015 de capătul de cerere având ca obiect anularea procesului verbal nr. (…)/2013, a deciziei nr. (…)/27.07.2015 şi a deciziei nr. (…)/08.09.2015, în condiţiile în care înştiinţarea de plată nu are caracterul unui act administrativ fiscal, nefiind enumerată prin O M F P nr. 1.107 din 13.08.2012. Arată reprezentanta pârâţilor că J R este instanţa competentă să soluţioneze cererea având ca obiect anularea înştiinţării de plată nr. (…) din 27.07.2015.

În raport de distincţiile făcute de Codul de procedură fiscală cu privire la titlurile de creanţă şi actele de executare şi având în vedere procedura de soluţionare a capetelor de cerere deduse judecăţii şi normele de competenţă diferite care le reglementează, pentru o judicioasă soluţionare a acţiunii, instanţa disjunge capătului de cerere având ca obiect anularea înştiinţării de plată nr. (…) din 27.07.2015 (act emis de pârâţi ulterior emiterii titlului de creanţă) de capătul de cerere având ca obiect anularea procesului verbal nr. (…)/2013, a deciziei nr. (…)/27.07.2015 şi a deciziei nr. (…)/08.09.2015.

Dispune înregistrarea unui nou dosar, sub nr. (…)/103/2016, pentru capătul de cerere având ca obiect „anularea înştiinţării de plată nr. (…) din 27.07.2015” şi stabileşte termen de judecată la data de (…), la completul (…), în conformitate cu dispoziţiile art. 111 alin. 4 din R.O.I.I.J.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi dă cuvântul cu privire la excepţiile invocate în cauză şi fondul acţiunii.

Consilier juridic (…), pentru pârâţi, solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, urmând a se avea în vedere că plângerea prealabilă a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de lege. Arată reprezentanta pârâţilor că Încheierea nr. (…) din 05.03.2013 prin care s a notat în C F dreptul de creanţă al unităţii administrativ teritoriale pentru suma de 30.147 EURO pentru apartamentul proprietatea reclamanţilor a fost comunicată la data de 12.03.2014, acesta fiind în fapt momentul la care reclamanţii au luat cunoştinţă de existenţa titlul executoriu şi de la care a început să curgă termenul de 30 de zile pentru formularea contestaţiei împotriva procesului verbal nr. (…)/2013. Cu privire la excepţia tardivităţii solicită admiterea acesteia, reclamanţii având posibilitatea să formuleze contestaţia împotriva dispoziţiei nr. (…)din 09.09.2015 în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia, respectiv de la data de 11.09.2015 şi nu într un termen de şase luni.

Avocat (…), pentru reclamanţi, solicită respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, urmând a se avea în vedere că, în cauză, acţiunea are ca obiect anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică în regim de putere publică, acte ai căror destinatari sunt reclamanţii, că aceştia au deschisă calea contenciosului administrativ pentru verificarea legalităţii actelor contestate, că tardivitatea adusă în discuţie de pârâţi prin referirea la art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi reţinută în cauză, atât timp cât reclamanţilor nu li s a adus la cunoştinţă actul contestat la data emiterii acestuia, ci mult mai târziu şi la solicitarea lor expresă. Depune la dosar, cu titlu de practică judiciară, decizia nr. 4831 din 22.12.2008 pronunţată de Î C de C şi J. Solicită apărătorul reclamanţilor şi respingerea excepţiei de tardivitate invocată de pârâţi cu referire la contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. (…) din 09.09.2015, motivat de faptul că plângerea a fost formulată în termenul legal, raportat la data comunicării actului administrativ.

Cu privire la fondul acţiunii, solicită avocat (…)a se avea în vedere următoarele: prin actele administrative contestate s au stabilit în sarcina reclamanţilor obligaţii de plată, că datoria decurge din efectuarea de către M R, în baza unui contract încheiat conform dispoziţiilor O.G. nr. 20/1994, a unor lucrări de consolidare la imobilul apartament - proprietatea reclamanţilor, că dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. i) din O.G. nr. 20/1994 republicată sancţionează refuzul proprietarilor locuinţelor din construcţiile incluse în programele anuale de a încheia contractele pentru restituirea sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat privind execuţia lucrărilor de intervenţie, permiţând autorităţilor publice locale să întocmească un proces verbal - care are valoare de înscris autentic şi constituie titlu executoriu - prin care să stabilească cuantumul sumelor şi modalităţile de restituire a acestora, că reclamanţii nu se află în ipoteza reglementată de articolul evocat deoarece, cu respectarea dispoziţiilor O.G. nr. 20/1994, în vigoare la data respectivă, au fost de acord şi au încheiat contractul nr. (…) din 11.06.2003, însă ulterior demarării lucrărilor de consolidare s a descoperit că acestea nu sunt cele utile, drept pentru care pârâţii au găsit alte soluţii pentru consolidare, că soluţiile găsite au fost foarte costisitoare, că reclamanţilor li s a solicitat pentru aceste lucrări plata unei sume mai mari decât valoarea apartamentului, dar nu li s a adus la cunoştinţă, pe parcursul executării contractului (respectiv în perioada 2003–2013), necesitatea executării lucrărilor suplimentare, că pârâţii au convocat proprietarii imobilelor în vederea predării apartamentelor şi le au pus în vedere necesitatea semnării unor noi contracte reactualizate cu noile sume, că reclamanţii proprietari, în mod justificat, au refuzat încheierea unui nou contract, cu atât mai mult cu cât contractul nr. (…) din 11.06.2003 nu a încetat nici prin acordul părţilor şi nici prin vreo altă modalitate prevăzută de lege, că în mod eronat pârâţii au încercat să modifice unilateral un contract încheiat între părţi prin încheierea procesului verbal nr. (…)/2013 a cărui anulare se solicită în prezenta cauză. În concluzie, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost completată şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanţa care atestă plata onorariului de avocat.

