Nulitate act juridic unilateral

2.)art.948 pct. 3 din Codul civil de la 1865 – Nulitate act juridic unilateral – retragere din Composesorat, lipsă obiect determinat sau determinabil

 Dispoziţiile art.948 pct. 3 din Codul civil de la 1865 impun actului juridic unilateral ,,ad validitatem” existenţa unui obiect determinat ori determinabil.

Prin decizia civilă nr. 441/24.05.2017 pronunţată de Tribunalul Arad, a fost respins apelul formulat de pârâta Asociaţia Composesoratul Foştilor Urbarialişti x în contradictoriu cu intimatul y, împotriva Sentinţei civile nr.50 din 21.02.2017 pronunţată de Judecătoria Ineu.

Tribunalul a constatat că prin sentinţa civilă nr. 50 din 21.02.2017 pronunţată de Judecătoria Ineu s-a admis acţiunea formulată de reclamantul y, în contradictoriu cu pârâta ,,Asociaţia  Composesoratul Foştilor Urbarialişti” x. S-a constatat nulitatea absolută a actului juridic denumit „Declaraţie”, autentificat sub nr. 1414/01.09.2010 la BNP B. E.

S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestui act juridic.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin Declaraţia autentificată sub nr.1414/01.09.2010 la BNP B. E., reclamantul y, în calitate de membru în cadrul Composesoratului Foştilor Urbanişti x a arătat că a primit suma de 8000 lei de la pârâta Composesoratul Foştilor Urbarialişti x, reprezentând contravaloarea dreptului pe care l-a deţinut în Composesorat, fiind de acord să se retragă din Composesorat, conform art.11 din Statutul asociaţiei.

Composesoratul Foştilor Urbarialişti x a fost constituit ca persoană juridică de drept privat, în temeiul prevederilor OG nr.26/2000, respectiv ale Legii nr.1/2000.

În considerentele acţiunii, reclamantul arată că a fost în eroare cu privire la conţinutul actului ,,Declaraţie,, autentificat sub nr. 1414/01.09.2010  la BNP B. E., întrucât a intenţionat să dea respectiva declaraţie doar cu privire la păşunea Composesoratului, fără a se lua în considerare dreptul cu privire la pădure şi stufăriş, aspect comunicat notarului instrumentator.

Prima instanţă a constatat că declaraţia dată de către reclamant în faţa notarului public, în care se consemnează faptul că acesta se retrage din cadrul Asociaţiei Composesoratului Foştilor Urbarialişti x, respectiv că în schimbul sumei de 8000 lei şi-a cedat dreptul deţinut pârâtei, are caracteristicile unui act juridic unilateral, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 948 pct. 3 din Vechiul Cod civil de la 1865, raportat la data întocmirii acestuia, 01.09.2010, raportat la dispoziţiile art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului cod civil din 2009.

Dispoziţiile art.948 pct. 3 din Codul civil de la 1865 impun actului juridic unilateral ,,ad validitatem” existenţa unui obiect determinat ori determinabil.

Potrivit dispoziţiilor art.26 alin.21 din Legea nr.1/2000 „în cazul în care forma asociativă a fost în devălmăşie, fără specificarea cotei-părţi pentru fiecare asociat deposedat, suprafaţa ce se restituie se stabileşte în cote-părţi egale…”. Aşadar, întinderea dreptului reclamantului este dată de rezultatul împărţelii suprafeţei de teren retrocedate composesoratului la numărul de membri composesori.

Conform art.28 alin.6 şi 7 din Legea nr.1/2000, membrii formelor asociative aflaţi în devălmăşie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile cote părţi unor persoane din afara acestora, iar terenurile acestor forme asociative nu pot fi înstrăinate în nici un mod, în întregime sau în parte.

Prima instanţă a mai reţinut că şi în cazul pârâtei, dreptul de proprietate asupra terenurilor îmbracă forma coproprietăţii în devălmăşie iar ceea ce caracterizează această modalitate a dreptului de proprietate este faptul că titularii săi nu au determinată o cotă-parte din dreptul de proprietate asupra bunului nefracţionat în materialitatea sa, astfel că nici unul dintre codevălmaşi nu are posibilitatea să înstrăineze dreptul său.

În acest sens, martorul M. M., membru în cadrul Composesoratului x, arată că deşi nu a fost prezent când reclamantul a dat declaraţia, cunoaşte împrejurarea că în anul 2009, respectiv în perioada în care s-a autentificat declaraţia în cauză, nu era reconstituit integral dreptul de proprietate în favoarea pârâtei, mai precis nu s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafeţele cu pădure.

