Rolul activ al instanței de judecată.

Art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865 arată că: „Judecătorii au în¬da¬to¬rirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală pri¬vind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea co¬¬rectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor pu¬tea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă păr¬ţile se împotrivesc”.

În respectarea dispoziţiilor legale mai sus enunţate prima instanţă se im¬punea să dispună efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea to¬po¬grafie.

Potrivit art. 305 Cod procedură civilă 1865, în instanţa de recurs nu se pot pro¬duce probe noi, cu excepţia înscrisurilor.

Expertiza tehnică judiciară este o probă care nu poate fi administrată în re¬curs, însă este o probă necesară pentru soluţionarea cauzei.

 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut constant în jurisprudenţa sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt în mod real ascultate, adică în mod real şi concret examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 din Convenţie implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia  de a  proceda la un examen  efectiv al mijloacelor de probă  şi al argumentelor părţilor.

În ceea ce priveşte  motivarea hotărârii judecătoreşti, aceasta trebuie să exprime respectarea de  către judecători a principiilor enunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, să răspundă susţinerilor  părţilor  şi mijloacelor de apărare ale acestora, să reflecte examinarea  tuturor chestiunilor în fapt şi în drept aflate în litigiu

Prin sentinţa civilă nr. 305/18.02.2016 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. 3687/307/2011 s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii B. P. şi B. I. în contradictoriu cu pârâtul P. P..

S-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii B. P. şi B. I. în contradictoriu cu moştenitorii pârâtului J. V., continuată faţă de moştenitoarea J. D. M..

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima  instanţă a reţinut în esenţă următoarele: în cauza 3687/307/2011, urmare a disjungerii dispusă prin Sentinţa civilă nr. 2848  din data de 10,11,2011 din dosar 956/307/2011, instanţa a fost investită cu judecarea cererii reconvenţionale formulată în dosar 956/307/2011, cu ocazia judecării cauzei în fond (fila 111).

Conform acestei cereri, pârâtul reclamant reconvenţional B. P. a solicitat instanţei să dispună validarea contractului de întreţinere încheiat la data de 18,02,2008 între  acesta împreună cu soţia sa B. I. şi pârâtul B. G., decedat la data de 01.03.2010.

Judecata în prezenta cauză a fost suspendată la data de 7 iunie 2012 până la soluţionarea irevocabilă a dosarului 956/307/2011*.

Cauza  nr. 956/307/2011* a fost soluţionată irevocabil la data de 25,02,2014 prin Sentinţa Civilă nr. 535/25,02,2014. Urmarea a formulării cereri de repunere pe rol, judecata a fost reluată în dosar la data de 03,07,2014.

Prin completarea de acţiune depusă în cauză la fila 18, pârâţii reclamanţi reconvenţional B. P. şi B. I. solicită instanţei să dispună cu privire la dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată asupra imobilului casă din Sighet str. Mocăniţei nr. 1b, şi a terenului aferent în suprafaţă de 515 m.p. plus 206 m.p., plus 296 metri pătraţi, din care suprafaţa de 515 metri pătraţi se susţine că au fost cumpăraţi de tatăl defunctului pârât B. G., numitul B. V., de la numitul J. D., cu consecinţa validării contractului de întreţinere în precedent precizat şi a înscrierii în CF a dreptului de proprietate a pârâţilor reclamanţi reconvenţionali asupra acestei case  şi a suprafeţelor  de teren indicate.

Întrucât s-a învederat instanţei că pârâtul chemat anterior în judecată  J. V. a decedat raportat la în calitate de moştenitor al lui J. D.s-a solicitat introducerea în cauză a moştenitoarei acestuia, J. D. M., instanţa dispunând introducerea în cauză a acesteia la termenul de judecată din 30.10.2014 .

 Contractul de întreţinere a cărei validare se cere a fi constatată în prezenta cauză este depus la fila 77 din dosar 956/307/2011.Conform menţiunilor din cuprinsul acestuia, obiect al contractului îl constituie predarea imobilului situat în Sighetu Marmaţiei, str. Mocăniţei nr. 1B, în natură casă veche compusă dintr-o cameră, şi bucătărie şi anexe gospodăreşti precum şi terenul aferent în suprafaţă totală de 0,7 hectare, în schimbul întreţinerii ce va fi prestată de pârâţii reclamanţi reconvenţionali, lui B. G., decedat cum s-a precizat.