Consilier juridic (…), pentru pârâţi, solicită respingerea acţiunii pentru motivele învederate în întâmpinări şi precizările depuse la dosar. Arată reprezentata pârâtei că sumele pentru lucrările de consolidare executate la imobilul unde se află şi apartamentul reclamanţilor au fost alocate de M L P şi A T, că nu s a putut prevedea la data încheierii contractului nr. (…)/2003 care sunt costurile finale ale lucrărilor, că şi în situaţia în care reclamanţii ar fi fost notificaţi în legătură cu necesitatea executării lucrărilor suplimentare aceştia nu ar fi fost de acord cu noile sume de plată, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. i) din O.G. nr. 20/1994, astfel că procesul verbal nr. (…)/2013, decizia nr. (…)/27.07.2015 şi decizia nr. (…)/08.09.2015 contestate în prezenta cauză, sunt legal întocmite.

Preşedintele completului de judecată declară dezbaterile închise, după care

TRIBUNALUL,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.07.2015, sub nr. (…)/103/2015, reclamanţii I.C. şi I. M. au chemat în judecată pârâţii - UAT M R şi P M R pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 8 şi urm. din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 să se dispună anularea Procesului - Verbal nr. (…) din 12.11.2013, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat următoarele:

În fapt, sunt proprietari ai apartamentului (…)din B-dul R M, municipiul R (fost N. T). Prin H.G. nr. 927/2002 imobilul a fost inclus în Programul de acţiuni pe anul 2002 pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare, cuprinzând nominalizarea clădirilor de locuit multietajate încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public. În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. h) din O.G. nr. 2011994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente (în forma publicată în M. Of. nr. 665 din 23 octombrie 2001, în vigoare la data încheierii contractului) au încheiat cu M R, în calitate de autoritate contractantă, contractul nr. (…) din 11.06.2003 pentru finanţarea cheltuielilor privind executarea lucrărilor de consolidare şi restituirea, la terminarea lucrărilor, a sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat.

La art. 3 din contract se prevede că: „suma din preţul contractului de executare a lucrărilor de consolidare, ce revine beneficiarului pentru finanţarea, în condiţiile ordonanţei, a cheltuielilor pentru executarea lucrărilor de consolidare, determinată din preţul contractului proporţional cu cota - parte indiviză de 2,200/0 deţinută de beneficiar din proprietatea comună din cadrul condominiului este de 300.465 mii lei/ROL, din care TV A 57.088 mii lei/ROL, sumă reprezentând 10.692 euro.”

După finalizarea lucrărilor în anul 2013, autoritatea publică locală i a convocat, atât pe ei cât şi pe ceilalţi proprietari din imobil, punându le în vedere că predarea apartamentelor către proprietari este condiţionată de semnarea unor noi contracte, în care se prevăd sume de plată mult mai mari.

Întrucât nu au fost de acord cu semnarea unui nou contract, autoritatea publică locală a întocmit Procesul verbal nr. (…)/12.11.2013 prin care s a stabilit obligaţia de restituire a sumei de 134.187 lei (30.14 7 euro) alocată din transferuri de la bugetul de stat pentru execuţia lucrărilor de intervenţie la blocul nr. (…), constatându se totodată refuzul privind încheierea contractului pentru restituirea sumei respective. Ca temei de drept au fost invocate dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. i) din O.G. nr. 20/1994 republicata. Procesul verbal a fost comunicat cu adresa nr. (…)/27.03.2015, în urma cererii înregistrate la P m R sub nr. (…)/17.03.2015

În conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în termen legal au formulat plângere prealabilă, solicitând revocarea Procesul verbal nr. (…) din 12.11.2013, cerere la care au primit răspuns negativ prin adresa nr. (…)/19.05.2015.

