Suspendarea din funcția de viceprimar ca urmare a exercitării de către prefect a unei acțiuni in baza dreptului de tutelă administrativă. Acțiune in despăgubiri îndreptată împotriva Instituției Prefectului

Rezumat:

Art. 3 al. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că  prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale;

Art. 123 al. 5 din Constituţia României statuează că  Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

Aşadar, în speţă, Prefectul jud. B. şi-a exercitat dreptul de tutelă administrativă, drept discreţionar, nelimitat de vreo condiţionalitate prestabilită, de întrunirea unor condiţii speciale şi anterioare introducerii acţiunii, singura condiţie instituită de legiuitor fiind aceea ca titularul dreptului de sezină să considere actul atacat ca fiind nelegal. Situaţia juridică născută din exerciţiul tutelei administrative nu dă naştere unui raport juridic direct între Prefect şi persoanele care direct sau indirect sunt afectate de către demersul judiciar antamat în temeiul art. 3 LCA , ci doar între Prefect şi instituţia al cărei act este atacat.

(Decizia nr.510/20.03.2017,  dosar nr.1442/40/2016)

Hotărâre:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 15.06.2016, sub nr. 1.../40/2016, reclamantul A.,  în contradictoriu cu pârâtul Instituţia Prefectului Judeţului B., a solicitat achitarea sumei de 31.528,00 lei ce reprezintă despăgubiri egale cu indemnizaţia lunară corespunzătoare funcţiei de viceprimar al Comunei C., de care a fost privat în perioada 20 august 2014 - 31 mai 2015, diferenţe rezultate din actualizarea sumelor de la punctul anterior conform indicelui naţional de inflaţie, începând cu data la care erau datorate sumele (ultima zi a flecarei luni) şi până la data înregistrării cererii la instanţă şi dobânzi legale, de la data înregistrării cererii şi până la data plăţii efective a despăgubirilor, fără cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la data de 18.07.2016 pârâtul Prefectul Judeţului B.  a solicitat, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 506 din 22 septembrie 2016 Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Instituţia Prefectului Judeţului B., a admis în parte cererea având ca obiect despăgubire, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Instituţia Prefectului Judeţului B. şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu contravaloarea indemnizaţiei de viceprimar al Comunei D. pentru perioada 20.08.2014-31.05.2015 din care se scade indemnizaţia primită de reclamant în această perioadă ca şi consilier local, despăgubiri actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală.

Împotriva sentinţei au promovat recurs pârâta Instituţia Prefectului Judeţului B. – prin Prefect, considerând-o  dată cu aplicarea greşită a prevederilor legale incidente.

În motivarea cererii, arată că instanţa a apreciat în mod greşit că exercitarea dreptului de tutelă prin promovarea unei acţiuni în contencios administrativ poate fi asimilată unui act administrativ.

În cadrul controlului de tutelă administrativă, astfel cum a fost reglementat în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prefectul are dreptul de a cere instanţei de contencios administrativ anularea unui act administrativ, respectiv unui act al consiliului judeţean, al consiliului local sau al primarului.

Controlul de tutelă administrativă presupune verificarea legalităţii actelor administrative adoptate/ emise de autorităţile administraţiei publice locale, or, acţiunea întreprinsă de prefect în urma verificării legalităţii unui act administrativ nu poate fi asimilată unui act administrativ.

Ca urmare, instanţa a apreciat în mod greşit că în această speţă sunt aplicabile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecinţă, instanţa a instituit o răspundere a prefectului care nu este reglementată de legiuitor, depăşind astfel atribuţiile puterii judecătoreşti, intrând în sfera de competenţă a organelor legislative.

De asemenea, instanţa a reţinut, în mod eronat, faptul că reclamantul a solicitat aceleaşi drepturi în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local C. şi comuna C. iar prin Sentinţa nr. 88/28.01.2016 a Tribunalului Botoşani - Secţia I Civilă, s-a reţinut că "fapta ilicită a suspendării raportului de muncă în sens larg nu a fost săvârşită de aceştia pentru a se antrena răspunderea contractuală".