Martorul arată de asemenea că şi alţi membri composesori au încheiat declaraţii similare, dar nu li s-a comunicat vânzătorilor că nu vor mai fi membri composesori prin inducerea în eroare de către conducerea composesoratului, aspect cunoscut personal întrucât şi tatăl acestuia a semnat o astfel de declaraţie. 

Un alt aspect de validitate a înscrisului este reprezentat de nerespectarea prev.art.24 din Statutul pârâtei, precum şi faptul că la data încheierii înscrisului „Declaraţie” nu se putea pune problema cesiunii dreptului, respectiv a vreunei părţi indivize aparţinând reclamantului, câtă vreme situaţia juridică a pădurii aparţinând pârâtei nu a fost clarificată juridic.

Prin urmare, s-a reţinut că obiectul actului juridic unilateral nu este determinat, iar declaraţia unilaterală nu poate produce nici un efect juridic, fiind lovită de nulitate absolută.

Totodată, prima instanţă a reţinut că, susţinerile pârâtei că declaraţia ce face obiectul prezentului litigiu întruneşte cerinţele de validitate ale unui contract, din cuprinsul acesteia rezultând cu claritate faptul că reclamantul înţelege să renunţe la drepturile sale din cadrul composesoratului, respectiv prin raportare la dispoziţiile art. 26 alin. 21 din Legea nr. 1/2000, şi prevederile art. 11 din Statului pârâtei, nu sunt incidente în cauză întrucât, aşa cum s-a reţinut mai sus, fiind vorba de un drept de proprietate  devălmaş.

Prin urmare, văzând prevederile art.948, art.953, art.954, art.961, art.1391-1398 Cod civil vechi, prima instanţă a admis acţiunea reclamantului, şi a constatat că înscrisul intitulat „Declaraţie” autentificat sub nr.1414/01.09.2010 la BNP B. E. este lovit de nulitate.

Deoarece, unul dintre principiile ce guvernează efectele nulităţii actului juridic este principiul,, restitutio in integrum,, potrivit căruia tot ce s-a executat în baza unui act anulat trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act nu s-ar fi încheiat, prima instanţă a dispus şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

 Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Asociaţia Composesoratul Foştilor Urbarialişti x prin care solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei civile apelate, iar în fond solicită respingerea acţiunii intimatului ca neîntemeiată. Totodată, solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, apelantul consideră sentinţa civilă nr. 50/ 21.02.2017, ca nelegală şi arată faptul că, potrivit dispoziţiilor Vechiului Cod civil, ca lege în vigoare la data încheierii de către intimat a înscrisului intitulat „Declaraţie”, actul juridic unilateral este definit ca fiind manifestarea de voinţă a unei singure persoane cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a da naştere, a modifica ori de a stinge raporturi juridice civile, cum ar fi renunţarea la drept, aceasta având efecte abdicative, aşa cum este situaţia în acest caz.

Prin urmare, înscrisul intitulat „Declaraţie” are caracterul unui act juridic unilateral producător de efecte juridice, prin manifestarea unilaterală de voinţă a intimatului de renunţare la întregul drept pe care îl deţine în cadrul Composesoratului şi de retragere din Asociaţie, iar potrivit dispoziţiilor art. 11 din Statutul Asociaţiei, calitatea de membru composesor încetează prin retragere, un membru nu poate fi împiedicat a se retrage din Asociaţie, iar încetarea calităţii de membru composesor prin retragere nu implică acordul Adunării Generale a Composesoratului, ci aceasta doar ia act de retragerea membrului din Composesorat.

Potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. 6 şi 7 din Legea 1/2000, membrii formelor asociative aflaţi în devălmăşie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile cote-părţi unor persoane din afara acestora, însă este posibilă înstrăinarea către ceilalţi membri composesori, cu rămânerea terenului în cadrul formei asociative, iar în conformitate cu aceste dispoziţii legale este şi prevederea statutară conform căreia calitatea de membru composesor încetează prin retragere, iar partea din proprietatea comună a celui retras se va împărţi în mod egal celorlalţi membri composesori, iar în cuprinsul „Declaraţiei” se arată fără echivoc faptul că intimatul este titular al dreptului deţinut în cadrul Composesoratului şi că este de acord să se retragă din Asociaţie, prin renunţare la întregul drept pe care îl deţine în cadrul acesteia, în schimbul sumei de 8.000 lei ce a fost virată în contul său personal de către Composesorat.

