Actiune in regres

Prin decizia civilă nr. 304/03.05.2017, tribunalul a respins ca nefondat apelul  declarat de apelanta reclamantă AJFP T.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, prin sentinţa civilă nr.402 din 11-02.2016, Judecătoria  A a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive  invocată de pârât şi a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că  potrivit art. 36 C.proc.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Conform art. 1384 alin. 1 Cod civil, cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepţia cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat.

Astfel, codul civil defineşte cine anume este acela împotriva căruia reclamantul se poate întoarce printr-o acţiune în regres, respectiv acela care a cauzat prejudiciul. Prin urmare, acesta din urmă este cel care ar avea calitate procesuală pasivă într-o astfel de cerere.

În speţă, s-a reţinut că  nu rezultă că pârâta B S.A. ar fi persoana care a cauzat prejudiciul.

 Sub acelaşi aspect, s-a reţinut că, deşi reclamanta face referire la o daună creată statului, această pretinsă daună ar rezulta din dispoziţiile unor hotărâri judecătoreşti, care se bucură de autoritatea lucrului judecat.

S-a mai subliniat şi aspectul că art. 1384 – 1386 cod civil se găsesc în cuprinsul Secţiunii nr. 6 care reglementează repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale. Ori, în situaţia de faţă, reclamanta nu arată care sunt argumentele pentru care pârâta ar putea să răspundă delictual în cazul dedus judecăţii.

Prin urmare, raportat la situaţia dedusă judecăţii şi la obiectul acesteia, pârâta B S.A. nu are calitate procesuală pasivă.

Pentru aceste motive, prima instanţă a admis  excepţia lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât prin întâmpinare şi a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen, reclamanta A.J.F.P. T formulând critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii şi să se constate că B SA are calitate procesuală pasivă în cauza de faţă.

A motivat că în mod greşit, instanţa de fond, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, invocată de pârâtă şi a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În dezvoltarea acestui motiv de apel a arătat că  B SA are calitate procesuală pasivă în cauza de faţă, întrucât a beneficiat de acoperirea creanţei pe care o deţinea împotriva S.C. S SA prin oficiile pe care statul le-a efectuat, în cadrul procedurii de executare silită, de pe urma căreia nu şi-a recuperat, nici parţial creanţa faţă de acelaşi debitor.

Sub acest aspect, a precizat că la data de 15.12.2008, în temeiul art. 163 alin. 10 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, AJFP T a demarat procedura de executare silită, pentru stingerea creanţelor fiscale restante ale debitorului S.C. S SA., în sumă de 1.657.893 lei.

În cadrul executării silite, a fost întocmit procesul verbal de sechestru nr. 9780/13.06.2008, iar în baza art. 162 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare s-a procedat la valorificarea în ansamblu a bunurilor sechestrate, prin vânzarea la licitaţie publică, aşa cum reiese din procesul verbal de licitaţie nr. 19832/15.12.2008.

A menţionat că bunurile în ansamblul lor au fost valorificate prin licitaţie publică, iar adjudecatar al bunurilor valorificate a fost S.C. A SRL.

După vânzarea şi încasarea contravalorii bunului valorificat, B SA a purtat un litigiu cu fosta DGFP T, actuala AJFP T, iar prin sentinţa 1057/22.04.2009,  DGFP T a fost obligată la restituirea întregii sume către B SA în contul datoriilor S.C. S SRL, în concret, la nivelul anului 2009, B SA a obţinut anularea procesului verbal nr. 675/15.01.2009 în dosarul de executare nr. S 3/2006. 2007. 2008 A 17/2006. 2007. prin care s-a procedat la distribuirea sumei de 1.712.787 lei, dispunându-se întocmirea unui nou proces verbal de distribuire a sumei de 1.712.787 lei. în întregime către creditoarea contestatoare B SA.

