Reabilitare

La data de 05.10.2016, pe rolul Tribunalului Militar Bucureşti a fost înregistrată, sub nr. .../753/2016, cererea petentului condamnat M.V.C., prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţă, să dispună reabilitare sa judecătorească cu privire la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 165/14.11.1995 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 17/12.03.1996 pronunţată de Curtea Militară de Apel, pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de viol. prev. de art. 197 alin. 2 lit. b C.pen.1969 şi de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 C.pen. 1969 rap. la art. 200 alin. 2 C.pen. 1969.

În motivare, în fapt, a arătat că prin sentinţa penală nr. 165/14.11.1995 pronunţată în dos. nr. 208/1995 de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti (cu denumirea actuală Tribunalul Militar Bucureşti), a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. 2 lit. h C.pen. 1969 şi de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 C.pen. 1969 rap. la an. 200 alin. 2 C.pen. 1969.

De asemenea, a mai susţinut că s-a împlinit termenul de reabilitare, că nu a suferit o nouă condamnare şi nu a mai săvârşit nicio altă infracţiune, că a avut asigurată existenţa sa şi a familiei prin muncă onestă, că a avut o bună conduită socială, dovedind că s-a reeducat pe deplin.

În  drept, a invocat dispoziţiile art. 166-169 C.pen. (art. 135-137 C.pen. 1969) rap. la art.529 şi urm. C.pr.pen.

În  susţinerea cererii petentul condamnat a anexat, în copie, înscrisuri: cartea de identitate şi certificatul său de naştere, certificatul de căsătorie, certificatele de naştere ale copiilor, adeverinţă de la locul de muncă, contractul individual de muncă, titlul de proprietate al apartamentului în care locuieşte şi certificatul de cazier judiciar.

Pentru primul termen de judecată au fost ataşate dosarul de fond nr. …/1995 în care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, copia sentinţei penale nr. 165/14.11.1995 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti (cu denumirea actuală Tribunalul Militar Bucureşti), un referat întocmit de către Biroul executări penale al Tribunalului Militar Bucureşti şi copie de pe cazierul judiciar al petentului condamnat.

Prin sentinţa penală nr. 74/01.1.12016, pronunţata de Tribunalul Militar Bucureşti, în baza art. 47 alin. 1 C.pr.pen. a fost admisă excepţia de necompetenţă invocată de procurorul militar, iar în baza art. 50 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 529 C.pr.pen. comb. cu art. 35 C. pr. pen. s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de reabilitare formulată de petentul M.V.C. în favoarea Judecătoriei Caracal,  reţinându-se următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 165/14.11.1995 pronunţată în dosarul nr. …/1995 Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti (cu denumirea actuală Tribunalul Militar Bucureşti) a condamnat pe inculpatul sold. M.V.C. la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. 2 lit. b C.pen. 1969 şi de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 C.pen. 1969 rap. la art. 200 alin. 2 C.pen. 1969.

A menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 26.04.1995 până la zi.

Prin aceeaşi sentinţă s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă N.G. şi a obligat inculpaţii sold. M.V.C., civ. N.F., civ. S.C. şi civ. M.V.E., în solidar, la plata sumei de 48.000 lei despăgubiri materiale şi 10.000.000 lei daune morale.

A fost instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor fiecărui inculpat în limita sumei de 10.048.000 lei.

A obligat inculpatul sold. M.V.C. la plata suinei de 70.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi a sumei de 118.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă N.G..

Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi şi inculpaţii civ. N.F., civ. S.C. şi civ. M.V.E..

Prin decizia penală nr. 17 din 12.03.1996 Curtea Militară de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul sold. M.V.C. împotriva sentinţei penale nr. 165/14.11.1995 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti (cu denumirea actuală Tribunalul Militar Bucureşti); a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 14.11.1995 la 12.03.1996; a obligat inculpatul la 40.000 lei cheltuieli judiciare către stal.

Potrivit referatului întocmit de Biroul executări penale de la Tribunalul Militar Bucureşti, pentru punerea în executare a pedepsei de 4 ani închisoare a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.369/1995 din 04.04.1996,  condamnatul sold. M.V.C. fiind liberat condiţionat prin sentinţa penală nr.342/23.01.1997 a Judecătoriei Dolj.

Înregistrarea cheltuielilor judiciare a fost confirmată la data de 20.08.1996 de Secţia Financiară Caracal (f.40 din dosar).

Potrivit art.529 C.pr.pen competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

Textul art.529 C.pr.pen. trebuie să fie interpretat în sensul că soluţionarea cererii de reabilitare este de competenţa instanţei care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripţia acestei instanţe; în cazul în care cel condamnat locuieşte în altă localitate, competentă este instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul.

Dacă judecata în primă instanţă a fost de competenţa unei instanţe militare, prin „instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul" se înţelege instanţa civilă corespunzătoare în grad.

În  speţă, petentul condamnat are domiciliul în Caracal, localitate care se află în circumscripţia Tribunalului Militar Bucureşti (cu denumirea anterioară Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti), instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea şi, ca atare, această instanţă ar trebui sa soluţioneze cererea de reabilitare judecătorească.

