Plângere împotriva ordonanţei prim-procurorului prin care s-a soluţionat plângerea împotriva ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată. Calificare cerere. Admisibilitate.

Hotărâre 178 din 18.05.2017


Prin încheierea nr.178/2017, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art.341 alin.6 lit.a Cod procedură penală, a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul G.B.T.împotriva ordonanţei prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi nr.273/II/2/2016  dispusă la data de 04.11.2016 în dosarul nr.7418/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

În cauză, judecătorul de cameră preliminară a fost sesizat cu o plângere formulată de petentul G.B.T. împotriva ordonanţei prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi nr.273/II/2/2016 dispusă la data de 04.11.2016 în dosarul nr.7418/P/2014  al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.

Această plângere nu priveşte o ordonanţă de clasare sau de renunţare la urmărire penală dispusă de procuror prin ordonanţă sau rechizitoriu, ci reprezintă o plângere împotriva unui act al prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi prin care s-a soluţionat o plângere împotriva unei soluţii de clasare.

Obiectul plângerii adresate Judecătoriei Iaşi rezultă fără dubiu din:

- conţinutul plângerii, în care petentul precizează că formulează plângere „împotriva soluţiei dispuse prin Ordonanţa nr.273/II/2/2016 emisă la data de 04.11.2016 de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.

- soluţia ce se cere a fi dispusă, petentul solicitând „infirmarea soluţiei de clasare şi restituirea dosarului în vederea efectuării urmăririi penale şi a trimiterii în judecată”, or infirmarea constituie consecinţa unei activităţi de control ierarhic şi este un act de competenţa prim-procurorului, în timp ce judecătorul de cameră preliminară poate dispune, conform art.341 alin.6 Cod procedură, doar o soluţie de desfiinţare a ordonanţei de clasare; de asemenea, în procedura prevăzută de art.341 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară nu poate restitui cauza impunând procurorului să dispună trimiterea în judecată, soluţiile posibil a fi dispuse de către judecător fiind expres şi limitativ prevăzute de art.341 alin.6 Cod procedură (acţiunea penală nefiind pusă în mişcare).

În acelaşi timp, nu se poate considera că obiectul indicat de petent în plângere este consecinţa unei confuzii privind natura actului atacat, din moment ce petentul este o persoană cu studii juridice, având profesia de avocat.

Judecătorul de cameră preliminară a mai reţinut că, potrivit art.339 alin.1 Cod procedură penală, împotriva ordonanţei de clasare sau de renunţare la urmărire penală dispusă de procuror prin ordonanţă sau rechizitoriu persoana interesată se poate adresa cu plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.  De asemenea, potrivit art.340 şi art.341 alin.1Cod procedură penală, persoana vătămată sau alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate se pot adresa cu plângere la judecătorul de cameră preliminară de la judecătorul de cameră preliminară căruia i-ar reveni competenţa să soluţioneze cauza în primă instanţă, în cazul în care plângerea adresată procurorului ierarhic superior a fost respinsă sau nu a fost soluţionată în termenul legal de 20 de zile.

În cauză, s-a reţinut că judecătorul de cameră preliminară nu a fost sesizat cu o plângere împotriva unei soluţii de clasare sau de renunţare la urmărirea penală  (pe care ar fi avut competenţa să o soluţioneze), ci cu o plângere împotriva altui act, şi anume ordonanţa prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi nr.273/II/2/2016 dispusă la data de 04.11.2016 în dosarul nr.7418/P/2014  al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi (prin care s-a respins plângerea formulată de petent împotriva ordonanţei de clasare).

Această situaţie a fost reglementată anterior intrării în vigoare a noului cod penal prin Decizia nr.LVII/2007 a Î.C.C.J. pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii prin care s-a statuat că plângerea formulată împotriva măsurilor sau actelor procurorului, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată este inadmisibilă, soluţia dispusă prin acest recurs în interesul legii impunându-se în continuare, având în vedere dispoziţiile similare prevăzute în această materie de codul de procedură penală anterior şi de cel actual.

Pe cale de consecinţă, judecătorul de cameră preliminară a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petent împotriva ordonanţei prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi nr.273/II/2/2016 dispusă la data de 04.11.2016 în dosarul nr.7418/P/2014  al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.