Procesul verbal este nelegal întrucât:

1. Dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. i) din O.G. nr. 20/1994 republicata sancţionează refuzul proprietarilor locuinţelor din construcţiile incluse în programele anuale de a încheia contractele pentru restituirea sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat privind execuţia lucrărilor de intervenţie, permiţând autorităţilor publice locale să întocmească un proces verbal - care are valoare de înscris autentic şi constituie titlu executoriu - prin care să stabilească cuantumul sumelor şi modalităţile de restituire a acestora.

În calitate de reclamanţi, nu se află însă în ipoteza reglementată de articolul citat deoarece, cu respectarea dispoziţiilor O.G. nr. 20/1994, în vigoare la data respectivă, au fost de acord şi au încheiat contractul nr. 19 din 11.06.2003, având acelaşi obiect, care este în vigoare şi îşi produce efectele şi în prezent, având valoare de înscris autentic şi constituind titlu executoriu.

Acest contract nu a încetat nici prin acordul părţilor şi nici prin vreo altă modalitate prevăzută de lege, astfel că încheierea unui al doilea contract cu acelaşi obiect este lipsită de bază legală.

Prin urmare, nu se poate constata refuzul de a încheia un contract în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 2011994, în condiţiile în care au fost de acord şi au încheiat contractul încă din anul 2003.

2. Potrivit art. 117 alin. (5) din H.G. nr. 1364/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 „contractul pentru restituirea la terminarea lucrărilor a sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat privind execuţia lucrărilor de intervenţie se încheie concomitent cu contractul pentru executarea lucrărilor de intervenţie.”

Dispoziţia legală este firească, întrucât numai în acest mod beneficiarii pot avea reprezentarea costurilor, precum şi a celorlalte aspecte ce ţin de execuţia lucrărilor, manifestându şi în cunoştinţă de cauză acordul sau dezacordul cu privire la acestea.

Pe de altă parte, execuţia şi decontarea lucrărilor de intervenţie nu se pot face în lipsa contractelor pentru restituirea sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat, operaţiuni care în speţă s au desfăşurat pe baza contractelor existente.

În aceste condiţii, este nelegală acţiunea autorităţii publice locale de a impune încheierea unor noi contracte după finalizarea lucrărilor de execuţie, ca o condiţie pentru predarea apartamentelor către beneficiari, astfel cum rezultă din chiar răspunsul comunicat la plângerea prealabilă cu adresa nr. (…)/19.05.2015.

3. Raporturile dintre părţi sunt reglementate în prezent atât de prevederile contractului nr. 19 din 11.06.2003, cât şi de dispoziţiile O.G. nr. 20/1994 în forma în vigoare la data încheierii contractului. Potrivit principiului neretroactivităţii legii civile consacrat de art. 6 Cod civil, contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la dată când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.

Dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. i) din O.G. nr. 20/1994 republicata, care sunt invocate ca temei de drept în Procesul-Verbal nr. (…) din 12.11.2013, au fost introduse abia prin Legea nr. 195/2007 de modificare a O.G. nr. 20/1994 (la art. 10 lit. h”1) şi nu pot justifica din punct de vedere legal modificarea unilaterală a unui contract aflat în vigoare.

Aceasta deoarece o lege ulterioară nu poate să aducă atingere constituirii, modificării sau stingerii situaţiilor juridice anterioare, indiferent dacă legea nouă ar suprima un mod de formare, modificare sau stingere ori ar schimba condiţiile necesare.

În drept reclamanţii au invocat art. 8 şi urm. din Legea nr. 554/2004.

În dovedire reclamanţii au depus la dosar înscrisuri.

Pârâţii M R şi P M R au formulat întâmpinare şi au invocat excepţia de inadmisibilitate. Cu privire la această excepţie, pârâţii au arătat următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamanţii solicită anularea procesului verbal nr. (…)/12.11.2013, în baza căruia a fost notat în Cartea Funciară dreptul de creanţă al unităţii administrativ teritoriale cu privire la ap. nr. (…).

Acţiunea este inadmisibilă pentru tardivitatea formulării plângerii prealabile.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într un drept al său ori într un interes legitim printr un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

De asemenea, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, „Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie”.

Raportat la cauza dedusă judecăţii, procedura prealabilă cu privire la procesul verbal nr. (…)/12.11.2013 a fost introdusă cu mult peste termenul de prescripţie prevăzut de lege pentru următoarele considerente:

Aşa cum precizează şi reclamanţii în cuprinsul cererii de chemare în judecată, Blocul nr. (…) din M R (…) (actualul bloc nr.…), bloc în care este situat imobilul reclamanţilor, a fost inclus în Programul de acţiuni pe anul 2002 pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare al clădirilor încadrate clasa 1 de risc seismic şi care prezintă pericol public.

