Diferenţe între uciderea din culpă în varianta simplă şi uciderea din culpă în varianta agravantă, conform art. 192 alin. 1 şi art. 192 alin. 2 Cod penal; concurs de infracţiuni; amânarea aplicării pedepsei.

Prin sentinţa penală nr. 184/2017 pronunţată la data de 18 ianuarie 2017, s-a hotărât astfel:

În baza art. 386 Cod procedură penală:

Respinge cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 1 şi 2, art. 375 alin. 1 şi 2 şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, raportat la art. 38 alin. 1 Cod penal: 

Stabileşte pentru inculpatul N M, fără antecedente penale:

- pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă din data de 29.03.2014.

În baza art. 107 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 396 alin. 1 şi 2, art. 375 alin. 1 şi 2 şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, raportat la art. 38 alin. 1 Cod penal: 

Stabileşte pentru acelaşi inculpat:

- pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, faptă din data de 29.03.2014.

În baza art. 38 alin. 1, raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal:

Stabileşte pentru inculpat pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 2 luni, pedeapsa rezultantă fiind aceea de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 83 Cod penal şi art. 396 alin. 4 Cod procedură penală:

Amână aplicarea pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare, pe termenul de supraveghere de 2 ani impus de art. 84 alin. 1 Cod penal, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal:

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la Serviciul de Probaţiune Dâmboviţa, la datele fixate de acesta;

- va primi vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- va anunţa, în prealabil, la Serviciul de Probaţiune Dâmboviţa, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

- va comunica Serviciului de Probaţiune Dâmboviţa schimbarea locului de muncă;

- va comunica Serviciului de Probaţiune Dâmboviţa informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 83 alin. 4 raportat la art. 88 Cod penal:

Atrage atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare şi asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau dacă nu va respecta măsurile de supraveghere pe durata termenului de supraveghere.

(1)  Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei.

(2)  În cazul când, până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei, afară de cazul când persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

(3)  Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârşit o nouă infracţiune, cu intenţie sau intenţie depăşită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunţat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării şi pedeapsa pentru noua infracţiune se calculează conform dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni.

(4)  Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, instanţa poate menţine sau revoca amânarea aplicării pedepsei. În cazul revocării, dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Constată că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

În baza art. 19 şi art. 25 Cod procedură penală, raportat la art. 397 alin. 1 Cod procedură penală:

Ia act că persoanele vătămate, respectiv M A R, N M şi S G, nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Ia act că Serviciul Judeţean de Ambulanţă Dâmboviţa nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Ia act că Garda Forestieră Ploieşti nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b şi c Cod penal:

Confiscă de la inculpat următoarele bunuri:

- o drujbă marca „Solo” de culoare roşie, cu capac de culoare neagră, având lama cu lungimea de 36 cm;

- un topor cu coada din lemn, în lungime de 79 cm, cu lama de 10 cm;

bunuri depuse la Poliţia Oraşului Găeşti – Camera de corpuri delicte, potrivit dovezii seria H nr. 0202396 din data de 21.10.2015 (f. 91 din dosarul de urmărire penală).

În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală:

Obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

În baza art. 408 şi următoarele Cod procedură penală:

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Prezenta se va comunica şi la Poliţia Oraşului Găeşti.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 18.01.2017”.

Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti întocmit la data de 28.06.2016 în dosarul nr. 969/P/2014, a fost trimis în judecată inculpatul N M, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- ucidere din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. 1 Cod penal,

- tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 107 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008,

cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal,

persoane vătămate/părţi civile: M A R, N M, S G, Serviciul Judeţean de Ambulanţă Dâmboviţa, Garda Forestieră Ploieşti.

Din actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că:

Organele de poliţie din cadrul Postului de Poliţie ... s-au sesizat din oficiu la data de 29.03.2014 sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori şi ucidere din culpă.

