Vătămare corporală. Conţinutul constitutiv al infracţiunii. Participaţie penală. Schimbare de încadrare din infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art.194 alin.1 li

Sentinţă penală 386 din 18.05.2017


Prin s.p. nr.386/2017 instanţa a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, din infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal, în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art.194 alin.1 lit.b Cod penal.

Instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor R.A. şi R.V.la pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării pentru pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art.194 alin.1 lit.b Cod penal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi s-a dispus trimiterea în judecată  a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, reţinându-se că la data de 08.09.2014, orele 06.30, în Piaţa Obor, din oraşul Podu Iloaiei, jud. Iaşi, pe fondul unei stări conflictuale preexistente, inculpata R.A., folosind un par şi inculpatul R.V., folosind pumnii, au aplicat lovituri persoanei vătămate V.I., peste braţul stâng şi în zona toraco-abdominală, producându-i leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată la 65-70 zile de îngrijiri medicale.”

Instanţa a reţinut, înurmaefectuăriicercetăriijudecătoreştifaptulcă, îndrept,fapteleinculpaţilorR.A. şi R.V.  care, în noaptea de 08.09.2014, orele 06.30, în Piaţa Obor, din oraşul Podu Iloaiei, jud. Iaşi au lovit-o pe persoana vătămată V.I. peste braţul stâng şi în zona toraco-abdominală, inculpata R.A., folosind un obiect contondent, iar inculpatul R.V. cu pumnii şi picioarele, provocând persoanei vătămate mai multe leziuni: fractura inferioară cubitus stâng cu deplasare, operată cu sechele algoneurodistrofice şi pareză medio-cubitală, contuzii umăr stâng şi antebraţdrept, contuzie toraco-abdominală stângă, ce au necesitat 140-150 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art.194 alin.1 lit.b Cod penal.

Faptele întrunesc elementele infracţiunii de vătămare corporală şi nu ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriu, întrucât vătămarea suferită de persoana vătămată a necesitat conform raportului de expertiză medico-legală întocmit în cursul judecăţii un număr de peste 90 zile de îngrijiri medicale, mai mare de numărul de 65-70 zile de îngrijiri medicale estimat iniţial prin certificatul medico-legal eliberat persoanei vătămate.

Legătura de cauzalitate între actele de lovire săvârşite de inculpaţi şi urmarea produsă (vătămarea corporală suferită de partea vătămată) este dovedită prin probele care au fost administrate în cauză din care rezultă că leziunile au fost provocate prin acţiuni de lovire directă cu pumnii, picioarele şi cu un obiect contondent. Chiar dacă la numărul extrem de mare de îngrijiri medicale este posibil să fi concurat şi faptul că persoana vătămată nu s-a prezentat imediat la o unitate medicală pentru a primi îngrijirile necesare, ci, forte probabil, şi-a continuat activităţile în ziua respectivă, precum şi o eventuală deficienţă în ce priveşte calitatea actului medical ce a condus la sechelele postoperatorii menţionate anterior, lanţul cauzal între actele de lovire săvârşite de inculpaţi şi vătămarea suferită de persoana vătămată nu a fost întrerupt.

Sub aspect subiectiv, faptele de lovire au fost săvârşite cu praeterintentie, actele de lovire fiind săvârşite cu forma de vinovăţie a intenţiei, în timp ce urmărea  mai gravă produsă, respectiv fractura inferioară cubitus stâng cu deplasare, operată cu sechele algoneurodistrofice şi pareză medio-cubitală stângă, fiind imputabile sub forma de vinovăţie a culpei.

Infracţiunea a fost comisă de inculpaţii R.A. şi R.V. în forma de participaţie a coautoratului. Faptul că unul sau altul din participanţi a avut o contribuţie mai mare în exercitarea violenţelor asupra victimei este lipsit de importanţă sub aspectul calităţii fiecăruia de coautor. Ceea ce este esenţial este că cei doi au exercitând în aceleaşi împrejurări acte de violenţă asupra victimei, astfel că acţiunile unuia s-au completat cu acţiunile celuilalt, iar activitatea lor comună a determinat leziunile constatate în actul medico-legal, neputându-separa şi analiza individual contribuţia fiecăruia.

În consecinţă, instanţa a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, din infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal, în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art.194 alin.1 lit.b Cod penal şi i-a condamnat pe inculpaţi pentru această infracţiune.