În fapt, în cuprinsul acestei sentinţe, instanţa reţine faptul că "nu a fost invocată şi dovedită fapta ilicită a pârâţilor şi nici legătura de cauzalitate cu prejudiciul pretins".

Or, nici în această speţă nu s-a invocat sau dovedit săvârşirea vreunei fapte ilicite.

Suspendarea hotărârilor de consiliu local a intervenit în virtutea legii şi nu la solicitarea Prefectului, care şi-a exercitat doar dreptul constituţional de a contesta în instanţă aceste hotărâri, în temeiul art. 123 alin. (5) din Constituţia României şi art. 3 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

 Conform prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 340/2004, „Prefectul este garantul respectării legii şi a ordinii publice la nivel local". Totodată, aşa cum stipulează art. 19 alin. (1) lit. a) şi e) din acelaşi act normativ, acesta asigură „la nivelul judeţului ...aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice" şi „verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului".

Instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că exercitarea de către prefect a dreptului constituţional de a sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în vederea asigurării legalităţii actelor administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale, nu este condiţionată în vreun mod de către legiuitor, prefectul putând exercita acest drept ori de câte ori apreciază că un act administrativ este ilegal.

Prin decizia nr.510/20.03.2017, Curtea de Apel Suceava  – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal  a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi, în rejudecare a respins acţiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a avut în vedere următoarele:

Prima instanţă a reţinut că reclamantul a fost vătămat prin exercitarea de către Instituţia Prefectului  a dreptului de tutelă administrativă întrucât pe perioada cât s-a judecat cererea de anulare a HCL nr. 45/2014 aceasta a fost suspendată de drept iar reclamantul nu a mai putut beneficia de drepturile inerente funcţiei de viceprimar.

Art. 3 al. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că  prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale;

Art. 123 al. 5 din Constituţia României statuează că  Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

Aşadar, în speţă, Prefectul jud. B. şi-a exercitat dreptul de tutelă administrativă, drept discreţionar, nelimitat de vreo condiţionalitate prestabilită, de întrunirea unor condiţii speciale şi anterioare introducerii acţiunii, singura condiţie instituită de legiuitor fiind aceea ca titularul dreptului de sezină să considere actul atacat ca fiind nelegal. Situaţia juridică născută din exerciţiul tutelei administrative nu dă naştere unui raport juridic direct între Prefect şi persoanele care direct sau indirect sunt afectate de către demersul judiciar antamat în temeiul art. 3 LCA , ci doar între Prefect şi instituţia al cărei act este atacat. Demersul Prefectului nu vizează drepturile persoanelor a căror situaţie juridică face obiectul actului administrativ atacat, tutela administrativă având în vedere protejarea interesului general care poate fi uneori lezat în contextul descentralizării administrative, acţiunea Prefectului fiind specifică contenciosului obiectiv de anulare. Aşadar acţiunea formulată de Prefect în exercitarea dreptului de tutelă nu poate fi asimilată unui act administrativ prin care se produce o vătămare unei persoane.

Sub acest aspect, trebuie reţinut că art. 1 din Legea nr. 554/2004 condiţionează acordarea despăgubirilor în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ de existenta unui act administrativ (tipic sau asimilat) care este nelegal şi care a produs o vătămare unei persoane. Or, în speţă, nu există un asemenea act administrativ astfel încât o acţiune fundamentată pe Legea nr. 554/2004 nu este întemeiată. Prefectul nu a emis un act administrativ în înţelesul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 ci a formulat o acţiune în justiţie, în temeiul unei prerogative constituţionale. De altfel trebuie observat că reclamantul nu a formulat şi un capăt de cerere prin care să solicite anularea unui act administrativ.

Ceea ce mai poate fi subliniat e faptul că legislaţia anterioară ( art. 27 al. 2 din Legea nr. 215/2001, în prezent abrogat) recunoştea dreptul la despăgubiri doar în favoarea autorităţii al cărei act a fost atacat, nu şi al unor terţe persoane.

Domenii speta

Spete similare