Din probele administrate în cauză a reieşit următoarea situaţie de fapt: 

În data de 29.03.2014 inculpatul N M, împreună cu soţia sa, martora N M, cu socrii săi S I (victima infracţiunii de ucidere din culpă) şi S G şi cu martorul M P, a mers în pădurea situată la marginea satului G din comuna C M, pentru a tăia lemne de foc. Inculpatul, folosindu-se de o drujbă, a tăiat de pe picior arbori de esenţă anin, pe care ulterior i-a secţionat în bucăţi de diferite lungimi şi, cu ajutorul membrilor familiei, i-a încărcat în căruţă. La insistenţele victimei S I, inculpatul a mai tăiat un arbore de esenţă plop, care avea vârful uscat. În momentul executării manevrei de tăiere a arborelui, lama de la drujbă s-a blocat, rămânând prinsă în trunchiul copacului. Ulterior, acesta s-a aplecat către căruţa în care se afla victima S I, iar trunchiul copacului l-a strivit de căruţă. Deşi inculpatul a strigat la membrii familiei sale să se ferească, socrul său victima S I, nu a mai avut timpul necesar pentru a se deplasa de pe traiectoria de cădere a arborelui. Inculpatul a încercat să-i acorde victimei ajutor, scoţând-o de sub ramurile arborelui doborât, iar ulterior a chemat serviciul de ambulanţă, care a constatat decesul.

Inculpatul a precizat în declaraţia sa că avea reprezentarea faptului că terenul de pe care a tăiat arborii aparţinea socrului său şi că nu avea cunoştinţă că nu are voie să taie lemne din pădure fără avizul ocolului silvic.

Potrivit prevederilor legale, arborii destinaţi tăierii se inventariază şi se marchează cu dispozitive speciale de marcat de către personalul silvic.

Din probele administrate s-a făcut dovada că terenul de pe care au fost tăiaţi arborii aparţinea numitei M A R, iar aceasta nu se constituie parte civilă în cauză, întreaga cantitate de material lemnos fiindu-i restituită.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie rezultă că moartea numitului S I a fost violentă, leziunile traumatice care au condus la deces se puteau produce prin lovire/izbire cu corp dur şi comprimare (strivire) între planuri dure, între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă necondiţionată, iar decesul putea data din 29.03.2014.

Cu ocazia cercetării locului faptei au fost identificate, pe o distanţă de 10 metri faţă de cadavrul numitului S I, şapte cioate de arbori de diverse esenţe moi, iar la o distanţă de 15 metri de cadavru a fost identificată o altă cioată de esenţă moale, cu diametrul de 50 cm.

Conform adresei nr. 4826 din data de 28.09.2015 emisă de Ocolul Silvic Găeşti, valoarea prejudiciului cauzat prin tăierea celor opt arbori este de 1616,95 lei, iar terenul de pe care au fost tăiaţi arborii nu se află în paza ocolului silvic.

În drept, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că:

Faptele inculpatului N M, care în data de 29.03.2014 a tăiat fără drept opt arbori de esenţă anin şi plop din pădurea situată în satul G, comuna C M, judeţul Dâmboviţa, aparţinând numitei M A R, ocazie cu care un arbore tăiat de acesta a căzut şi l-a accidentat mortal pe numitul S I, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional”, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 107 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 şi „ucidere din culpă” prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional constă în acţiunea de tăiere a celor opt arbori de esenţă anin şi plop de pe terenul numitei M A R.

Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu creat prin tăierea fără drept a arborilor.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de ucidere din culpă constă în uciderea numitului S I prin acţiunea inculpatului de a tăia un arbore specia plop, care a căzut pe victimă, provocându-i decesul.

Urmarea imediată constă în moartea numitului S I.

Legătura de cauzalitate a fost dovedită, conform raportului medico-legal de necropsie rezultând că între leziunile traumatice suferite şi deces există legătură de cauzalitate directă necondiţionată.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, urmează a se reţine că inculpatul N M a săvârşit fapta de tăiere fără drept de arbori cu intenţie directă, iar fapta de ucidere din culpă cu neglijenţă.

Ca mijloace de probă, s-au reţinut în actul de sesizare a instanţei: proces-verbal de sesizare din oficiu; declaraţie persoană vătămată M A R; declaraţie suspect/inculpat N M; raport medico-legal de necropsie; declaraţii martori; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice; înscrisuri; fişă cazier judiciar.

Cu privire la inculpat, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că inculpatul N M nu este cunoscut cu antecedente penale. Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor.

Cu privire la latura civilă, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că persoana vătămată M A R, proprietara terenului de pe care au fost tăiaţi fără drept arborii, nu se constituie parte civilă în cauză.