Înainte de începerea lucrărilor, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 20/1994 şi ale H.G. nr. 136412001, la nivelul anului 2003, autoritatea publică locală a încheiat cu toţi proprietarii imobilelor, inclusiv cu reclamanţii, contractele de restituire a sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat pentru executarea lucrărilor de intervenţie, urmând ca, în baza acestor contracte, să fie instituită ipoteca legală a statului asupra locuinţei proprietarilor, iar aceştia din urmă să beneficieze de finanţare din transferuri de la bugetul de stat pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare.

După încheierea acestor contracte, pe parcursul executării lucrărilor de consolidare, autoritatea publică locală s a confruntat cu o serie de situaţii neprevăzute în teren, apărând astfel necesitatea schimbării soluţiei de consolidare a fundaţiilor la acest bloc din cauza naturii terenului de fundare, fapt ce a condus la apariţia unor lucrări suplimentare şi implicit la creşterea costului final al lucrărilor.

În aceste condiţii, proprietarii imobilelor au fost convocaţi, împreună sau separat, atât prin adrese oficiale cât şi prin intermediul mass mediei, să se prezinte la sediul Primăriei Roman în vederea predării apartamentelor din blocul nr. 17, informării cu privire la motivele care au determinat creşterea coşului final al lucrărilor şi cu privire la necesitatea semnării contractelor reactualizate cu noile sume.

În ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, deşi au fost legal convocaţi, aceştia au refuzat atât preluarea apartamentului pe care îl deţin în proprietate, cât şi semnarea contractelor cu sumele reactualizate.

În aceste condiţii, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 lit. i) din O.G. nr. 20/1994 şi ale art. 117 alin. (7) din H.G. nr. 1364/2001R, autoritatea publică locală a procedat la încheierea procesului verbal nr. (…)/12.11.2013, prin care s a constatat refuzul reclamanţilor de a încheia contractul reactualizat şi în baza căruia a fost notat în Cartea funciară dreptul de creanţă al unităţii administrativ teritoriale cu privire la apartamentul nr. 43.

Raportat la dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (7) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă formulată de reclamanţi cu privire la procesul verbal nr. (…)/12.11.2013 a fost introdusă cu mult peste termenul prevăzut de lege, în condiţiile în care aceştia au luat cunoştinţă de existenţa şi conţinutul acestuia cu mult înainte de a iniţia procedura prealabilă.

Astfel, având în vedere diferenţa între suma iniţială prevăzută în contracte şi suma finală plătită pentru executarea lucrărilor de intervenţie, precum şi modificările legislative privind garantarea creanţei statului, dar şi natura juridică a notării sarcinii în Cartea Funciară, proprietarii imobilelor au fost convocaţi, împreună sau separat, atât prin adrese oficiale cât şi prin intermediul mass mediei, să se prezinte la sediul P R în vederea predării apartamentelor din blocul nr. (…), informării cu privire la motivele care au determinat creşterea coşului final al lucrărilor şi cu privire la necesitatea semnării contractelor reactualizate cu noile sume.

Prin adresa nr. (…)/21.10.2013, s a procedat la convocarea reclamanţilor în vederea predării apartamentului nr. 43 din blocul nr. (…) şi semnării contractului de restituire a sumelor alocate pentru executarea lucrărilor de intervenţie.

În data de 29.10.2013, reclamanta I. M. s a prezentat la sediul P R, însă a refuzat atât semnarea contractului reactualizat cât şi preluarea cheilor apartamentului pe care îl deţine în proprietate;

Ulterior, în data de 12.11.2013, a avut loc o nouă convocare a proprietarilor imobilelor din Blocul nr. (…) în vederea informării din nou a acestora cu privire la motivele ce au determinat creşterea preţului final al lucrărilor şi cu privire la necesitatea semnării noilor contracte cu sumele reactualizate. Deşi prezent, reclamantul I. C. a refuzat din nou să preia apartamentul pe care îl deţine în proprietate şi să semneze contractul reactualizat.

Având în vedere aceste aspecte, autoritatea publică locală a procedat la încheierea unui proces verbal de constatare a refuzului proprietarilor privind semnarea contractului de restituire a sumelor alocate lucrărilor de intervenţie la blocul nr. 17, în baza căruia a fost radiată prima ipotecă şi s a procedat la notarea în Cartea Funciară atât dreptul de creanţă al unităţii administrativ teritoriale, cât şi interdicţia de vânzare a imobilului.

În data de 12.03.2014, O.C.P.I. Neamţ - B de C şi P I R comunică atât autorităţii, cât şi reclamanţilor, Încheierea nr. (…)/05.03.2013, prin care s a notat în CF dreptul de creanţa al unităţii administrativ teritoriale pentru suma de 30147 euro pentru apartamentul proprietatea reclamanţilor. În cuprinsul Încheierii, se precizează în mod expres faptul că notarea dreptului de creanţă se face în baza actului nr. (…)/12.11.2013 emis de M R, respectiv înscrisul pe care reclamanţii înţeleg să îl conteste în prezent.

