Sesizarea serviciului de probaţiune cu cererea de revocare a amânării aplicării pedepsei.

Decizie 220/2017 din 04.07.2017


SECŢIA PENALĂ

DECIZIE PENALĂ

NR. 220/2017

04.07.2017

Domeniu asociat: Revocare.

Titlu: Sesizarea serviciului de probaţiune cu cererea de revocare a amânării aplicării pedepsei.

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiei formulată de Serviciul de Probaţiune G. împotriva sentinţei penale nr. 244 din 20.04.2017 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. X.

Procedura completă din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 27.06.2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. 1 C.pr.pen., a stabilit termen pentru pronunţare la data de 04.07.2017.

TRIBUNALUL

Asupra contestaţiei de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 244 din 20.04.2017 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. X, a fost respinsă cererea de revocare a pedepsei de 10 luni închisoare cu amânarea executării aplicată prin s.pen. nr. 603/08.12.2016, pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. Y, formulată de Serviciul de Probaţiune G. în contradictoriu cu intimata U.A.G., .....

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, instanţa de fond a reţinut că prin sesizarea adresată instanţei la data de 28.02.2017 şi înregistrată sub nr. X, Serviciul de Probaţiune G. a solicitat revocarea amânării aplicării pedepsei aplicate prin s.pen. nr. 603/08.12.2016, pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. Y, intimatei U.A.G.. S-a arătat că intimata a încălcat măsura de supraveghere de a anunţa în prealabil, schimbarea locuinţei şi în prealabil orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea, stabilită în sarcina sa prin s.pen. nr. 603/08.12.2016.

Odată cu solicitarea a fost înaintat şi raportul de evaluare nr. 21/23.02.2017 întocmit de Serviciul Probaţiune G., împreună cu toată documentaţia întocmită în vederea verificării modalităţii în care intimata îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite ca urmare a amânării aplicării pedepsei.

Din analiza actelor aflate la dosar, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 603/08.12.2016 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. Y, în baza art. 335 alin. 1 C.pen. rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen. a fost condamnată intimata U.A.G. la o pedeapsă de 10 luni închisoare, iar în baza art. 83 C.pen. a fost amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C.pen. de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, urmând ca în baza art. 85 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, aceasta să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune G., la datele fixate de acesta;b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

S-a dispus ca în baza art. 86 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) C.pen. să fie comunicată Serviciului de Probaţiune G..

Totodată, în baza art. 404 alin. 3 C.pr.pen. coroborat cu disp. art. 88 C.pen. i-a fost atrasă atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

Sentinţa a rămas definitivă prin neapelare la data de 04.01.2017, iar prin adresa din 04.01.2017 Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei T. a comunicat un extras Serviciului de Probaţiune G. Prin adresa cu nr. 1511/26.01.2017 Serviciului de Probaţiune G. a comunicat luarea în evidenţă a intimatei, întocmirea dosarului de probaţiune nr. 20/13.01.2017 şi convocarea acesteia la data 26.01.2017, împrejurare în care acesta prezentându-se a luat la cunoştinţă de măsurile supraveghere şi obligaţiile stabilite în sarcina ei întocmindu-se procesul verbal nr. 1507/26.01.2017, pe care l-a semnat şi primit.

De asemenea, a reţinut instanţa că potrivit raportului de evaluare intimata în vârstă de 24 de ani locuieşte şi în Sibiu unde lucrează la un cazinou, este divorţată şi prestează obligaţie de întreţinere pentru două minore de 8 ani, respectiv 6 ani, şi care locuiesc efectiv cu tatăl lor în Sibiu, iar de un an are o relaţie de uniune consensuală cu numitul Ţ.I., locuind cu acesta în S..

Totodată, a reţinut prima instanţă că din referatul de evaluare nu rezultă vicii ce pot fi corelative unui comportament criminogen, că nu are în anturaj persoane marcate de delicvenţă şi că nu poate fi suspectată de un ilicit al mijloacelor de întreţinere.

S-a mai adaugat faptul că singura întrevedere la care intimata nu s-a prezentat este aceea din data de 22.02.2017, nejustificându-şi absenţa şi neprezentând dovezi în acest sens, iar potrivit adresei I.P.J. G. - Postul de Poliţie S. nr. 531621/20.02.2017 nu a fost implicată în săvârşirea de alte fapte penale sau contravenţionale şi intenţionează să îşi stabilească domiciliul în localitatea S., însă nu s-a prezentat la post pentru anunţarea schimbării domiciliului sau plecării din localitate. S-a constatat că intimata nu a fost găsită în S., mutându-se la numitul Ţ.I. în S., apoi în Sibiu, unde potrivit propriei declaraţii stă cu chirie şi intenţionează să rămână în continuare pentru a sta în preajma copiilor săi şcolarizaţi pe raza judeţului Sibiu.

A mai reţinut instanţa de fond că, înţelegând consecinţele comportamentului său, intimata care s-a prezentat în instanţă, a precizat că va face demersurile necesare pe lângă serviciul de probaţiune respectiv instanţă pentru reglementarea situaţiei sale.