Numitele N M şi S G, fiica şi, respectiv, soţia victimei S I, au declarat pe parcursul urmăririi penale că nu au nicio pretenţie de natură materială sau penală împotriva inculpatului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti la data de 25.07.2016, sub nr. 3871/232/2016.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, instanţa a reţinut următoarele:

Ca situaţie de fapt, instanţa a constatat că, în data de 29.03.2014, inculpatul N M, împreună cu soţia sa, martora N M, cu socrii săi S I (victima infracţiunii de ucidere din culpă) şi S G şi cu martorul M P, a mers în pădurea situată la marginea satului G din comuna C M pentru a tăia lemne de foc. Inculpatul, folosindu-se de o drujbă, a tăiat de pe picior arbori de esenţă anin, pe care ulterior i-a secţionat în bucăţi de diferite lungimi şi, cu ajutorul membrilor familiei, i-a încărcat în căruţă. La insistenţele victimei S I, inculpatul a mai tăiat un arbore de esenţă plop, care avea vârful uscat. În momentul executării manevrei de tăiere a arborelui, lama de la drujbă s-a blocat, rămânând prinsă în trunchiul copacului. Ulterior, acesta s-a aplecat către căruţa în care se afla victima S I, iar trunchiul copacului l-a strivit de căruţă. Deşi inculpatul a strigat la membrii familiei sale să se ferească, socrul său victima S I, nu a mai avut timpul necesar pentru a se deplasa de pe traiectoria de cădere a arborelui. Inculpatul a încercat să-i acorde victimei ajutor, scoţând-o de sub ramurile arborelui doborât, iar ulterior a chemat serviciul de ambulanţă, care a constatat decesul.

Inculpatul a precizat în declaraţia sa că avea reprezentarea faptului că terenul de pe care a tăiat arborii aparţinea socrului său şi că nu avea cunoştinţă că nu are voie să taie lemne din pădure fără avizul ocolului silvic.

Potrivit prevederilor legale, arborii destinaţi tăierii se inventariază şi se marchează cu dispozitive speciale de marcat de către personalul silvic.

Din probele administrate s-a făcut dovada că terenul de pe care au fost tăiaţi arborii aparţinea numitei M A R, iar aceasta nu se constituie parte civilă în cauză, întreaga cantitate de material lemnos fiindu-i restituită.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie rezultă că moartea numitului S I a fost violentă, leziunile traumatice care au condus la deces se puteau produce prin lovire/izbire cu corp dur şi comprimare (strivire) între planuri dure, între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă necondiţionată, iar decesul putea data din 29.03.2014.

Cu ocazia cercetării locului faptei au fost identificate, pe o distanţă de 10 metri faţă de cadavrul numitului S I, şapte cioate de arbori de diverse esenţe moi, iar la o distanţă de 15 metri de cadavru a fost identificată o altă cioată de esenţă moale, cu diametrul de 50 cm.

Conform adresei nr. 4826 din data de 28.09.2015 emisă de Ocolul Silvic Găeşti, valoarea prejudiciului cauzat prin tăierea celor opt arbori este de 1616,95 lei, iar terenul de pe care au fost tăiaţi arborii nu se află în paza ocolului silvic.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă a reieşit din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu; declaraţie persoană vătămată M A R; declaraţie suspect/inculpat N M; raport medico-legal de necropsie; declaraţie martor N M; declaraţie martor S G; declaraţie martor M P; declaraţie martor M A R; declaraţie martor M G; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice; înscrisuri; fişă cazier judiciar.

În drept, instanţa a reţinut că faptele inculpatului N M, care în data de 29.03.2014 a tăiat fără drept opt arbori de esenţă anin şi plop din pădurea situată în satul G, comuna C M, judeţul Dâmboviţa, aparţinând numitei M A R, ocazie cu care un arbore tăiat de acesta a căzut şi l-a accidentat mortal pe numitul S I, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional”, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 107 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 şi „ucidere din culpă” prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Prin încheierea pronunţată în procedura de cameră preliminară judecătorul a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cu privire la inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În faza judecăţii inculpatul a solicitat să beneficieze de dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, cerere care a fost pusă în discuţie şi admisă de instanţă, cu concluzii în acelaşi sens din partea reprezentantului Ministerului Public.

A fost încuviinţată inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanţiere, înscrisuri pe care le-a depus la dosarul cauzei.

La interpelarea instanţei, inculpatul şi-a manifestat acordul privind prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

La termenul de judecată din data de 10.11.2016, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv din infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal. A argumentat reprezentantul Ministerului Public în sensul că din descrierea faptei rezultă că aceasta a fost săvârşită ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere pentru desfăşurarea unei anumite activităţi, fiind deci incidente în cauză dispoziţiile art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal.