Reclamanţii nu au înţeles să formuleze plângere împotriva încheierii de carte funciară anterior menţionată. Abia la data de 17.03.2015, deci după un an de la comunicarea Încheierii de Carte funciară, reclamanţii solicită în scris autorităţii publice locale comunicarea oficială a Procesului verbal nr. (…)/12.11.2013, pentru ca ulterior să formuleze plângere prealabilă.

Or, ţinând cont de toate cele invocate mai sus, este evident faptul că reclamanţii au luat cunoştinţă de existenţa procesului verbal ce face obiectul prezentului litigiu cel puţin de la nivelul anului 2014, aceştia încercând cu rea credinţă o repunere în termenul de formulare al plângerii prealabile în cursul anului 2015. Mai mult decât atât, aceştia au fost înştiinţaţi şi prin adrese oficiale asupra faptului că, în ipoteza refuzului de semnare a contractului reactualizat, notarea dreptului de creanţă al unităţii administrativ teritoriale urmează a se realiza în baza unui proces verbal de constatare al refuzului semnării contractului.

Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care reclamanţii au luat cunoştinţă de Procesul verbal nr. (…)/12.11.2013 încă din lună martie 2014, că din acel moment a început să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru formularea plângerii prealabile împotriva actului administrativ, şi nicidecum de la data comunicării acestuia în anul 2015. Cum reclamanţii nu au urmat procedura prealabilă în termenul legal, iar doctrină şi jurisprudenţa au statuat în mod constant că formularea plângerii administrative prealabile peste termenul legal echivalează cu neexercitarea acestei proceduri care a fost reglementată ca şi condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în materia contenciosului administrativ, consideră că se impune respingerea prezentei acţiuni ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei pârâţii au arătat următoarele:

Blocul nr. (…) din M R, str. N T (actualul bloc … din B-dul R - M) a fost inclus În Programul de acţiuni pe anul 2002 pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare al clădirilor Încadrate clasa 1 de risc seismic şi care prezintă pericol public.

Înainte de începerea lucrărilor autoritatea publică locală a încheiat cu toţi proprietarii imobilelor, inclusiv cu reclamanţii, contractele de restituire a sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat pentru executarea lucrărilor de intervenţie, urmând ca, în baza acestor contracte, să fie instituită ipoteca legală a statului asupra locuinţei proprietarilor, iar aceştia din urmă să beneficieze de finanţare din transferuri de la bugetul de stat pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare.

După încheierea acestor contracte, pe parcursul executării lucrărilor de consolidare, autoritatea publică locală s a confruntat cu o serie de situaţii neprevăzute în teren, apărând astfel necesitatea schimbării soluţiei de consolidare a fundaţiilor la acest bloc din cauza naturii terenului de fundare, fapt ce a condus la apariţia unor lucrări suplimentare şi implicit la creşterea costului final al lucrărilor de consolidare. Astfel, soluţiile de consolidare care au fost prevăzute iniţial în expertiza tehnică şi în proiectul tehnic prevedeau consolidarea terenului prin silicatizare în aşa fel încât capacitatea portantă la sarcini fundamentale să ajungă la valoarea de 200Kpa, precum şi consolidarea suprastructurii prin cămăsuirea pereţilor structurali din zidărie cu beton torcretat pe ambele feţe. La acel moment, costurile lucrărilor de intervenţie se ridicau la 13.500.000.000 lei vechi, în baza acestui proiect fiind iniţial calculate sumele încheiat contractul de restituire a sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat nr. 19/2003 de care se prevalează în prezent reclamanţii.

Soluţia propusă în expertiza tehnică a fost avizată de Consiliul Tehnic Superior din cadrul M.L.P.A.T. cu condiţia realizării probelor de teren în schimbul determinării caracteristicilor geotehnice ale terenului de fundare, iar acestea să fie compatibile cu soluţia aleasă de consolidare. După realizarea poligonului de probă, rezultatele analizelor efectuate au relevat faptul că silicatizarea nu era o soluţie fezabilă datorită umezirii excesive a terenului de fundare (umiditatea în stare satur ajunsese la 25%).

În aceste condiţii, s a propus renunţarea la îmbunătăţirea proprietăţilor mecanice pentru terenul de fundare prin silicatizare şi realizarea consolidării fundaţiilor blocului prin transmiterea la terenul bun de fundare a sarcinilor prin intermediul piloţilor. Astfel, au fost convocaţi proiectantul general, constructorul şi expertul tehnic, cu care s a stabilit adoptarea altor variante de consolidare a fundaţiilor.

În anul 2004, s a modificat parţial proiectul de consolidare în ceea ce priveşte terenul de fundaţie, fapt ce a condus implicit la noi cheltuieli, modificare ce prevedea fundarea construcţiei prin intermediul minipiloţilor conduşi până în terenul bun de fundare, realizarea unei grinzi în capul piloţilor, realizarea unui planşeu din beton armat la cota ± 0,00 m precum şi consolidarea structurii pe acelaşi principiu ca şi în varianta iniţială.