Însă , prin Decizia nr. LXXXIII ( 83) din 10 decembrie 2007, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că: „Dispoziţiile art. 494 teza I din Codul de procedură penală (1968-nn.) se interpretează în sensul că: în caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii."

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa supremă a reţinut că o cerere de reabilitare judecătorească este subsecventă condamnării, aşa încât determinarea competenţei trebuie să urmeze regimul judecăţii cauzei în care s-a formulat cererea ulterioară, cum este în cazul reabilitării. Reiese deci că într-o asemenea situaţie ne aflăm în faţa a două cauze diferite, cea dintâi. în care s-a pronunţat condamnarea, având ca obiect rezolvarea unui raport de drept penal de conflict, stins prin tragerea la răspundere penală a autorului, în vreme ce, în a doua cauză, activitatea jurisdicţională de soluţionare a cererii de reabilitare rezolvă un aspect adiacent obiectivului principal al procesului penal. Mai mult, în timp ce prima activitate jurisdicţională este integrată într-o fază specifică procesului penal, cea de a doua. privind reabilitarea, se situează în afara acestuia, după executarea hotărârii. Faţă de acest caracter autonom al reabilitării, se impune să fie incidenţă regula tempas regii actum în aplicarea normelor de procedură penală.

Aşa fiind, s-a conchis că instanţa corespunzătoare celei care a judecai în primă instanţă nu poate fi decât aceea care. la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanţă infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.

Textul art.494 C.pr.pen. 1968 a fost preluat in art.529 C.pr.pen.. în noua reglementare adăugându-se în linal sintagma „sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la  data introducerii cererii domiciliază în străinătate"", astfel că Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 pronunţată de înalta turte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite îşi păstrează actualitatea şi in ceea ce priveşte dispoziţiile an.529 teza I C.pr.pen.

La data săvârşirii infracţiunilor de viol. prev. de art. 197 alin. 2 lit. b C.pen.1969 şi de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 C.pen. 1969 rap. la art. 200 alin. 2 C.pen. 1969. (constând în aceea că inculpatul sold. M.V.C. împreună cu inculpaţii N.F. şi S.C. au întreţinut raporturi sexuale normale prin constrângerea şi ameninţarea părţii vătămate N.G. şi respectiv în aceea că, impreună cu inculpaţii N.F. şi M.V., prin constrângere si ameninţare, au săvârşit acte de perversiune sexuală asupra minorei Niţu Gieuţa, producându-se scandal public) petentul condamnat M.V.C. era militar (soldat in cadrul U.M.0456 Bucureşti), fapt ce a atras competenţa de primă instanţă a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti (cu denumirea actuală Tribunalul Militar Bucureşti).

Ulterior hotărârii de condamnare, dispoziţiile Codului de procedură penală 1968 au suferit modificări substanţiale prin intrarea în vigoare a Legilor nr.281/2003 şi 356/2006, dar şi ca urmare a hotărârii CEDO Maszni contra României, tribunalul militar teritorial fiind competent să judece în primă instanţă infracţiunile menţionate în art. 27 pct. 1 lit. a) e ),  săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, de militari până la gradul de colonel inclusiv: alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa. iar în caz de conexitate sau indivizibilitate, dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta militară, competenţa revenea instanţei civile.

In speţă, infracţiunile de viol. prev. de art. 197 alin. 2 lit. b C.pen.1969 şi de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 C.pen. ¡969 rap. Ia art. 200 alin. 2 C.pen. 1969.. săvârşite de către inculpatul sold. M.V.C. sunt de competenţa de primă instanţă a unei instanţe civile, respectiv a judecătoriei.

In cazul in care participanţii au unii calitatea de militar iar alţii calitatea de civil, competenţa reunită revine instanţei civile conform dispoziţiilor art. 44 alin. 4 din Noul Cod de Procedură Penală.

Faţă de modificarea normelor de competenţă şi având în vedere Decizia nr.LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţiile Unite, care îţi păstrează actualitatea, dispoziţiile ari.529 teza 1 din Codul de procedură penală (instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea) se interpretează în sensul că cererea de reabilitare va li soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii, dacă cel condamnai domiciliază în circumscripţia acestei instanţe.

In consecinţă, cum Judecătoria Caracal ar fi în prezent instanţa competentă din punct de vedere material, al calităţii persoanei, dar şi din punct de vedere teritorial să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii (infracţiunile fiind săvârşite în com. Fălcoiu, jud. Olt) şi cererea de reabilitare trebuie să fie soluţionată tot de către această instanţă civilă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.529 te/a 1 clin Codul de procedură penală si

Pentru aceste considerente,  în baza art. 47 alin. 1 C.pr.pen. a fost admisă excepţia necompetenţei după calitatea persoane a  Tribunalului Militar Bucureşti, excepţie invocată de procurorul militar, iar în baza art. 50 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 529 C.pr.pen. comb. cu art. 35 C. pr. pen. s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de reabilitare formulată de petentul M.V.C. în favoarea Judecătoriei Caracal.

 Dosarul penal a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 14.11.2016, sub nr. 5562/207/2016.