Instanţa a respins solicitarea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal, pentru următoarele considerente:

S-a arătat că infracţiunea reglementată de art. 192 alin. 2 Cod penal reprezintă o variantă agravantă a uciderii din culpă, respectiv cea săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi. În doctrină, unii autori denumesc aceasta variantă uciderea din culpă „profesională” sau „specială”. Se apreciază că, în acest caz, obiectul juridic are un caracter complex, deoarece, pe lângă relaţiile privitoare la ocrotirea persoanei, cuprinde, ca obiect secundar, şi relaţiile privitoare la asigurarea securităţii anumitor activităţi profesionale şi speciale care pot constitui surse de pericol deosebit, statornicite fie prin dispoziţii legale, fie prin natura acestor profesii, meserii sau activităţi.

După cum se arată în doctrină, pentru existenţa acestei variante agravante, trebuie îndeplinite trei cerinţe speciale:

1) condiţia ca făptuitorul să fie un profesionist (inginer, farmacist, chimist, arhitect, etc.) sau un meseriaş (mecanic, instalator, zidar, tâmplar, etc.) ori să îndeplinească o anumită activitate (conducător de vehicul, macaragiu, marinar, barcagiu, vânător, etc.);

2) condiţia ca, pentru exercitarea profesiei, meseriei sau activităţii, să existe dispoziţii legale sau măsuri de prevedere (edictate prin diferite acte normative);

3) condiţia să nu fi fost respectate dispoziţiile sau măsurile de prevedere respective.

Legiuitorul se referă deci, în art. 192 alin. 2 Cod penal, la o „activitate”, respectiv la ceva organizat, reglementat, nu la o simplă acţiune a omului de tăiere a unui arbore, care, de altfel, a fost şi una nelegală, neputându-se stabili ce anume măsură de prevedere a încălcat inculpatul prin fapta sa. Această măsură de prevedere trebuie să fie una concretă, determinată sau determinabilă şi nu o noţiune generică, abstractă, altfel nu ar mai exista varianta simplă a uciderii din culpă. S-a constatat că în prezenta speţă nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele pentru ca infracţiunea să constituie ucidere din culpă în varianta agravantă la care se referă art. 192 alin. 2 Cod penal. În concluzie, în cauza de faţă, instanţa a considerat că ne aflăm în prezenţa variantei simple a uciderii din culpă, prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 192 alin. 1 Cod penal, pentru motivele mai sus arătate.

Coroborând recunoaşterea inculpatului cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, instanţa a reţinut că acesta a săvârşit faptele pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 192 alin. 1 Cod penal şi art. 107 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Potrivit art. 192 alin. 1 Cod penal, uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de ucidere din culpă constă în uciderea numitului S I prin acţiunea inculpatului de a tăia un arbore din specia plop, care a căzut pe victimă, provocându-i decesul.

Urmarea imediată constă în moartea numitului S I.

Legătura de cauzalitate a fost dovedită, conform raportului medico-legal de necropsie rezultând că între leziunile traumatice suferite şi deces există legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa a reţinut că inculpatul N M a săvârşit fapta de ucidere din culpă cu neglijenţă (art. 16 alin. 4 lit. b Cod penal – nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă).

Potrivit art. 107 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008, tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte după cum urmează: cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional constă în acţiunea de tăiere a celor opt arbori de esenţă anin şi plop de pe terenul numitei M A R.

Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu creat prin tăierea fără drept a arborilor.

Legătura de cauzalitate rezultă din probele administrate în cauză.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa a reţinut că inculpatul N M a săvârşit fapta de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional cu intenţie directă (art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal).

Instanţa a constatat că, din probele administrate în faza de urmărire penală, reiese că faptele inculpatului sunt stabilite şi că există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea de pedepse.

Având în vedere dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală de care beneficiază inculpatul ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, instanţa s-a orientat la pedepse cu închisoarea şi a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

La individualizarea fiecărei pedepsei, instanţa a avut în vedere, conform art. 74 alin. 1 Cod penal (criteriile generale de individualizare a pedepsei): împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, natura şi gravitatea rezultatelor produse, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita sa după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie al inculpatului şi vârsta acestuia, situaţia sa familială şi socială.

Instanţa nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, deoarece nu au fost identificate împrejurări care să se încadreze în dispoziţiile art. 75 alin. 2 Cod penal.

În concluzie, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv faptele deduse judecăţii există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, astfel că în cauză urmează a opera răspunderea penală a acestuia pentru infracţiunile comise.