În urma şedinţelor de avizare din anul 2004, soluţia prezentată mai sus nu a fost avizată, iar Comisia Tehnică pentru Reducerea Riscului Seismic al Construcţiilor a recomandat execuţia unui radier general care urma să înglobeze fundaţiile existente şi cămăşuirea lor pentru asigurarea capacităţii de rezistenţă a elementelor fundaţiilor existente.

Prin Avizul nr. 20/2007, Comisia tehnică pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor din cadrul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor a recomandat o analiză mai detaliată a soluţiei de fundare, agreând o pe cea cu piloţi ca fiind mai eficientă la acţiunea seismică corespunzătoare zonei de amplasament.

Or, în toată această perioadă, procesul de degradare al structurii de rezistenţă (infrastructura şi suprastructura) s a accentuat, iar structura de rezistenţă a imobilului prezenta risc de colaps, fapt care a impus reluarea expertizei tehnice pentru alegerea soluţiei optime de consolidare.

La toate acestea, s a adăugat şi faptul că, până la data de 0l. 07.2010 lucrările efectuate s au decontat cu un T.V.A. de 19%, iar după această dată T.V.A. a fost majorată la 24%, împrejurare care a condus, de asemenea, la creşterea costului final al lucrărilor efectuate, în final acesta ridicându se la 6.329.599,53 lei.

Referitor la încheierea procesului verbal nr. (…)/12.11.2013:

Suma pentru care a fost notat dreptul de creanţă al unităţii administrativ teritoriale pentru imobilul proprietatea reclamanţilor s a calculat În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. „g”din O.G. 20/1994 şi art. 38 din H.G. nr. 1364/2001, respectiv: Valoarea totală finală a investiţiei pentru consolidarea blocului nr. (…) din B-dul Roman - Muşat este de 6.329.599,53 euro.

Determinarea costului lucrărilor de intervenţie aferente apartamentului nr. 43 s a realizat prin raportarea valorii finale la cota parte de proprietate indiviză din proprietatea comună care revine acestui proprietar.

Cota parte indiviză din proprietatea comună s a determinat astfel: suprafaţa utilă a apartamentului (47,95), raportată la suprafaţa utilă totală a tuturor apartamentelor (2257,16 mp) x 100, reieşind cotă parte indiviză a apartamentului nr. 43 de 2,12 mp.

Ulterior, s a înmulţit valoarea totală a investiţiei cu cotă parte indiviză din proprietatea comună raportat la 100 (6.329.599,53 x 2,12/100), rezultând cuantumul creanţei de 30147 euro (134187 lei).

A vând în vedere diferenţa între suma iniţială prevăzută în contracte (13.500.000.000 lei vechi) şi suma finală plătită pentru executarea lucrărilor de intervenţie (6.329.599,53 lei), precum şi modificările legislative privind garantarea creanţei statului, dar şi natura juridică a notării sarcinii în Cartea Funciară, proprietarilor li s a solicitat semnarea contractelor reactualizate, dar reclamanţii au refuzat semnarea acestuia

Având în vedere refuzul constant al reclamanţilor se a semna contractul reactualizat, autoritatea publică locală a procedat la încheierea unui proces verbal de constatare a refuzului proprietarilor privind semnarea contractului de restituire a sumelor alocate lucrărilor de intervenţie la blocul nr. (…), în baza căruia a fost radiată prima ipotecă şi s a procedat la notarea în Cartea Funciară atât dreptul de creanţă al unităţii administrativ teritoriale, cât şi interdicţia de vânzare a imobilului.

În concluzie, notare a dreptului de creanţă şi a interdicţiei de înstrăinare a apartamentului proprietatea rec1amanţilor s au efectuat în temeiul legii.

În dovedire pârâţii au depus la dosar înscrisuri.

În cursul judecăţii reclamanţii au completat acţiunea şi cu capetele de cerere privind anularea deciziei nr. (…)/27.07.2015, a înştiinţării de plată nr. (…)/27.07.2015 şi a deciziei nr. (…)/08.09.2015 prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă.

Pârâţii au invocat excepţia de tardivitate a cererii privind anularea deciziei nr. (…)/09.09.2015 precizând că nu a fost respectat termenul de contestare de 30 de zile.

Cu privire la cererea de anulare a înştiinţării de plată nr. (…)/27.07.2015 pârâţii au invocat excepţia de necompetenţă materială a tribunalului motivând că respectivul înscris nu este un act administrativ fiscal.

La termenul din 12.01.2016 instanţa a disjuns capătul de cerere privind anularea înştiinţării de plată nr. (…)/27.07.2015.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Prin H.G. Nr. 927 din 22 august 2002, s a aprobat programul de acţiuni pe anul 2002 pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare, cuprinzând nominalizarea clădirilor de locuit multietajate încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public. Potrivit art. 2 din acest act normativ, Fondurile necesare pentru finanţarea cheltuielilor privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare la clădirile de locuit multietajate incluse în programul anual se asigură potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, republicată.

