Plangere contraventionala

Prin procesul-verbal de contravenţie seria R17, nr. 0097825/7.02.2017 întocmit  de către intimata C.N.A.D.N.R-S.A - CESTRIN, petenta SC D. S. T. SRL  a fost sancţionată cu amendă contravenţională în sumă de 750 lei, pentru contravenţia prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, întrucât la data de 14.09.2016, orele 12:50, autoturismul cu nr. de înmatriculare TR-09-HEB a fost depistat pe DN15 Km303 +750 m,  Vaduri, jud. Neamț, circulând fără a deţine rovinietă valabilă (f. 7).

Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului şi a martorilor, menţionându-se că, potrivit prev. art. 9 alin. 2 O.G. nr. 15/2002, constatarea contravenţiei a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control a rovinietei SIEGMCR.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, în sensul prev. art. 17 O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa are în vedere că articolul 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 prevede că fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie.

Petenta a motivat în plângere că a înstrăinat vehiculul cu numărul de înmatriculare TR-09-HEB  către numitul B. C.

Potrivit art. 7 din  O.G. nr. 15/2002, instanţa reţine că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale şi a deţinerii rovinietei valabile, precum şi a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, prin termenul de utilizatori înţelegându-se, conform art. 1 din acelaşi act normativ, persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice sau juridice  înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.

Din cuprinsul facturii  seria TR nr. 0015/11.06.2014  (f. 8) coroborată cu adeverința nr. 786/6.03.2017 emis de Primăria comunei Saelele, jud. Teleorman  (f. 9), rezultă că autovehiculul cu numărul de înmatriculare  TR-09-HEB  a fost înstrăinat şi a ieşit din patrimoniul petentului la data de 11.06.2014, și nu figurează în  evidenţele fiscale .

Conex acestui fapt, lipsa de diligenţă a cumpărătorului B. Costel de a solicita înmatricularea pe numele său a autoturismului dobândit, nu poate fi convertită într-o culpă a petentului de natură să fundamenteze juridic contravenţia de a „circula fără a deţine o rovinietă valabilă” în sensul  dispoziţiilor art. 8 alin 1 din O.G.15/2002.

Prin urmare, la data săvârşirii contravenţiei, respectiv 14.09.2016 , petentul nu mai calitatea de proprietar al vehiculului cu nr. de înmatriculare TR-09-HEB  , deoarece operase transmiterea dreptului de proprietate, dar nici pe cea de utilizator.

Sub acest aspect, instanţa aminteşte şi dispoziţiile art. 1270 Cod civil, potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. Astfel, realizarea acordului de voinţe dintre părţile contractante este suficient pentru transmiterea dreptului de proprietate.

În ce priveşte obligaţia petentului de a proceda la radierea vehiculului după înstrăinare, în art. 11 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 se prevede că în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că obligaţia de efectua formalităţile de transcriere a transmiterii dreptului incumbă noului proprietar, iar nu celui ce a transmis dreptul de proprietate, în speţă petentul.

Pentru a putea fi antrenată răspunderea contravenţională este necesară existenţa unui comportament ilicit care să aparţină contravenientului. Astfel, în măsura în care acţiunea sau inacţiunea sancţionabilă nu îi aparţine, este exclusă răspunderea sa.

Petentul nu poate fi ţinut a răspunde pentru fapta ilicită a altei persoane, respectiv cumpărătorul, cât timp legea nu pune în sarcina sa efectuarea formalităţilor de publicitate, respectiv radierea autovehiculului din evidenţe.

Mai mult decât atât, este de notorietate că la vânzarea autovehiculelor vânzătorul remite cumpărătorului în original toate actele autovehiculului (carte de identitate, certificat de înmatriculare), mergând pe ideea bunei-credinţe a acestuia în ceea ce priveşte înmatricularea ulterioară a autovehiculului, ceea ce determină imposibilitatea radierii ulterioare din evidenţe a autovehiculului de către vânzător.

Nu în ultimul rând inopozabilitatea înstrăinării, ce a fost invocată de intimată, este o noţiune de drept civil, iar materia dreptului contravenţional reglementează sancţiuni aplicate subiecţilor de drept pentru fapte ilicite cu scopul preveniri comiterii unor noi fapte ilicite, răspunderea contravenţională apropiindu-se, prin ilicit, mai mult de răspunderea penală. Aşadar, nu se poate face analogie între opozabilitatea în materie civilă şi în materia contravenţională.

Instanţa reţine că singura verificare pe care o face intimata este să consulte o bază de date (o verificare destul de sumară), fără a efectua şi alte demersuri pentru a identifica utilizatorul/proprietarul autoturismului, împrejurare de fapt ce reprezintă o deficienţă a intimatei ce nu poate fi imputată petentului.

Pe de altă parte, chiar şi în aceste condiţii, petentul a făcut dovada radierii şi a  scoaterii din evidenţele fiscale a autovehiculului.

Prin urmare, potrivit art. 278 alin. 1 pct. 2 C.civ. (data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, nu numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, respectiv din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se despre aceasta menţiune pe înscrisuri), text aplicabil în speţă la data înstrăinării autovehiculului şi scoaterii acestuia din evidenţa fiscală a petentului, factura de înstrăinare a autovehiculului a dobândit dată certă prin prezentarea acesteia unei instituţii publice, devenind astfel opozabil terţilor, inclusiv intimatei.

Mai mult decât atât, instanţa constată că, din punct de vedere al elementelor constitutive, contravenţiei îi lipseşte elementul subiectiv, respectiv vinovăţia, în oricare din formele sale.

Aşa cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin mai multe decizii (ex. Decizia nr. 670/2009, Decizia nr. 506/2010), nu se poate aplica o sancţiune contravenţională în lipsa vinovăţiei.

Astfel, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie a fost încheiat cu atestarea unei situaţii de fapt netemeinice, petentul nefiind proprietarul autovehiculului implicat în săvârșirea contravenției.

În consecinţă, instanţa apreciază că plângerea este întemeiată, urmând să o admită, să anuleze procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria R17, nr. 0097825/7.02.2017.

Judecătoria Turnu Măgurele

Domenii speta

Spete similare