Apreciind asupra cauzei,  raportat la soluţia dată în cauza 956/307/2011*, se reţine că urmare a pronunţării Sentinţei Civilă nr. 535/25.02.2014, pârâtului reclamant reconvenţional B. P. i s-a atribuit  în întregime imobilul de pe strada Mocăniţei nr. 1B,  în natură casă compusă din cameră, bucătărie şi anexe gospodăreşti. Totodată instanţa a luat act de renunţarea pârâţilor reclamanţi reconvenţionali la judecarea cererii reconvenţionale formulate în dosar  nr. 956/307/2011. În fapt, pârâţii reclamanţii reconvenţionali au dobândit proprietatea asupra casei din strada Mocăniţei nr. 1B Sighetu Marmaţiei prin efectul sentinţei civile nr. 535/25,02,2014, şi au renunţat la judecarea cererii reconvenţionale prin care solicitau validarea contractului de întreţinere imobiliar încheiat cu defunctul pârât B. G., având ca obiect acelaşi imobil.

În dosarul format urmare a disjungerii cererii reconvenţionale cum s-a precizat anterior, reclamanţii pârâţi reconvenţionali au formulat cereri noi, prin care solicită a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată, nu doar asupra terenului de 0,7 ha obiect al contractului de întreţinere dar şi a unei suprafeţe suplimentare de teren, respectiv cea invocată a fi fost cumpărată de la J. D. de către tatăl pârâtului defunct B. G..

Cererea privind validarea contractului de întreţinere precizat, asupra casei din Sighetu Marmaţiei str. Mocăniţei nr. 1B, nu a putut  admisă raportat la soluţia dată prin Sentinţa civilă nr. 535/25.02.2014, întrucât acest imobil a fost atribuit în întregime pârâtului reclamant reconvenţional cu ocazia dezbaterii succesiunii, iar validarea prin soluţia dată în acest dosar, a contractului de întreţinere în condiţiile din cuprinsul acestuia, ar duce la încălcarea autorităţii de lucru judecat din Sentinţa civilă nr. 535/25.02.2014. De altfel, cum s-a reţinut, pârâţii reclamanţi reconvenţionali au renunţat la judecarea cererii reconvenţionale din dosar 956/307/2011.

Prin urmare, în prezenta cauză a rămas  analizat dacă, cererea privind dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată asupra imobilului situat în Sighetu Marmaţiei  str. Mocăniţei nr. 1 în natură teren cu construcţii, curte şi arabil înscris în CF nr 54732 Sighetu Marmaţiei nr top 6520/6133/4/b/3/f/2/3 în suprafaţă de 206 mp, CF 54734 Sighetu Marmaţiei  nr top 6520/6133/4/b/3/f/2/2 în suprafaţă de 296 mp şi CF 54786 Sighetu Marmaţiei  nr. top 6520/6133/4/b/3/d/1/2 în suprafaţă de 219 mp, este admisibilă.

În susţinerea acestei cereri pârâţii reclamanţi reconvenţionali, deveniţi reclamanţi în cauză, urmare a disjungerii cererii reconvenţionale, cum s-a precizat în precedent, au solicitat a fi administrată proba cu martori şi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei constând în copie carte identitate B. P., notă constatare extrajudiciară întocmită de inginer topograf Solomciuc P., certificat deces B. G., certificat naştere J. V., certificat naştere B. P., extras carte funciară 54734 Sighetu Marmaţiei, foi posesiune şi proprietate pentru nr. top. 6520/6133/4/b/3/f/2/2 şi nr top. 6520/6133/4/b/3/f/2/3, plan de amplasament şi delimitare, estras cf 54786 Sighetu Marmaţiei, adeverinţă emisă de primăria Sighet,  taxă timbru judiciar.

De asemenea, reclamanţii B. P. şi B. I. au adus la dosarul cauzei un înscris intitulat ,,Tranzacţie’’, prin care învederează instanţei că între reclamanţii B. P. şi B. I., pârâtul P. P. şi J. V., a intervenit o înţelegere, cu privire la dobândirea de către reclamanţi a dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, asupra terenurilor  precizate anterior, inclusiv asupra construcţiilor casă de locuit din strada Mocăniţei nr. 1 din Sighetu Marmaţiei. 

Tranzacţia depusă la dosar nu a fost recunoscută de pârâtul  P. P.. Pârâta J. D. a declarat instanţei că a semnat înscrisul intitulat Tranzacţie, însă in cuprinsul acestuia rezultă că tranzacţia s-a încheiat cu J. V., antecesorul său şi nu cu J. D.. Ulterior se depune la dosar o nouă tranzacţie cu acelaşi cuprins în locul pârâtului J. V. fiind menţionată pârâta J. D..

Martorii audiaţi în cauză, G.A.  şi  G. I. nu au lămurit aspectele ce privesc întinderea terenurilor, vecinătăţile, perioadele efective de posesie şi cine a exercitat-o raportat la împrejurarea că, în CF 44786 Sighetu Marmaţiei, nr top 6520/6133/4/b/3/d/1/2  asupra terenului în suprafaţă de 215 m.p. cu privire la care se solicită constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, din anul 2003 era înscris ca proprietar B. G., defunctul pârât, cu care se invocă a fi fost încheiat contractul de întreţinere. 