De asemenea, apelantul arată că declaraţia autentică unilaterală a intimatului prin care se arată că acesta s-a retras din Composesorat cuprinde un obiect determinat sau măcar determinabil, aşa cum impun actului juridic unilateral dispoziţiile art. 948 pct. 3 Cod Civil Vechi, astfel că nu lipseşte o condiţie esenţială de validitate a unui contract, întrucât rezultă cu claritate faptul că acesta înţelege să renunţe la drepturile pe care le deţine în cadrul Composesoratului, iar potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. 2,1 din Legea 1/2000 în cazul în care forma asociativă a fost în devălmăşie, fără specificarea cotei-părţi pentru fiecare asociat, suprafaţa ce se restituie se stabileşte în cote-părţi egale pentru fiecare membru, iar potrivit art. 11 din Statutul Asociaţiei calitatea de membru composesor încetează prin retragere, iar partea din proprietatea comună a celui retras se va împărţi în mod egal celorlalţi membri composesori, astfel că actul unilateral are un obiect determinabil, întinderea dreptului intimatului fiind dată de rezultatul împărţelii suprafeţei de teren retrocedate Composesoratului la numărul de membrii composesori.

Apelantul arată că, situaţia retrocedării tuturor terenurilor aparţinând acestuia, inclusiv a pădurii, a fost clarificată juridic, finalizarea procesului de retrocedare având loc anterior datei de 01.09.2010, data declaraţiei intimatului de retragere din composesorat, astfel că intimatul a cedat întregul drept pe care îl deţinea în composesorat, inclusiv dreptul composesoral cu privire la porţiunea de proprietate constând în pădure şi stufăriş, astfel că intimatul nu poate invoca existenţa erorii-obstacol ca cea mai gravă formă a erorii ce vizează conţinutul actului şi a efectelor juridice ce decurg din încheierea acestuia, care determină lipsa consimţământului şi duce la nulitatea absolută a actului juridic.

Declaraţia dată de intimat în faţa notarului cuprinde manifestarea expresă de voinţă de a se retrage din Composesorat şi de renunţare la întregul drept pe care îl deţine în cadrul Composesoratului, fără a se face vreo referire cu privire la anumite bunuri din patrimoniul asociaţiei, iar o declaraţie de retragere din cadrul Composesoratului nu poate fi parţială, în sensul de a nu rămâne membru cu privire la dreptul de proprietate asupra terenurilor constând în păşune şi de a fi membru cu privire la terenurile constând în pădure şi stufăriş.

De asemenea, apelantul consideră că, simpla afirmaţie a intimatului că nu a înţeles explicaţiile oferite de notar sau lipsa cunoştinţelor juridice nu poate fi apreciată drept viciu de consimţământ, iar actul autentic are deplină credinţă în privinţa oricărei persoane despre dispoziţiile şi convenţiile ce constată, potrivit dispoziţiilor art. 1173 Cod Civil Vechi.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de apelant ca nefondat şi menţinerea hotărârii dată de Judecătoria Ineu ca temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, intimatul apreciază că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală întrucât înscrisul intitulat „Declaraţie” are caracterul unui act unilateral de voinţă şi în cauză nu putea să reprezinte decât o ofertă de a contracta. Oferta de cedare a dreptului, potrivit regulii unanimităţii, trebuia acceptată de către asociaţie în urma consultării tuturor membrilor composesori.

Actul juridic unilateral nu trebuie confundat cu contractul unilateral, care ia naştere prin manifestarea de voinţă a două părţi, dar este unilateral în sensul că numai una din părţi îşi asumă o obligaţie (ex. contractul de donaţie).

Actul juridic unilateral nu poate fi niciodată un contract. Actul juridic unilateral poate fi revocat de către cel care l-a dat. Analizând literar înscrisul „Declaraţie” se observă că acesta priveşte o manifestare de voinţă în sensul retragerii din asociaţie. Considerentele au fost de ordin personal, vârsta înaintată, neînţelegerea acţiunilor decizionale şi teama de a nu suporta unele consecinţe negative, au contribuit la alterarea voinţei reale. Actul juridic unilateral este supus regulii revocării, excepţiile de la irevocabilitate fiind expres prevăzute ( art. 922 Cod civil, art. 701 Cod civil art. 37 Cod comercial). Dacă s-ar interpreta în sensul că înscrisul are valoarea unui contract vizând transferul unui drept de proprietate, firesc ar fi fost ca reclamantul să fi încetat a fi membru composesor din momentul întocmirii actului. Acest lucru nu s-a întâmplat şi potrivit statutului composesoratului din anul 2009, reclamantul figurează ca membru composesor, iar în aceste condiţii este neavenită susţinerea pârâtului că dreptul deţinut de către reclamant ar fi fost înstrăinat.