La momentul vânzării ansamblului de bunuri, atât organul de executare (AFP CM), cât şi adiudecatarul S.C. A SRL nu au avut cunoştinţă de împrejurarea că bunul - cabină de vopsit auto marca „Polin Duke" era proprietatea TLI SA. situaţie certificată prin sentinţa civilă nr. 190/12.01.2012 pronunţată de Judecătoria A în dosarul nr. 7282/740/2011, irevocabilă prin nerecurare.

Ulterior, la data de 30.08.2012, S.C. A SRL a formulat acţiune în pretenţii împotriva AJFP T prin care a solicitat instanţei obligarea sa la plata sumei de 70.000 lei reprezentând contravaloarea cabinei de vopsit auto marca „Polin Duke", arătând prin acţiune că în cursul anului 2011 aceasta a descoperit că bunul era proprietatea TLI S.A., fiind dat către S.C. S SA în regim de leaging financiar.

Acţiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A sub nr. 6249/740/2012, iar prin sentinţa civilă nr. 694/26.02.2014 pronunţată de Judecătoria A în această cauză, a fost admisă în parte acţiunea S.C. A SRL şi a fost obligată pârâta DGFP T să plătească reclamantei suma de 42.158 lei (sumă stabilită de instanţă în urma expertizei de specialitate dispusă în dosar), reprezentând contravaloarea cabinei de vopsit auto marca „Polin Duke". Sentinţa civilă nr. 694/26.02.2014 pronunţată de Judecătoria A a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 201/06.06.2014 pronunţată de CAB.

Faţă de dispoziţiile sus menţionate, AJFP T prin organele sale de executare a întocmit procesul verbal privind eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare silită din 01.09.2009, prin care s-a procedat la distribuirea către B SA a sumei de 861.393 lei, fiind reţinută suma de 6.813 lei cu titlu de cheltuieli de executare, în conformitate cu prevederile art. 168 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În aceste condiţii, statul nu a încasat nicio sumă din această executare silită demarată împotriva S.C. S SA, întreaga sumă rezultată din executare fiind virată către B SA.

Calitatea procesuală poate avea debitorul, adică S.C. S SA care in prezent este desfiinţat (societatea fiind radiată de la Oficiul Registrului Comerţului potrivit extrasului din Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 9.100/22.08.2011 în care a fost publicată sentinţa comercială nr. 336/06.07.2011 a TT în dosarul nr. 2009/87/2010, prin care s-a dispus radierea S.C. S SA), ori succesorii acestuia, însă, calitate procesuală are fără echivoc, B SA, deoarece aceasta a avut calitatea de creditor si a fost despăgubită in urma executării silite cu banii proveniţi din vânzarea bunului prin licitaţia organizata de organul fiscal.

Prin situaţia creată, respectiv faptul că AJFP T (fosta DGFP T) a plătit suma de 42.158 lei reprezentând contravaloarea cabinei de vopsit valorificată către S.C. A SRL, dar şi 3.185 lei cheltuieli de judecată, s-a produs o daună substanţială statului, în sensul în care nu se poate reţine că AJFP T datorează suma reprezentând contravaloarea cabinei de vopsit în litigiu, întrucât statul nu şi-a însoţit acesta sumă (suma încasată din vânzarea bunului nerămânând în contul bugetului), nu şi-a îndestulat creanţa, fiind păgubit.

A reiterat şi aspectul că B SA a beneficiat de acoperirea creanţei pe care o deţinea împotriva S.C. S SA prin oficiile pe care statul le-a efectuat, în cadrul procedurii de executare silită, de pe urma căreia nu şi-a recuperat, nici parţial creanţa faţă de acelaşi debitor.

De asemenea, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile art. 1384 din Codul civil, în sensul în care prejudiciul a fost creat în dauna statului, situaţie faţă de care nu este răspunzătoare instituţia noastră, prevederi care ne asigură dreptul de a ne îndrepta cu acţiune în regres împotriva celui care a cauzat prejudiciul.