Situaţia este cu atât mai mult ambiguă şi nedovedită de reclamanţii B. P. şi B. I., având în vedere că încheierea contractului de întreţinere invocat, a avut loc la data de 18 decembrie 2008, (fila 77 dosar fond 956/307/2009), în timp ce B. G. era deja proprietar tabular a suprafeţei de 215 m.p. tocmai precizată, încă din anul 2003, fără însă ca în cuprinsul acestui contract să se fi făcut vreo menţiune cu privire la calitatea de proprietar tabular, a întreţinutului.

Posesia exercitată de B. G. asupra terenului în suprafaţă de 215 m.p. ca atribut al dreptului său de proprietate, nu poate fi unită cu posesia reclamanţilor B. P. şi I., ci eventual opusă proprietarului tabular, şi în atare ipoteză, nu ar  mai fi îndeplinită cerinţa curgerii termenului de 30 de ani.

Prin urmare, nefiind lămurită cu certitudine exercitarea posesiei neîntrerupte asupra  fiecăruia dintre terenurile pentru care se solicită a dispune constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, precum şi limitele întinderii acestora în raport de care să se fi exercitat această posesie, instanţa a reţinut că această cerere a reclamanţilor nu este dovedită şi a respins-o.

Raportat la toate cele expuse în precedent, reţinând calitatea dobândită de pârâţii reclamanţi reconvenţionali B. P. şi B. I. din dosarul 956/307/2009, urmare a disjungerii judecăţii cu privire la cererea reconvenţională a acestora cu consecinţa formări unui dosar nou,  s-a respins acţiunea conform dispozitivului.

Împotriva sentinţei civile nr. 305/18.02.2016, pronunţată de către Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. 3687/307/2011 în termenul  prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, au formulat recurs  recurenţii B. P. şi B. I., solicitând admiterea recursului  şi în principal modificarea în tot a sentinţei recurate, în baza art. 312 alin 2 Cod procedură civilă 1865, cu consecinţa admiterii acţiunii în sensul următor: să se constate că numitul B. G. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de lungă durată asupra imobilului situat în Sighetu Marmaţiei str. Mocăniţei nr. 1 în natură teren, curte şi arabil în suprafaţă totală de 515 m.p., înscris în C.F. nr. 54732 Sighetu Marmaţiei nr. top. 6520/6133/4/b/3/f/2/3 în suprafaţă de 206 m.p. şi C.F. nr. 54734 Sighetu Marmaţiei nr. top. 6520/6133/4/b/3/f/2/2 în suprafaţă de 296 m.p.; să se constate că B. P. a dobândit dreptul de proprietate asupra casei de locuit şi a anexelor gospodăreşti (bucătărie de vară, două şoproane şi pivniţă) situate în Sighetu Marmaţiei str. Mocăniţei nr. 1, cu titlu de drept lege în baza sentinţei civile nr. 532/2014 pronunţată în dosar nr. 956/307/2009* al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, cu înscrierea în CF a dreptului de proprietate; să se valideze contractul de întreţinere încheiat pe data de 18 decembrie 2008 între numitul B. G. (în calitate de întreţinut) şi recurenţii B. P. şi B. I. (în calitate de întreţinători) cu privire la imobilul situat în Sighetu Marmaţiei str. Mocăniţei nr. 1 în natură teren cu construcţii, curte şi arabil înscris în C.F. nr. 54732 Sighetu Marmaţiei nr. top. 6520/6133/4/b/3/f/2/3 în suprafaţă de 206 m.p., C.F. nr. 54734 Sighetu Marmaţieinr. top. 6520/6133/4/b/3/f/2/2 în suprafaţă de 296 m.p. şi C.F. nr. 54786 Sighetu Marmaţiei nr. top. 6520/6133/4/b/3/d/l/2 în suprafaţă de 219 m.p., în sensul de a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de întreţinere imobiliar, precum şi să se  dispună  înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Sighetu Marmaţiei str. Mocăniţei nr. 1 în natură teren, construcţii, curte şi arabil înscris în C.F. nr. 54732 Sighetu Marmaţiei nr. top. 6520/6133/4/b/3/f/2/3 în suprafaţă de 206 m.p., C.F. nr. 54734 Sighetu Marmaţiei nr. top. 6520/6133/4/b/3/f/2/2 în suprafaţă de 296 m.p. şi CF nr. 54786 Sighetu Marmaţiei nr. top. 6520/6133/4/b/3/d/l/2 în suprafaţă de 219 m.p., precum şi construcţii (casă de locuit), anexe gospodăreşti (bucătărie de vară, două şoproane şi pivniţă.