În cauză a fost fixat ca termen de judecata data de 29.11.2016, pentru cand au fost citate părtile.

La data de 23.11.2016, petentul condamnat M.V.C. a depus la dosar o cerere prin care solicita admiterea cererii de reabilitare formulata, astfel cum a fost motivata si dovedita în faţa Tribunalului Militar Bucureşti care a declinat cauza.

Instanţa a pus în vedere petentului  condamnat M.V.C. să depună la dosar caracterizare şi dovezi privind demersurile efectuate pentru a lua legătura cu persoana vătămată şi a-i achita despăgubirile civile dispuse prin decizia penală şi copie de pe decizia penală nr. 17/12.03.1996 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, precum şi dovezi privind achitarea cheltuielilor judiciare.

La dosar s-a depus de catre petentul condamnat M.V.C. caracterizare ( fila 48).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instaţa reţine următoarele:

Petentul  condamnat M.V.C., prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţă, să dispună reabilitare sa judecătorească cu privire la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 165/14.11.1995 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 17/12.03.1996 pronunţată de Curtea Militară de Apel, pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de viol. prev. de art. 197 alin. 2 lit. b C.pen.1969 şi de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 C.pen. 1969 rap. la art. 200 alin. 2 C.pen. 1969.

Reţine instanţa ca prin sentinţa penală nr. 165/14.11.1995 pronunţată în dosarul nr. 208/1995 Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti (cu denumirea actuală Tribunalul Militar Bucureşti) a condamnat pe inculpatul sold. M.V.C. la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. 2 lit. b C.pen. 1969 şi de perversiuni sexuale, prev. de art. 201 C.pen. 1969 rap. la art. 200 alin. 2 C.pen. 1969.

A menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 26.04.1995 până la zi.

Prin aceeaşi sentinţă s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă N.G. şi a obligat inculpaţii sold. M.V.C., civ. N.F., civ. S.C. şi civ. M.V.E., în solidar, la plata sumei de 48.000 ROL despăgubiri materiale şi 10.000.000 ROL daune morale.

A fost instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor fiecărui inculpat în limita sumei de 10.048.000 ROL.

A obligat inculpatul sold. M.V.C. la plata suinei de 70.000 ROL cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi a sumei de 118.300 ROL cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă N.G..

Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi şi inculpaţii civ. N.F., civ. S.C. şi civ. M.V.E..

Prin decizia penală nr. 17 din 12.03.1996 Curtea Militară de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul sold. M.V.C. împotriva sentinţei penale nr. 165/14.11.1995 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti (cu denumirea actuală Tribunalul Militar Bucureşti); a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 14.11.1995 la 12.03.1996; a obligat inculpatul la 40.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit referatului întocmit de Biroul executări penale de la Tribunalul Militar Bucureşti, pentru punerea în executare a pedepsei de 4 ani închisoare a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.369/1995 din 04.04.1996,  condamnatul sold. M.V.C. fiind liberat condiţionat prin sentinţa penală nr.342/23.01.1997 a Judecătoriei Dolj.

Înregistrarea cheltuielilor judiciare a fost confirmată la data de 20.08.1996 de Secţia Financiară Caracal (f.40 din dosar).

Ca urmare a raspunsului la adresa nr. ..../206/2017  din 3.12.2016 înaintat de instanţă, a rezultat ca executarea pedepsei de catre inc. a început la data de 26.04.1995 fiind judecata in stare de arest preventiv, urmând ca pedeapsa sa expire la 25.04.1999.

În drept, retine instanta ca reabilitarea este instituţia juridică prin care efectele unei condamnări ce constau în interdicţii, incapacităţi şi decăderi încetează pentru viitor, pentru fostul condamnat, care o perioadă de timp a dovedit, prin întreaga sa comportare, că s-a îndreptat şi că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia.

În cazul reabilitării judecătoreşti, cazul în speţă, condiţiile care trebuie îndeplinite cumulativ sunt prevăzute de art. 166,  167 şi 168 N.C.pen. şi privesc termenul de reabilitare, conduita inculpatului, achitarea cheltuielilor judiciare şi a despăgubirilor civile.

În ceea ce priveste termenul de reabilitare judecătoreasca acesta este îndeplinit, însă petentului condamnat i s-au acordat mai multe termene pentru a face dovada achitării despăgubirilor civile catre partea civilă şi a cheltuielilor judiciare către stat, precum şi pentru a depune o copie de pe decizia penală nr. 17/12.03.1996 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, pentru ca instanţa sa observe daca a fost modificat cuantumul despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare.

Condamnatul nu s-a conformat insă dispozitiilor instantei şi nici nu facut dovezi din care sa rezulte ca  nu a avut posibilitatea sa îndeplineasca aceste obligaţii sau ca partea civila a renunţat la despăgubiri.

Aşadar , nu sunt îndeplinite disp.art. 168 NCP.

Prin urmare, instanta va respinge ca neîntemeiată cererea de reabilitarea judecătorească formulată de petentul condamna, ca neîntemeiată. 

În baza  disp.art. 275 alin. 2 Cod Procedură penală va obliga petentul condamnat la 60 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Postat 31.05.2017

Domenii speta

Spete similare