Încuviinţare executare silită.

Prin încheierea nr. X/09.02.2017, pronunţată de Judecătoria  Slatina în dosarul civil nr. X/315/2017, s-a respins ca neîntemeiată cererea de încuviinţare a executării silite a titlurilor executorii reprezentate de: sentinţa civila nr. X/08.12.2015, pronunţată de Judecătoria Târgovişte, decizia civilă nr. X/06.04.2016, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi decizia civila nr. X/22.09.2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, formulată de către B.E.J. M. S., privind pe creditorii I. C. G., B. S. V. şi  C.M. A., în contradictoriu cu debitorul B. C. C..

Pentru a pronunţa  această încheiere, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte sub nr. X/315/2017 si declinată spre competenţă soluţionare Judecătoriei Slatina, s-a solicitat de către BEJ S. M., încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de: sentinţa civila nr. X/08.12.2015, pronunţată de Judecătoria Târgovişte, decizia civilă nr. X/06.04.2016, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi decizia civila nr. X/22.09.2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Cererea a fost timbrată legal cu taxă de timbru în cuantum de 40 lei.

În dovedirea cererii, executorul judecătoresc a depus cererea creditorilor privind demararea executării silite împotriva debitorului, precum şi, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, titlul executoriu menţionat în cererea înaintată instanţei de judecată, alături de încheierea executorului privind admiterea cererii creditorilor de înregistrare a cererii de executare silită şi deschiderea dosarului de executare silită.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 666 alin. 5 NC. pr. civ., ,, Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:

1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;

2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;

3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege sau alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege;

4. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;

5. debitorul se bucură de imunitate de executare;

6. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;

7. există alte impedimente prevăzute de lege,,.

Executorul judecătoresc nu va putea efectua decât acele acte de executare care îi revin în competenţă, potrivit regulilor stabilite de art. 652 alin. (1) NC. pr. civ., a căror încălcare atrage o nulitate necondiţionată, potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol.

Încuviinţarea executării trebuie să aibă în vedere competenţa executorului judecătoresc, efectuarea ulterioară a unor acte de executare în afara circumscripţiei teritoriale a curţii de apel în raza căreia îşi are biroul atrăgând sancţiunea nulităţii acestora, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 652 alin. (2) NC. pr. civ.

În ceea ce priveşte competenţa organului de executare sesizat de către creditori, instanţa de executare a analizat această chestiune raportat la regulile de stabilire a competenţei teritoriale a executorului, potrivit art. 652 alin. (1) NC. pr. civ., şi la înscrisurile anexate la cererea de încuviinţare a executării silite.

Astfel, în cazul în care a fost sesizat un executor judecătoresc din circumscripţia unei alte curţi de apel decât cea în circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului, trebuie făcută dovada, odată cu cererea de încuviinţare a executării silite, că debitorul deţine bunuri mobile sau imobile situate în circumscripţia curţii de apel în raza căreia îşi desfăşoară activitatea executorul sesizat.

Din cuprinsul cererii de executare silită şi a cererii înaintate de executorul judecătoresc în cauza de faţă, rezultă că domiciliul debitorului este în comuna Corbu, jud. Olt, aflat în circumscripţia Curţii de apel Craiova, iar sediul executorului judecătoresc se află în circumscripţia Curţii de apel Ploieşti.

Având in vedere cele expuse, instanţa de fond a constatat că executorul judecătoresc care a formulat cererea de încuviinţare a executării silite nu este competent din punct de vedere teritorial să demareze executarea silită contra debitorului, sens în care sunt aplicabile dispoz. art. 666 alin. 5 pct. 1 NC. pr. civ.

Împotriva  acestei încheieri au declarat apel creditorii I. C. G., B. S.V.,C. M.A..

Susţin că motivarea instanţei de fond este greşită, pentru că din titlurile executorii depuse rezultă cu certitudine că bunurile imobile ( terenuri pentru care  trebuie făcută punerea în posesie), se află pe teritoriul comunei Băleni jud. Dâmboviţa, astfel că dovada că debitorul deţine asemenea bunuri este  făcută.

În cazul în care debitorul ar refuza să facă dovada plăţii cheltuielilor de judecată şi de  executare, există posibilitatea urmăririi silite imobiliare pentru bunurile imobile pe  care debitorul le deţine pe raza comunei Băleni jud. Dâmboviţa.

Având în vedere aceste împrejurări, apreciază că  executorul judecătoresc M.S., cu sediul în Târgovişte este competent din punct de vedere teritorial să demareze executarea silită împotriva  debitorului atât în ce priveşte punerea în posesie a părţilor conform titlurilor executorii, cât şi pentru recuperarea cheltuielilor de judecată şi de  executare.

În temeiul  art. 466 şi urm. cod pr civilă, solicită admiterea apelului, desfiinţarea în tot a încheierii şi, pe fond, admiterea  cererii de încuviinţare a  executării silite aşa cum a fost formulată.

Solicită judecarea cauzei în lipsă.

Analizând încheierea în raport de înscrisurile de la dosar, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Într-adevăr, în acord cu instanţa de fond, tribunalul reţine că în temeiul art. 666 alin. 5 pct. 1 C.proc.civ., instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat.

Însă, în mod eronat instanţa de fond a reţinut în speţă incidenţa textului legal evocat anterior.

În acest sens, din analiza titlurilor de proprietate nr. Xşi nr. X coroborate cu sentinţa civila nr. X/08.12.2015, pronunţată de Judecătoria Târgovişte, şi decizia civilă nr. X/06.04.2016, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, tribunalul reţine că în urma partajului succesoral ce a format obiect l dosarului nr. X/315/2011, intimatul debitor B. C. a dobândit în proprietate imobile situate pe raza com. Băleni, jud. Dâmboviţa, localitate situată în raza de competenţă teritorială a Curţii de Apel Ploieşti.

În aceste condiţii, în raport de dispoziţiile art. 652 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cu care, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel, după cum urmează: a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini şi al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul; tribunalul constată că executorul judecătoresc S. M., având sediul în Târgovişte, este competent din punct de vedere teritorial să demareze executarea silită.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat de apelanţii creditori, va schimba încheierea  în sensul că va admite cererea şi va încuviinţa executarea silită a titlurilor executorii sentinţei  civile nr. X/2015 pronunţată de Judecătoria  Târgovişte  şi decizia civilă nr. X/2016, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, şi  decizia  civilă nr. X/2016, pronunţată de Curtea de Apel  Ploieşti

Data publicarii pe portal:19.06.2017

Domenii speta

Spete similare