Raportat la toate cele descrise şi reţinute, a considerat instanţa că nu există o rea credinţă a intimatei, aşa cum e determinată în conţinutul disp. art. 88 alin. 1 C.pen. de încălcarea obligaţiilor prev. de art. 85 alin. 1 C.pen. şi mai degrabă o neconştientizare a acesteia în legătură cu fondul modalităţii de executare a pedepsei, dar şi în ceea ce priveşte consecinţa nerespectării.

În esenţă s-a apreciat că în raport de situaţia civilă, vârstă, educaţie şi instruire, recunoaştere, necorelate cu alte chestiuni ce ţin de ilicit, nu se impune revocarea pedepsei, ci oferirea unei posibilităţi intimatei de a se conforma în legalitate, considerente faţă de care a fost respinsă sesizarea formulată de Serviciul de Probaţiune G.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie Serviciul de probaţiune G., în motivele scrise depuse la dosar arătând, în esenţă, că intimata nu s-a mai prezentat la serviciul de probaţiune din data de 26.01.2017 (deci nici după ce a afirmat la prima instanţă că se va prezenta în vederea reglementării situaţiei), nu a comunicat nici până în prezent adresa exactă unde locuieşte în realitate, nu a depus la dosarul de probaţiune documente justificative ale mijloacelor de existenţă, nu a semnat planul de supraveghere şi calendarul de întrevederi, apreciindu-se astfel că intimata se sustrage de la supraveghere în mod intenţionat, cu rea-credinţă, motive faţă de care s-a solicitat admiterea contestaţiei şi revocarea amânării aplicării pedepsei stabilite prin sentinţa penală nr. 603/2016 a Judecătoriei T.

Examinând contestaţia promovată prin prisma dispoziţiilor art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., instanţa de control judiciar constată că este nefondată, din considerentele ce succed:

Revocarea amânării aplicării pedepsei intervine cu titlu de sancţiune pentru nerespectarea măsurilor şi obligaţiilor de supraveghere, precum şi a obligaţiei de a nu comite o altă infracţiune în interiorul termenului de încercare. Un asemenea comportament denotă că infractorul nu a justificat încrederea ce i s-a acordat şi nu s-a reeducat. Drept consecinţă, pedeapsa a cărei aplicare a fost amânată devine executabilă.

Astfel, potrivit art. 88 alin. 1 C.pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei.

Întrucât legiuitorul foloseşte expresia „rea-credinţă”, instanţa, pentru a dispune motivat revocarea amânării aplicării pedepsei, trebuie să stabilească împrejurarea că infractorul, în mod deliberat, cu un scop bine determinat şi în cunoştinţă de cauză, nu a respectat condiţiile specifice de executare a măsurii aplicate sau nu a executat în condiţiile stabilite obligaţiile care îi reveneau.

În speţă se constată că în cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 26.01.2017 se menţionează, pe lângă măsurile de supraveghere pe care intimata este obligată să le respecte şi consecinţele neîndeplinirii măsurilor şi obligaţiilor, modalitatea în care consilierul manager de caz va realiza supravegherea, dar şi scopul, obiectivele şi modul de desfăşurare a supravegherii. Dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 253/2013, prevăd că procesul de supraveghere are drept scop principal reabilitarea socială a persoanei supravegheate, iar acesta se realizează prin exercitarea controlului asupra respectării măsurilor şi executării obligaţiilor impuse în sarcina unei persoane supravegheate şi asistarea adaptată nevoilor persoanei, riscului de săvârşire de infracţiuni şi particularităţilor cazului.

Potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. 1 din Legea nr. 253/2013, privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în cazul în care constată nerespectarea unora dintre măsurile de supraveghere sau obligaţiile stabilite de instanţă pe durata termenului de supraveghere, consilierul de probaţiune verifică motivele care au determinat această nerespectare şi, dacă apreciază că nerespectarea s-a făcut cu rea-credinţă, sesizează instanţa, în vederea revocării amânării aplicării pedepsei.

În conformitate cu art. 67 alin. 1 din Legea nr. 252/2013, privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune, în situaţia în care, pe durata termenului de supraveghere, consilierul de probaţiune manager de caz constată că persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile ce îi revin, verifică motivele care au determinat această nerespectare şi, dacă apreciază că nerespectarea s-a făcut cu rea-credinţă, întocmeşte un raport de evaluare conform art. 44 şi sesizează instanţa în vederea revocării sancţiunii. Potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol, pentru încălcări minore care nu aduc atingere scopului pentru care au fost dispuse măsurile de supraveghere sau obligaţiile persoanei supravegheate, consilierul de probaţiune manager de caz poate emite avertismente.

Mai reţine instanţa de control judiciar că regulamentul de aplicare al acestei legi prevede în detaliu modalitatea de convocare a persoanei supravegheate, procedura de urmat în cazul în care persoana supravegheată nu se prezintă la data stabilită, indicaţii cu privire la reluarea convocării, iar la art. 1458 se menţionează că în cazul în care consilierul de probaţiune manager de caz constată încălcări minore în respectarea măsurilor de supraveghere, în condiţiile art. 67 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 252/2013, care nu aduc atingere scopului pentru care acestea au fost dispuse, acesta procedează potrivit art. 14119 şi art. 14120 alin. (3) şi (4). În continuare se menţionează că în cazul în care, după aplicarea a două avertismente, consilierul de probaţiune manager de caz constată că persoana supravegheată nu respectă în continuare măsurile de supraveghere dispuse, întocmeşte un raport de evaluare potrivit prevederilor art. 43 lit. b), art. 44 şi art. 67 din Legea nr. 252/2013, pe care îl transmite instanţei de executare împreună cu dovezile ataşate în copie.