Având în vedere toate aceste argumente, instanţa a hotărât cu privire la inculpat astfel: în baza art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 1 şi 2, art. 375 alin. 1 şi 2 şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, raportat la art. 38 alin. 1 Cod penal, a stabilit pentru inculpatul N M, pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă din data de 29.03.2014.

În baza art. 107 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 396 alin. 1 şi 2, art. 375 alin. 1 şi 2 şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, raportat la art. 38 alin. 1 Cod penal, a stabilit pentru acelaşi inculpat pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, faptă din data de 29.03.2014.

Constatând că faptele au fost săvârşite în concurs real, înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, în baza art. 38 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a stabilit pentru inculpat pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 2 luni, pedeapsa rezultantă fiind aceea de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 83 Cod penal şi art. 396 alin. 4 Cod procedură penală, a amânat aplicarea pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare, pe termenul de supraveghere de 2 ani impus de art. 84 alin. 1 Cod penal, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Instanţa a considerat oportună amânarea aplicării pedepsei, având în vedere că sunt îndeplinite cerinţele art. 83 Cod penal, anume: pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a şi lit. b sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunilor, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunilor, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, nu este incident cazul prevăzut la alin. 2 al art. 83 Cod penal, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită nu este de 7 ani sau mai mare, iar infractorul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Astfel, inculpatul nu figurează cu antecedente penale, astfel cum reiese din cazierul său judiciar, în cursul procesului penal a adoptat o poziţie constant sinceră, inculpatul recunoscând faptele comise încă din faza de urmărire penală, prezentându-se în faţa organelor judiciare, manifestând cooperare şi regret cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina sa. Această atitudine conduce instanţa la concluzia că reeducarea inculpatului şi cultivarea în conştiinţa sa a respectului faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală se pot realiza prin aplicarea unei pedepse mai uşoare.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, instanţa a stabilit că inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere: se va prezenta la Serviciul de Probaţiune Dâmboviţa, la datele fixate de acesta; va primi vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; va anunţa, în prealabil, la Serviciul de Probaţiune Dâmboviţa, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; va comunica Serviciului de Probaţiune Dâmboviţa schimbarea locului de muncă; va comunica Serviciului de Probaţiune Dâmboviţa informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 83 alin. 4 raportat la art. 88 Cod penal s-a atras atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare şi asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau dacă nu va respecta măsurile de supraveghere pe durata termenului de supraveghere.

Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei.

În cazul când, până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei, afară de cazul când persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârşit o nouă infracţiune, cu intenţie sau intenţie depăşită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunţat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării şi pedeapsa pentru noua infracţiune se calculează conform dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni.

Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, instanţa poate menţine sau revoca amânarea aplicării pedepsei. În cazul revocării, dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Instanţa a luat act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a arătat că, potrivit art. 19 Cod procedură penală, acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Conform art. 20 Cod procedură penală, constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti. Organele judiciare au obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei vătămate acest drept. Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază.

S-a constatat că în prezenta cauză nu există constituire de parte civilă.

Astfel, în baza art. 19 şi art. 25 Cod procedură penală, raportat la art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa a luat act că persoanele vătămate, respectiv M A R, N M şi S G, nu s-au constituit părţi civile în cauză.

A luat act că Serviciul Judeţean de Ambulanţă Dâmboviţa nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A luat act că Garda Forestieră Ploieşti nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b şi c Cod penal, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens, instanţa a confiscat de la inculpat următoarele bunuri: o drujbă marca „Solo” de culoare roşie, cu capac de culoare neagră, având lama cu lungimea de 36 cm şi un topor cu coada din lemn, în lungime de 79 cm, cu lama de 10 cm, bunuri depuse la Poliţia Oraşului Găeşti – Camera de corpuri delicte, potrivit dovezii seria H nr. 0202396 din data de 21.10.2015 (f. 91 din dosarul de urmărire penală).

A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.

Sentinţa penală a rămas definitivă la Curtea de Apel Ploieşti la data de 14.04.2017, prin decizia penală pronunţată fiind admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA GĂEŞTI împotriva sentinţei penale nr. 184/18.01.2017 pronunţată de Judecătoria Găeşti. Astfel, a fost desfiinţată în parte în latură penală sentinţa apelată şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, în sensul prelevării de la inculpatul N M de probe biologice.

Domenii speta

Spete similare