Potrivit art. 5 alin. 2 din O.G. nr. 20/1994, pentru locuinţele proprietate privată a persoanelor fizice fondurile necesare privind finanţarea cheltuielilor pentru expertizarea tehnică, proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare se vor asigura astfel:

a) din transferuri de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, pentru expertizarea tehnică;

b) din sursele proprii ale proprietarilor, din despăgubiri acordate de societăţile de asigurare şi/sau din credite, pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare.

La data de 12.06.2003, între reclamantul I. C., în calitate de beneficiar şi pârâtul P M R, în calitate de autoritate contractantă, s a încheiat contractul nr. 19 având ca obiect finanţarea executării lucrărilor de consolidare a clădirii de locuit multietajate în care se afla şi apartamentul reclamantului, clădire încadrată în clasa 1 de risc seismic.

Potrivit art. 3 din contract, suma din preţul contractului de executare a lucrărilor de consolidare, ce revine beneficiarului pentru finanţarea, în condiţiile ordonanţei, a cheltuielilor pentru executarea lucrărilor de consolidare, determinată din preţul contractului proporţional cu cota - parte indiviză de 2,2% deţinută de beneficiar din proprietatea comună din cadrul condominiului este de 300.465 mii lei din care TVA 57.088 mii lei, reprezentând 10629 euro.

La data încheierii contractului nr. 19/2003 erau în vigoare dispoziţiile art. 10 alin. 1 din O.G. nr. 20/1994, dispoziţii care la litera h) prevedeau că pentru clădirile incluse în programele anuale primarii municipiilor şi oraşelor, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti, vor lua măsurile necesare pentru încheierea contractelor pentru restituirea sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat privind execuţia lucrărilor de consolidare, evidenţa, calcularea şi încasarea ratelor lunare şi urmărirea, potrivit legii, a debitorilor restanţi.

Potrivit aliniatului 2, contractul prevăzut la alin. (1) lit. h) are valoare de înscris autentic şi constituie titlu executoriu. Rezultă, în baza acestor prevederi, că şi contractul nr. 19/2003 constituie titlu executoriu.

De asemenea, potrivit art. 117 alin. 1 din H.G. nr. 1364/2001, contractul pentru finanţarea cheltuielilor privind executarea lucrărilor de consolidare şi restituirea, la terminarea lucrărilor, a sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat se încheie între primarul municipiului/oraşului, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti, şi proprietarii locuinţelor, persoane fizice, din clădirile de locuit multietajate, incluse în programele anuale aprobate prin hotărâre a Guvernului, care beneficiază, conform art. 7 alin. (1) lit. a) şi art. 8 alin. (1) din ordonanţă, de finanţarea cheltuielilor din transferuri de la bugetul de stat pentru executarea lucrărilor de consolidare iar potrivit aliniatului 4, contractul prevăzut la alin. (1) se încheie concomitent cu contractul pentru executarea lucrărilor de consolidare şi îşi încetează valabilitatea o dată cu radierea ipotecii, în condiţiile ordonanţei.

Întrucât lucrările de consolidare pentru imobilul în care se afla şi apartamentul reclamantului s au finalizat abia în anul 2013, la data de 12.11.2013, în baza art. 11 alin. 1 lit. i din O.G. nr. 20/1994, M R a emis procesul verbal nr. (…) prin care a stabilit obligaţia de plată a reclamanţilor pentru suma de 134.187 lei, respectiv echivalentul sumei de 30.147 euro.

Potrivit art. 11 alin. 1 lit. i din O.G. nr. 20/1994, pentru clădirile incluse în programele anuale primarii municipiilor şi oraşelor, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti, vor lua măsurile necesare pentru întocmirea unui proces verbal de constatare a refuzului privind încheierea contractului prevăzut la lit. h). Prin acelaşi proces verbal se vor stabili şi cuantumul sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat pentru execuţia lucrărilor, precum şi modalităţile de restituire a acestor sume.

În condiţiile în care acest înscris constituie titlu de creanţă, se impunea ca pârâţii să asigure o comunicare valabilă către reclamanţi, conform art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 care stabileşte că actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. Cum însă reclamanţilor li s a comunicat respectivul act abia la data de 27.03.2015, nu se poate aprecia că plângerea prealabilă formulată la data de 20.04.2015 este tardivă.

Formularea plângerii prealabile în termenul legal este condiţionată de comunicarea actului administrativ şi asigurarea dreptului destinatarului actului de a lua cunoştinţă de conţinutul acestuia. Cum în cauză nu s a făcut o comunicare valabilă a procesului verbal nr. (…)/2013, este neîntemeiată excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâţi, considerente pentru care aceasta va fi respinsă.

Pe fondul cauzei instanţa constată că se impune anularea procesului verbal contestat de reclamanţi. Aşa cum rezultă din prevederile art. 11 din O.G. nr. 20/1994, întocmirea procesului verbal prin care se stabileşte cuantumul sumelor alocate din transferuri de la bugetul de stat pentru execuţia lucrărilor, precum şi modalităţile de restituire a acestor sume, este condiţionată de constatarea refuzului beneficiarului lucrărilor de a încheia contractul. Însă, reclamanţilor nu li se poate imputa un atare refuz. Astfel, pentru finanţarea executării lucrărilor de consolidare a clădirii în care se află apartamentul reclamanţilor, clădire încadrată în clasa 1 de risc seismic, reclamantul a încheiat contractul nr. 19 din 12.06.2003, contract ce este de natură să producă efecte juridice între părţi.

Potrivit art. 969 din Codul civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.

În baza principiului forţei obligatorii a contractului, şi contractul încheiat de reclamant, în calitate de beneficiar, şi pârâtul P M R, în calitate de autoritate contractantă, se impune acestor părţi întocmai ca şi legea.

Ori, în condiţiile în care, la data emiterii procesului verbal nr. (…)/2013, pârâţii au ignorat prevederile contractului încheiat cu reclamantul în anul 2003 şi au stabilit obligaţia de plată pentru o sumă de două ori mai mare decât cea stabilită în contract, instanţa constată că actul de creanţă este nelegal.

Susţinerea pârâţilor potrivit căreia în cursul executării contractului s a schimbat soluţia tehnică a lucrărilor de consolidare nu este de natură să ducă la respingerea acţiunii şi menţinerea actului de creanţă. Aşa cum rezultă din întâmpinare, contractele cu proprietarii apartamentelor s au încheiat înainte de realizarea probelor de teren pentru determinarea caracteristicilor geotehnice ale terenului de fundare, prima soluţie propusă în expertiza tehnică fiind avizată de Consiliul Tehnic Superior din cadrul M.L.P.A.T. sub această condiţie. Ori, lipsa de diligenţă a autorităţii publice în stabilirea corectă a costurilor lucrărilor, anterior demarării acestora, nu poate fi imputată reclamantului care şi a asumat obligaţia de plată în condiţiile stabilite în contract.

În consecinţă, instanţa constată că în lipsa unui acord al reclamanţilor pentru majorarea preţului, respectiv în lipsa unor acte adiţionale prin care reclamanţii să şi exprime acordul pe perioada de executare pentru lucrări suplimentare, în sarcina acestora nu poate fi stabilită obligaţia de plată pentru o altă sumă decât cea evidenţiată în contractul încheiat în anul 2003.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite cererea privind anularea procesului verbal nr. (…)/2013, creanţa fiscală a reclamanţilor fiind cea generată de contractul nr. 19/2003 şi nu de procesul verbal.

Pentru aceleaşi considerente se impune şi anularea dispoziţiei nr. 1184/08.09.2015 prin care s a respins contestaţia formulată de reclamanţi împotriva titlului de creanţă. Cu privire la acest capăt de cerere, instanţă constată că excepţia de tardivitate invocată de pârâţi nu este întemeiată, pârâţii fiind în eroare cu privire la termenul de contestare a acestui înscris. Astfel, termenul de contestare a deciziei de soluţionare a contestaţiei fiscale este, potrivit art. 218 din O.G. nr. 92/2003 raportate la art. 11 din Legea nr. 554/2004, de 6 luni şi nu de 30 de zile aşa cum au invocat pârâţii. În consecinţă, instanţa va respinge şi excepţia de tardivitate cu privire la contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 1184/08.09.2015 şi va dispune anularea acesteia.

Cum prin decizia nr. (…)/27.07.2015 s au stabilit accesorii la obligaţia principală şi cum obligaţia principală stabilită prin procesul verbal nr. (…)/2013 a fost anulată, instanţa constată că se impune şi anularea actului subsecvent.

Pentru considerentele reţinute şi în temeiul dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va admite acţiunea conform dispozitivului.

Văzând şi dispoziţiile art. 453 din Codul de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţiile de inadmisibilitate şi de tardivitate invocate de pârâtul Municipiul Roman - prin primar.

Admite acţiunea formulată de reclamanţii I. C. şi I. M. ambii cu domiciliul în (…), judeţul Neamţ, în contradictoriu cu pârâţii U A T M R şi PM R, ambii cu sediul în R, , judeţul N.

Anulează procesul verbal nr. (…)/12.11.2013, decizia nr. (…)/27.07.2015 şi dispoziţia nr. (…)/8.09.2015.

Obligă pârâtul U A T M R - prin P să plătească reclamanţilor suma de 3150 lei, cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Tribunalul Neamţ.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12.01.2016.

Domenii speta

Spete similare