În speţă, aşa cum s-a menţionat în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune G., în data de 22.02.2017 intimata nu s-a prezentat la termenul de întrevedere stabilit, iar în data de 20.02.2017, când a fost verificată de reprezentantul poliţiei, nu a fost găsită la domiciliul declarat.

Observând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanţa de control judiciar constată că din procesul verbal întocmit de organele de poliţie aflat la fila 16 din dosar rezultă că intimata a fost căutată la domiciliul numiţilor Ţ.I. şi Ţ.I. din comuna S., judeţul G., la data de 20.02.2017 (deci cu două zile înainte de termenul stabilit pentru întrevedere).

De asemenea, se constată că adresa de sesizare a instanţei cu solicitarea de revocare a amânării aplicării pedepsei poartă data de 23.02.2017 (a doua zi după termenul stabilit pentru întrevedere), în aceeaşi zi fiind întocmit şi raportul de evaluare.

Or, faţă de dispoziţiile legale antemenţionate, se constată că în speţă consilierul manager de caz nu a făcut nici un demers pentru convocarea intimatei cu scrisoare recomandată şi nu a făcut nici un efort pentru identificarea motivelor şi dovezilor invocate de către persoana supravegheată, care la termenul de judecată din data de 27.06.2017 a depus la dosar fotocopia unui contract de închiriere pentru un apartament situat în Sibiu, încheiat încă din luna octombrie 2016. Chiar dacă intimata nu ar fi declarat această adresă din Sibiu, aşa cum se susţine de către contestator, consilierul de probaţiune avea cunoştinţă despre faptul că mama acesteia locuieşte în Sibiu, acest aspect fiind menţionat în cuprinsul raportului, dar şi despre faptul că intimata are doi copii, care locuiesc cu tatăl lor în Sibiu, astfel încât apreciază tribunalul că s-ar fi putut efectua minime verificări în acest sens prin organele abilitate.

Nu poate fi primită nici susţinerea contestatorului, în sensul că încălcarea măsurilor de supraveghere a fost una majoră în raport de dispoziţiile art. 14119 alin. 1 din H.G. nr. 603/2016, în condiţiile în care enumerarea prevăzută în acest text legal este una exemplificativă, neputând fi identificat un alt text legal în care să fie prevăzute încălcările „majore” şi nici nu este foarte clar de unde rezultă că intimata ar fi efectuat o deplasare care depăşeşte 5 zile, procesul verbal întocmit în acest sens de către poliţistul care a efectuat verificări la domiciliu, neînsoţit de nici o altă dovadă, nefiind suficient.

Cum reaua-credinţă a intimatei nu se presupune, ci trebuie dovedită, neputând rezulta exclusiv din faptul neprezentării la sediul Serviciului de Probaţiune G. în data de 22.02.2017, cu atât mai mult cu cât intimata s-a prezentat la serviciul de probaţiune în data de 26.01.2017, dar şi la fiecare termen de judecată, atât la instanţa de fond, cât şi la cea de control judiciar,  se constată că intimata nu a avut intenţia de a se sustrage sau de a sfida legea, atitudinea acesteia datorându-se în mare parte dezordinii din viaţa personală.

Mai reţine instanţa de control judiciar că rolul supravegherii condamnatului este unul important, întrucât în cursul acestui proces cei care ajută la reiserția socială a condamnatului se folosesc de toate experiențele acumulate în legătură cu condamnatul în timpul activităților din perioada programului de reintegrare, iar aceste etape sunt foarte importante nu doar pentru condamnat, ci și pentru prevenirea infracționalității, deci pentru societate.

În raport de cele mai sus expuse, se constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu există o rea credinţă a intimatei, aşa cum e determinată în conţinutul dispoziţiilor art. 88 alin. 1 C.pen. de încălcarea obligaţiilor prev. de art. 85 alin. 1 C.pen., ci mai degrabă o neconştientizare a acesteia în legătură cu fondul modalităţii de executare a pedepsei, dar şi în ceea ce priveşte consecinţele nerespectării.

Totodată, în mod just s-a apreciat că în raport de situaţia civilă, vârstă, educaţie şi instruire, recunoaştere, necorelate cu alte chestiuni ce ţin de ilicit, nu se impune revocarea amânării pedepsei, ci oferirea unei posibilităţi intimatei (persoană tânără, în vârstă de 25 de ani, mamă a doi copii) de a se conforma în legalitate.

Faţă de cele ce preced, văzând şi dispoziţiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge contestaţia ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestaţia formulată de Serviciul de Probaţiune G. împotriva sentinţei penale nr. 244 din 20.04.2017 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. X.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică din 04.07.2017.