Referitor la afirmaţia că, reclamantul ar fi încasat suma de 8.000 lei şi acest fapt împiedică orice analiză a valabilităţii transferului dreptului, intimatul apreciază că potrivit dispoziţiilor legale privind efectele nulităţii actului juridic civil, există principiul repunerii în situaţia anterioară (restitutio in integram), consecinţă a principiului retroactivităţii efectelor nulităţii.

Drept urmare, încasarea sumei nu constituie o piedică de analiză a valabilităţii actului juridic civil. Acea susţinere a recurentei în sensul că potrivit dispoziţiilor art. 1174 Cod civil, actul autentic produce efecte între părţi cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le constată, nu poate fi primită în condiţiile în care legea stabileşte condiţiile de valabilitate ale actului juridic civil. Articolul 948 Cod civil prevede condiţiile esenţiale pentru valabilitatea unei convenţii şi anume: - capacitatea de a contracta; - consimţământul valabil al părţii ce se obligă; - un obiect determinat; - o cauză licită.

De asemenea, intimatul consideră că notarul trebuia să menţioneze în mod explicit în cuprinsul actului în ce constă dreptul cedat şi pentru acest motiv consideră că voinţa sa a fost viciată, acesta fiind în eroare cu privire la obiectul transmisiunii.

Formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, păşunilor, fâneţelor şi altele asemenea sunt reglementate prin legea 1/2000 cu modificările ulterioare. Potrivit art. 26 pct. 2/1 în cazul în care forma asociativă a fost în devălmăşie, fără specificarea cotei părţi pentru fiecare asociat deposedat, suprafaţa ce se restituie se stabileşte în cote părţi egale.

Textul de lege face trimitere la formele de existenţă a dreptului de proprietate privată al asociaţiilor composesorale, proprietatea comună în devălmăşie şi proprietatea comună pe cote părţi.

În acest caz, se va reţine că proprietatea comună este în devălmăşie. Potrivit literaturii de specialitate, devălmăşia este acea proprietate comună care se caracterizează prin faptul că titularii nu au precizat cota parte ce ar reveni fiecăruia din drept şi acesta este nefracţionat, dreptul de proprietate nefiind divizat.

Consecinţa stării de devălmăşie este regula unanimităţii, potrivit căreia nici unul dintre titulari nu are un drept exclusiv asupra unei părţi materiale din lucru şi în consecinţă, pentru orice cedare a dreptului, se impune existenţa acordului de voinţă al tuturor coproprietarilor, iar apelantul nu a făcut dovada existenţei acordului tuturor membrilor composesori.

Analizând apelul, conform prevederilor art. 476, art. 477 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că apelul promovat în cauză nu este fondat.

Astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, declaraţia dată de către reclamantul intimat în faţa notarului public, prin care arată că se retrage din cadrul Asociaţiei Composesoratului Foştilor Urbarialişti x şi că în schimbul sumei de bani de 8000 lei şi-a cedat dreptul deţinut către pârâta apelantă are caracteristicile unui act juridic unilateral, căruia, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 948 pct. 3 Cod Civil, ce impun ad validitatem, existenţa unui obiect determinat ori determinabil.

În conformitate cu actele constitutive ale asociaţiei, dreptul de proprietate asupra terenurilor îmbracă forma coproprietăţii în devălmăşie ori, ce caracterizează această modalitate a dreptului de proprietate este faptul că titularii săi nu au determinată o cotă parte din dreptul de proprietate asupra bunului nefracţionat în materialitatea sa, astfel că niciunul dintre codevălmaşi nu are posibilitatea să înstrăineze dreptul său.

Prin urmare, aşa cum just a reţinut prima instanţă, obiectul actului juridic unilateral nu este determinat, iar declaraţia unilaterală nu poate produce nici un efect juridic.

Dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 1/2000, invocate de apelantă nu sunt incidente în cauză, acestea nefiind în măsură a schimba natura obiectului înscrisului intitulat „Declaraţie”, întrucât, aşa cum s-a arătat, în speţă, dreptul de proprietate este devălmaş, neexistând cote părţi determinate.

Domenii speta

Spete similare