În drept, au fost invocate dispoziţiile  art. 466 şi urm.  Cod de procedură civilă, solicitând judecarea cauzei în lipsă.

La data de 16.03.2017, intimata-pârâtă B SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile nr. 402 din 11.02.2016 a Judecătoriei A, ca fiind legală şi temeinică.

 A susţinut că raportat la obiectul cauzei si la situaţia dedusa judecaţii, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de B SA si a respins acţiunea ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.

A precizat că suma distribuită in executarea silita a fost creditată in contul curent al debitoarei SC S SA, cont in care sumele s-au depersonalizat, si ulterior, din soldul creditor, a fost rambursata băncii parte din creanţele restante ale SC S SA.

Rezulta aşadar, lipsa calităţii procesuale a B SA faţă de cererea reclamantei, motivat de faptul ca beneficiara exclusiva a sumei achitate de aceasta a fost SC S SA, ca proprietar a imobilului valorificat prin licitaţie, si doar ca act subsecvent, s-a realizat îndestularea B SA ca si creditor al acestei firme.

Intimata a mai susţinut că  reclamanta putea sa invoce o serie de motive temeinice care ar fi condus la soluţia respingerii acţiunii formulate de A SRL împotriva sa.

Apelanta-reclamantă A.J.F.P. T, a formulat la data de 23.03.2017, răspuns la întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă, solicitând respingerea apărărilor acesteia şi admiterea apelului, reluând motivele invocate prin cererea de apel.

A invocate in drept, disp. art. 201 alin.2 C.proc.civ.

În apel, nu s-au administrat probe noi.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în raport de criticile şi apărările formulate prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge apelul declarat pentru considerentele care vor succede.

Prin acţiunea formulată, reclamanta AJFP T a chemat în judecată pe pârâta B S.A., solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 42,158 lei, reprezentând dauna în sarcina statului, în temeiul art. 1384-1386 din Codul civil.

Dispoziţiile legale invocate de reclamantă, fac parte din secţiunea a VI a, denumită ,,Repararea prejudiciului în cazul răspunderii civile delictuale”.

Art. 1384 din Codul civil reglementează dreptul la regres,  alin. 1 stipulând că, cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepţia cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat.

În speţă, reclamanta nu a indicat elementele care ar putea duce la încadrarea cererii formulate împotriva pârâtei ca fiind o acţiune în regres, pentru a justifica chemarea în judecată a acesteia în acest cadru procesual.

În acelaşi timp,  potrivit art. 36 din C. proc. civ. ,, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii”.

Din analiza acestor prevederi legale, raportate la situaţia de fapt dedusă judecăţii, nu rezultă existenţa identităţii dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, reclamanta nefăcând dovada legitimării procesuale a pârâtei, obligaţie care îi revenea.

Împrejurarea că prin sentinţa 1057/22.04.2009 a Judecătoriei A, DGFP T a fost obligată la restituirea întregii sume către B SA în contul datoriilor S.C. S SRL, iar  B SA a obţinut anularea procesului verbal nr. 675/15.01.2009 în dosarul de executare nr. S 3/2006. 2007. 2008 A 17/2006. 2007. prin care s-a procedat la distribuirea sumei de 1.712.787 lei, dispunându-se întocmirea unui nou proces verbal de distribuire a sumei de 1.712.787 lei în întregime către creditoarea contestatoare B SA, nu fundamentează ipoteza unei acţiunii în regres, în care  să fie justificată calitatea procesuală pasivă a pârâtei.

Prin urmare, faptul că statul nu a încasat nicio sumă din acea executare silită demarată împotriva S.C. S SA şi că pârâta B SA ar fi fost beneficiara acesteia în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, nu poate duce la concluzia că s-ar fi făcut dovada calităţii procesuale pasive a acesteia.

Faţă de considerentele expuse, se apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate, motiv pentru care în baza art. 480 alin.1 C. proc. civ. s-a respins apelul declarat, apreciind că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare