Confirmare renunţare urmărire penală. Cerere respinsă. Participaţie penală. Înşelăciune.

Prin încheierea nr.534/2017, în baza art.318 alin.15 lit.aCod procedurăpenală, judecătorul de cameră preliminară a respinscererea de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărire penală faţă dispusă la data de 22.12.2016 prin rechizitoriul emis în dosarul nr.8493/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, sub aspectul comiterii infracţiunii de „complicitate la înşelăciune” prevăzută de art. 48 alin.1 Cod penal raportat la art.244 alin.1,2 Cod penal în dauna persoanei vătămate G.I. privind penumita C.A.C., a desfiinţat soluţia de renunţare la urmărirea penală privind actele săvârşite de numita C.A.C. şi a trimis cauza la procurer pentru a începe urmărirea penală faţă de numita C.A.C. sub aspectul comiterii infracţiunii de „înşelăciune” prevăzută de art.244 alin.1,2 Cod penal în dauna persoanei vătămate G.I..

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul emis la data de 22.12.2016 în dosarul nr.8493/P/2016al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, s-a dispusrenunţarea la urmărirea penală sub aspectul comiterii infracţiunii de „complicitate la înşelăciune” prevăzută de art. 48 alin.1 Cod penal raportat la art.244 alin.1,2 Cod penal în dauna persoanei vătămate G.I., constând în aceea că „numita C.A.C. s-a prezentat la domiciliul victimei, unde la indicaţiile autorului a ridicat un plic în care se afla suma de 30.000 lei”.

Prin acelaşi rechizitoriu, procurorul a sesizat instanţa, dispunând trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpatului C.F.M., pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de înşelăciune printre care şi cea prevăzută de art. 244 alin. 1,2 C.pen, în dauna persoanei vătămate G.I..

Cauza în care a fost înregistrat rechizitoriul face obiectul dosarului nr.43597/245/2016.

Totodată, procurorul a sesizat judecătorul de cameră preliminară, conform dispoziţiilor art.318 alin.12 Cod procedură penală, în vederea confirmării soluţiei de renunţare la urmărirea penală sub aspectul comiterii infracţiunii de „complicitate la înşelăciune” prevăzută de art. 48 alin.1 Cod penal raportat la art.244 alin.1,2 Cod penal în dauna persoanei vătămate G.I., constând în aceea că „numita C.A.C. s-a prezentat la domiciliul victimei, unde la indicaţiile autorului a ridicat un plic în care se afla suma de 30.000 lei”.

În ce priveşte faptele cu privire la care s-a dispus soluţia de renunţare la urmărirea penală faţă de numita C.A.C., procurorul a reţinut următoarele:

„La data de 24.09.2016 persoana vătămată G.I. a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că în aceeaşi zi, în jurul orelor 11:30-12:00, în timp ce se afla la domiciliu cu soţia sa a fost apelat pe telefonul fix, abonament în reţeaua Telekom, de către inculpat care s-a prezentat ca fiind procuror şi care i-a comunicat că fiica lor a comis un accident rutier în urma căruia a accidentat o femeie care a fost internată la spital şi care trebuie să fie operată.

Anterior, discuţia a fost purtată cu o persoană necunoscută, care disimulându-şi vocea, l-a determinat să creadă că este fiica loc.

În timpul convorbirii telefonice autorul i-a solicitat persoanei vătămate suma de 30.000 lei, sumă pe care a indicat că o are la domiciliu. Inculpatul i-a convins să predea banii unei persoane care se va prezenta la domiciliul lor în calitate de secretară şi pentru a facilita transferul i-a rugat să pună banii într-un plic şi să scrie pe o foaie de hârtie numele său, respectiv procuror Cristian Matei Alexandru şi mai multe cifre care reprezentau numărul de cod al acestuia. Victima a precizat că u deţine nici un plic la domiciliu şi că va lega banii cu un elastic.

După aproximativ 15 minute, la uşa locuinţei s-a prezentat o tânără care a comunicat că este secretara procurorului şi care a fost identificată în persoana numitei C.A.C.. Înainte de a intra în posesia banilor, martora C.C. a înmânat persoanei vătămate telefonul personal pentru a discuta cu procurorul. După ce a primit confirmarea de la inculpat că persoana care s-a prezentat este secretara sa, numitul G.I. i-a înmânat banii.

Inculpatul a încercat să obţină mai mulţi bani de la victimă, de această dată susţinând că trebuie achitaţi 300 de euro pentru o presupusă distrugere a unui semafor electric în urma accidentului. De această dată numitul G.I. i-a transmis că nu mai are bani la domiciliu şi că suma de 30.000 lei o avea strânsă pentru înmormântare.

După ce a realizat că a fost înşelată, persoana vătămată a sesizat organele de poliţie.”

Începriveşteaceastămotivelepentru s-a apreciatcă se impunedispunereauneisoluţii de renunţare la urmărireapenalăfaţă de numitaC.A.C., procurorul a reţinuturmătoarele:

„Aceeaşi soluţie (de renunţare la urmărirea penală) se impune şi cu privire la fapta de ridicare a banilor de la numitul G.I.. Cu toate că banii au fost ridicaţi de numita C.A.C., care avea cunoştinţă că urmează să comită o infracţiune (subl ns.), considerăm că atitudinea manifestată de aceasta ulterior comiterii faptei atestă că a realizat consecinţele negative ale faptelor sale. Reţinem în acest sens că, numita C.A.C. a refuzat să participe şi la comiterea altor fapte şi că a depus toate diligenţele pentru a ajuta organele de cercetare penală să tragă la răspundere pe autor.

Învederăm că aceasta se află la prima abatere, iar organele judiciare pot manifesta clemenţă şi totodată să ofere posibilitatea făptuitorului de a demonstra că poate fi de folos societăţii şi că nu va mai comite alte fapte penale. Apreciem că fapta a fost comisă în baza unui impuls şi a fost favorizată de posibilitatea câştigării unei sume importante de bani într-un interval relativ mic.

Mai mult, credem că participarea în cadrul acestui proces penal în calitate de martoră a reprezentat un semnal de alarmă pentru C.C. şi o ocazie să mediteze asupra consecinţelor comportamentului ei.”

Judecătorul de cameră, verificând soluţia de renunţare la urmărirea penală înaintată spre confirmare, raportat la actele dosarului de urmărire penală,a apreciat că soluţia de renunţare la urmărirea penală faţă de numita C.A.C. nu este temeinică pentru următoarele considerente:

a) Activitatea reţinută în sarcina intimatei C.A.C. nu se circumscrie conţinutului constitutiv al formei de participaţie a complicităţii, ci realizează chiar conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, C.A.C. săvârşind acte materiale specifice autorului infracţiunii. Astfel, forma de participaţie ce s-ar fi impus a se reţine în sarcina numitei C.A.C.este cea a coautoratului ce presupune contribuţia a cel puţin două persoane la comiterea faptei, contribuţii ce realizează elementul material al infracţiunii.

În cazul infracţiunii de înşelăciune, elementul material al infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art.244 Cod penal îl constituie acţiunea de a prezenta o situaţie, o împrejurare în chip mincinos, scopul activităţii de inducere în eroare fiind acela de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust.

În cauza de faţă, acte de inducere în eroare a persoanei vătămate au fost săvârşite atât de către inculpatul C.F.M., care a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, acesta acţionând împreună cu numitul P.A.(faţă de care cauza a fost disjunsă în vederea continuării cercetărilor), cât şi de către numita C.A.C.. care, sub coordonarea numitului P.A., a indus-o în eroare pe persoana vătămată pretinzând că este secretara procurorului fictiv Cristian Matei Alexandru. Mai mult decât atât, pentru a da credibilitateacestei acţiuni de inducere în eroare, C.A.C.a înmânat persoanei vătămate telefonul personal pentru a discuta cu pretinsul procuror. După ce a primit confirmarea de la inculpat că persoana care s-a prezentat la uşă ar fi chiar secretara sa, persoana vătămatăG.I. i-a înmânat numiteiC.A.C.banii pretinşi, respectiv 30000 lei.

Spre deosebire de autor, complicele săvârşeşte acte de înlesnire a săvârşirii faptei ori de ajutare a autorului, însă de esenţa complicităţii este împrejurarea că actele complicelui nu realizează elementul material al infracţiunii. Ori de câte ori un participant săvârşeşte acte ce realizează elementul material al infracţiunii, acesta acţionează în calitate de autor/coautor, nu de complice. Pe de altă parte, contribuţia coautorului la săvârşirea faptei poate fi concomitentă sau succesivă, iar sub acest aspect nu influenţează existenţa coautoratului momentul când îşi aduc contribuţia coautorii la săvârşirea faptei penale.

Faptul că numita C.A.C. a săvârşit acte de executare specifice coautorului apare cu atât mai evident cu cât, în lipsa activităţii ilicite a acesteia de inducere în eroare a persoanei vătămate, infracţiunea nu s-ar fi putut consuma (în speţă, persoana vătămată nu ar fi fost deposedată de bani), în timp ce actele unui complice sunt exterioare activităţii ce realizează elementul material al infracţiunii.

De altfel, chiar şi procurorul a menţionat în rechizitoriu că inculpatul C.M.M., fiind în executarea unei pedepse privative de libertate, era obligat să acţioneze împreună cu alte persoane pentru a obţine banii, aceste persoane fiind „o extensie a autorului în afara mediului penitenciar”, însă procurorul nu duce raţionamentul juridic mai departe şi nu observă că actele executate de persoanele care primeau banii declinându-şi o identitate falsă, în cazul numitei C.A.C., identitatea falsă declinată fiind cea de secretară a unui procuror, sunt chiar acte de executare a infracţiunii, iar C.A.C. era pe deplin conştientă de activitatea infracţională pe care urma să o întreprindă, (chiar şi procurorul a menţionat că aceasta „avea cunoştinţă că urmează să comită o infracţiune”).

b) Raportat la urmările grave produse asupra patrimoniului persoanei vătămate, aceasta fiind deposedată de suma de 30.000 lei, o sumă extrem de importantă pentru o persoană în vârstă, cu posibilităţi materiale reduse, la lipsa de scrupule a intimatei care a indus în eroare şi a deposedat pe G.I. de economiile pe care acesta împreună cu soţia sa le strânseseră pentru înmormântare, în nici un caz nu se poate susţine că nu există un interes public în urmărirea faptei, cu atât mai mult cu cât intimata C.A.C. a fost pe deplin conştientă de activitatea ilicită pe care urma să o desfăşoare, însăşi intimată declarând că îl cunoştea pe P.A. pe care l-a şi vizitat în penitenciar şi comunica cu acesta pe reţeaua de socializare Facebook, ştia că înşeală persoanele vătămate prin metoda „accidentul”, arătând totodată că a acţionat conform planului stabilit dinainte şi că a ţinut în tot timpul săvârşirii faptelor legătura telefonic cu P.A..

În acelaşi timp, în condiţiile în care procurorul nici măcar nu a dispus, conform art.318 alin.6 lit.aCod procedură penală, ca intimata să repare paguba pricinuită, soluţia de renunţare la urmărirea penală nu poate fi considerată ca fiind una temeinică şi prin prisma faptului că persoana vătămată este în acest mod lipsită de posibilitatea de a obţine despăgubiri de la toţi participanţii la săvârşirea infracţiunii, mai ales în condiţiile în care ceilalţi participanţi nu au şi nu pot obţine venituri, fiind încarceraţi.

Pentruconsiderenteleexpuse, înbaza art.318 alin.15 lit.aCod procedurăpenală, judecătorul de cameră preliminară a respinscererea de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirepenalăfaţădispusă la data de 22.12.2016 prinrechizitoriulemisîndosarul nr.8493/P/2016 al Parchetului de pelângăJudecătoriaIaşi, sub aspectulcomiteriiinfracţiunii de „complicitate la înşelăciune” prevăzută de art. 48 alin.1 Cod penal raportat la art.244 alin.1,2 Cod penal îndaunapersoaneivătămateG.I.privindpenumitaC.A.C., a desfiinţatsoluţia de renunţare la urmărireapenalăprivindactelesăvârşite de numitaC.A.C.şia trimiscauza la procurorpentru a începeurmărireapenalăfaţă de numitaC.A.C. sub aspectulcomiteriiinfracţiunii de „înşelăciune” prevăzută de art.244 alin.1,2 Cod penal.

Domenii speta

Spete similare