Încuviinţare executare silită

Decizie 474 din 31.05.2017


OG. Nr. 22/2002, art. 668 Cod procedură civilă. Încuviinţare executare silită. 

Dispoziţiile art. 2 alin. 2 din OG 22/2002 nu impun respingerea cererii de încuviinţare a executării silite.

Prin decizia civilă nr. 474/31.05.2017 pronunţată de Tribunalul Arad, a fost admis apelul formulat de apelantul creditor şi în consecinţă: a fost schimbată în tot încheierea apelată, în sensul admiterii cererii formulată de apelant prin executor judecătoresc G.A.  şi încuviinţării executării silite împotriva debitoarei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice x, pornită în dosar execuţional nr. 53/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc G. A. de creditorul y, pentru recuperarea sumei de 4032 lei reprezentând 1640 lei cheltuieli de judecată în faţa ambelor instanţe; 2392 lei timbru de mediu actualizată cu dobânda legală în materie fiscală calculată începând cu data plăţii taxei şi până la data restituirii efective, la care se adaugă şi cheltuieli de executare  silită efectuate pe parcursul executării silite.

Instanţa de apel a constatat că prin încheierea civilă nr. 3232 din 19.04.2017 pronunţată de Judecătoria Arad  s-a respins cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc G.A., având ca obiect încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. al Biroul Executorului Judecătoresc G. A., la cererea creditorului y, împotriva debitoarei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice x.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în cauză s-a solicitat încuviinţarea executării silite a sentinţei nr. 3959/02.11.2016 pronunţată de Tribunalul Arad, irevocabilă prin decizia civilă nr. 244/19.01.2017 a Curţii de Apel Timişoara,  prin care s-a stabilit o obligaţie de plată în sarcina Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice x, instituţie publică, astfel că,  executarea silită a unei instituţii publice se poate realiza doar după expirarea unui termen de 6 luni de la momentul comunicării somaţiei de plată prevăzută de art. 2 din Ordonanţa nr. 22 din 30 ianuarie 2002.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Ordonanţa nr. 22 din 30 ianuarie 2002, privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.

În cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie.

Având în vedere că, din actele dosarului execuţional nu rezultă că s-a respectat termenul şi procedura prevăzută de art. 2 din Ordonanţa nr. 22 din 30 ianuarie 2002, prima instanţă, în baza art. 666(5) pct.7 Cod de procedură civilă, a respins cererea de încuviinţare a executării silite conform dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditorul y hotărâre pe care o consideră nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a încheierii apelate şi pe cale de consecinţă admiterea cererii de încuviinţare a executării silite.

În motivare, apelantul arată că prin încheierea apelată, prima instanţă a respins cererea de încuviinţare a executării silite, hotărârea sa fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 666 alin 5 pct. 7 Cod procedură civilă, apreciind că nu s-a respectat termenul şi procedura prevăzută de OG nr. 22/2002.

Văzând dispoziţiile alin 2 ale art. 2 din OG 22/2002 rezultă cu certitudine faptul că este necesară încuviinţarea executării silite, pentru ca ulterior executorul judecătoresc să poată trimite somaţia, de la primirea căreia trebuie să curgă termenul de 6 luni. Aşa cum spune şi textul de lege mai sus invocat „somaţia de plată este comunicată de organul competent de executare”. Conform art. 623 Cod procedură civilă organul de executare este executorul judecătoresc, care însă nu poate trimite somaţia prevăzută de art. 2 din OG nr. 22/2002 decât după ce executarea silită a fost încuviinţată.

Conform art. 668 Cod procedură civilă „Debitorul va fi somat să îşi îndeplinească obligaţia, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite.” Aşadar somaţia despre care se face vorbire în art. 2 din OG nr.22/2002 este somaţia prevăzută de art. 668 Cod procedură civilă emisă ca prim act de executare silită de către executorul judecătoresc după încuviinţarea executării silite. Prin această somaţie, debitoarea, având în vedere calitatea sa de instituţie publică, va fi somată să îşi îndeplinească obligaţia de plată în termenul de 6 luni prevăzut de lege.

În aceste condiţii, apelantul apreciază netemeinică şi nelegală hotărârea Judecătoriei Arad de respingere a cererii de executare silită pentru nerespectarea procedurii şi a termenului prevăzut de OG nr. 22/2002, această procedură putând fi urmată abia după încuviinţarea executării silite şi nu anterior.

În drept apelantul invocă dispoziţiile art. 666 şi urm Cod procedură civilă, art. 466 şi urm. Cod procedură civilă.

Examinând încheierea atacată, conform prevederilor art. 476, art. 477 Cod  procedură civilă, tribunalul a constatat că apelul promovat în cauză este fondat.

Astfel, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, reiese că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 632 Cod procedură civilă, obligaţia debitoarei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice x, fiind stabilită printr-un titlu executoriu.

Coroborând dispoziţiile art. 2 alin. 2 din OG 22/2002, la care face referire instanţa de fond, cu prevederile art. 668 Cod procedură civilă („Debitorul va fi somat să îşi îndeplinească obligaţia, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite”), tribunalul a considerat că în speţă, nu este incident art. 666 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă reţinut de prima instanţă, pentru respingerea cererii de încuviinţare a executării silite. Astfel, pentru ca executorul judecătoresc să emită somaţia către debitor, mai întâi trebuie încuviinţată executarea silită. În situaţia în care executarea silită a instituţiei publice debitoare ar continua cu nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de lege, această împrejurare ar putea fi invocată, eventual, pe calea contestaţiei la executare.

Pentru aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 raportat la art. 666 Cod procedură civilă, a fost admis apelul, a fost schimbată în tot încheierea atacată în sensul celor indicate mai sus.