 În motivare recurenţii au solicitat, în temeiul art. 312 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă 1865, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât modificarea  hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe.

În subsidiar, recurenţii evocă soluţia atacată, pe care o critică pentru nelegalitate şi netemeinicie. Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă 1865, recurenţii învederează instanţei de recurs  că hotărârea  recurată conţine motive contR.ictorii şi străine de natura pricinii, că prima instanţă a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi că a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a legii.

Analizând considerentele sentinţei atacate, pe care le evocă în memoriul de recurs, recureţii arată  că prima instanţă a intepretat greşit cererile  şi susţinerile părţilor.

Citând afirmaţia din considerentele sentinţei vizând constatarea că pârâtul P. P. nu a recunoscut tranzacţia, recurenţii arată că acest act este semnat de P. P.. P. P., arată recurenţii, nu are calitatea de moştenitor al defunctului B. G. şi nici de succesor al proprietarului tabular. Acest pârât a rămas în proces după disjungerea cererii reconvenţionale dintr-un dosar anterior.

Recurenţii reclamă  greşita intepretare a probelor, cu referire la analiza declaraţiilor martorilor G.A. şi G.I..

Recurenţii critică reţinerile din motivarea sentinţei care se referă la constatarea unei situaţii ambigue de către instanţa de fond, precum şi concluzia instanţei  de fond potrivit  căreia  cererea reclamanţilor nu este dovedită, evocând în memoriul de recurs probele  solicitate, încuviinţate şi administrate de către  prima instanţă.

Analizând sentinţa civilă nr. 305/18.02.2016 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, pe baza motivelor de recurs formulate şi în considerarea dispoziţiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că, sub aspectul solicitării subsidiare de casare a sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare, recursul reclamanţilor este fondat şi urmează a fi admis ca atare, cu consecinţa casării soluţiei  atacate cu trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru considerentele ce succed:

Art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865 arată că: „Judecătorii au în¬da¬to¬rirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală pri¬vind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea co¬¬rectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor pu¬tea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă păr¬ţile se împotrivesc”.

În respectarea dispoziţiilor legale mai sus enunţate prima instanţă se im¬punea să dispună efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea to¬po¬grafie.

Potrivit art. 305 Cod procedură civilă 1865, în instanţa de recurs nu se pot pro¬duce probe noi, cu excepţia înscrisurilor.

Expertiza tehnică judiciară este o probă care nu poate fi administrată în re¬curs, însă este o probă necesară pentru soluţionarea cauzei.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut constant în jurisprudenţa sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt în mod real ascultate, adică în mod real şi concret examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 din Convenţie implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia  de a  proceda la un examen  efectiv al mijloacelor de probă  şi al argumentelor părţilor.

În ceea ce priveşte  motivarea hotărârii judecătoreşti, aceasta trebuie să exprime respectarea de  către judecători a principiilor enunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, să răspundă susţinerilor  părţilor  şi mijloacelor de apărare ale acestora, să reflecte examinarea  tuturor chestiunilor în fapt şi în drept aflate în litigiu.

În speţă din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, a conţinutului  sentinţei atacate, rezultă că urmare disjungerii operată prin dispozitivul sentinţei civile nr. 2848/10.11.2011 pronunţate în dosarul nr. 956/307/2009 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, a cererii reconvenţionale formulate de pârâtul reclamant reconvenţional din dosarul nr. 956/307/2009 a fost format dosarul nr. 3687/307/2011, în care s-a pronunţat soluţia recurată cu prezentul recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului nr. 3687/30772011, tribunalul constată întemeiate criticile din memoriul de recurs vizând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 312 alin. 3 şi 5 Cod procedură civilă 1865, având drept consecinţă casarea  cu trimitere spre rejudecare.

Astfel,  aşa cum rezultă din cuprinsul hotărârii recurate,  prima instanţă  după disjungerea acestei cereri  din dosarul nr.956/307/2009*,  nu procedează, în acord cu dispoziţiile art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, la punerea în discuţie şi stabilirea corectă a cadrului procesual în acest nou dosar format urmare disjungerii, după cum nu elucidează aspectele legate de calitatea procesuală pasivă în dosarul disjuns respectiv aspectele vizând obiectul dosarului format în urma disjungerii.

Aceste omisiuni conduc instanţa  fondului la concluzia existenţei unei situaţii ambigue şi nedovedite, alegaţii care reliefează necercetarea corespunzătoare a fondului în dosarul nou creat, după disjungere, echivalând cu necercetarea fondului cauzei.

Domenii speta

Spete similare