Plângere contravenţională

Prin cererea adresata Judecătoriei Bacău şi înregistrată la această instanţă sub nr. 9611/180/2016 din 17 06 2016, petenta M  C  M , in contradictoriu cu intimata I P J a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria PBCX  nr. 058872/14 06 2016, solicitând anularea acestuia ca netemeinic şi nelegal.

Plângerea a fost formulata in termen legal prevăzut de art. 34 O.G. 2/2001 şi a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei taxă judiciară de timbru.

In motivarea plângerii petenta arată că a fost sancţionată pentru depăşirea vitezei în localitate. Procesul verbal nu corespunde cerinţelor legale in vigoare, respectiv nu a fost încheiat de către agentul care a constatat contravenţia. Astfel fapta nu a fost percepută de către agentul rutier prin propriile simţuri. Se impune ca intimata să facă dovada săvârşirii contravenţiei, respectiv înscrisuri din care să rezulte legalitatea funcţionării cinemometrului: dovada  verificării metrologice, atestat operator radar, acte care să conducă la concluzia că aparatul a efectuat autotestarea la punerea in funcţiune. 

În susţinerea plângerii petenta a solicitat iar instanţa a admis si a administrat proba cu înscrisuri.

Legal citată, petenta nu s-a prezentat in faţa instanţei.

Organul constatator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând în esenţă că procesul verbal respectă condiţiile de fond şi formă impuse de lege, că petenta a condus în interiorul localităţii cu o viteză de 179 km/h, că viteza a fost înregistrată de aparatul radar model Trucam, mijloc tehnic omologat şi certificat. În combaterea plângerii, intimata a depus dovezile de omologare ale paratului radar, atestatul operatorului şi înregistrarea video cu fapta constatată.

Din actele si lucrările dosarului instanţa retine:

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria PBCX nr. 058872/14 06 2016 i s-a aplicat petentei o amenda contravenţionala in cuantum de 1875 de lei pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 121 alineat 1 din H.G. 1391/2006, fapta fiind sancţionată potrivit art. 102 alin 3 lit. e) din O.U.G. 195/2002.

S-a reţinut in sarcina petentei  faptul că la data de 14  06 2016 ora 19,25 a condus auto cu nr. de înmatriculare B 68 KNI pe DN 2 pe DN 2 E 85 in interiorul localităţii Răcăciuni cu viteza de 179 km/h, depăşind cu 129 km/h viteza legală, viteză stabilită cu aparat radar marca TRUCAM seria TC 004136 şi comunicată de operator radar Vatamanu Petrică.

Procesul verbal a fost semnat de agentul constatator şi de petentă care a arătat la rubrica „Menţiuni” că nu are obiecţiuni.

In temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, instanţa urmează a proceda la verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor articolelor 16 şi 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.

In speţă, identitatea conducătorului auto a fost stabilită de către agentul de poliţie care a încheiat procesul verbal, in mod nemijlocit, utilizând tipizatul prevăzut de Anexa 1A, conform dispoziţiilor art. 180 alin 1 din HG 1391/2006.

Contravenţia pentru care petenta a fost sancţionată se poate constata numai cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic. Faptul că, aşa  după cum rezultă din procesul verbal înregistrarea vitezei şi utilizarea aparatului radar a fost făcută de agentul rutier N  I , iar procesul verbal a fost întocmit de un alt agent rutier (V P ) nu este de natură că ducă la anularea actului, întrucât fapta pentru care petenta a fost sancţionată nu poate fi constatată „prin propriile simţuri”, ci doar cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate, folosite de persoane autorizate în acest sens. Agentul constatator întocmeşte procesul verbal ca urmare a constatării tehnice efectuate în condiţiile legii (fiindu-i comunicată viteza de deplasare de către operatorul radar) neexistând obligaţia expresă in lege ca agentul care efectuează înregistrarea să fie acelaşi cu acela care întocmeşte procesul verbal. Esenţial este ca cele constatate cu ajutorul cinemometrului să fie transpuse ca atare in procesul verbal, urmând ca temeinicia constatărilor să fie verificate cu ocazia soluţionării plângerii contravenţionale. 

În cauză, aşa cum s-a consemnat prin procesul verbal, viteza autovehiculului condus de petentă a fost înregistrată cu aparatul radar Trucam, seria TC 004136.  Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenţie, instanţa are în vedere că la data constatării faptei,  cinemometrul avea verificare metrologică valabilă, iar agentul care a efectuat înregistrarea este atestat să folosească şi să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului de rutier şi de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor conform atestatului depus la dosar.

Cu privire la legalitatea funcţionării cinemometrelor,  Norma de Metrologie Legală  NML  021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)” stabileşte  că atestarea legalităţii unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformităţii acestuia cu cerinţele metrologice si tehnice iar aceasta se realizează prin aplicarea marcajelor metrologice şi eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucţiunilor de metrologie legală în vigoare. In

Metrologia legala ca activitate reglementată prin O.G. 20/1992 cu modificările şi completările ulterioare asigura exactitatea si uniformitatea măsurărilor efectuate in domenii de interes public, conferind astfel credibilitate rezultatelor obţinute.

Potrivit art. 3.2.6  din Norma de metrologie legală 021-05, cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcţie de autotestare, care să poată pune în evidenţă orice defect sau dereglare funcţională, ce pot avea influenţă asupra exactităţii de măsurare.

Această funcţie trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcţiune a cinemometrului, având şi posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcţionale, acestea vor fi semnalate iar funcţionarea cinemometrului va fi blocată.

Insă, eficacitatea funcţiei de autotestare este o cerinţă premergătoare admiterii la verificarea metrologică. Cum potrivit art. 1.2 din Normă, pentru a putea fi introduse pe piaţă, puse în funcţiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele radar prevăzute la punctul 1.1 trebuie să îndeplinească atât cerinţele metrologice şi tehnice prevăzute de această normă, cât şi cerinţele aplicabile din norma de metrologie legală NML 001-05, rezultă că la emiterea buletinului de verificare metrologică funcţia de autotestare a fost verificată. 

Prin urmare, buletinul de verificare metrologică eliberat pentru un cinemometru, conferă măsurătorilor efectuate cu acesta prezumţia de veridicitate; este astfel o convenţie instituită prin lege împrejurarea că viteza înregistrată este cea reală.

Din înregistrarea video stocată pe suportul magnetic, rezultă fără echivoc faptul că  autovehiculul  condus de către petentă se deplasa în localitate cu viteza de 179 km /h, fiind singurul aflat în raza de acţiune a cinemometrului.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa urmează a respinge plângerea, considerând-o nefondată. Nefondată este şi cererea petentei de înlocuire a sancţiunii amenzii cu avertisment, având in vedere viteza sa de deplasare in interiorul localităţii, pe un drum aglomerat aşa cum este E 85 şi la oră la care valorile de trafic sunt semnificative. 

 Instanţa reţine aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 12 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi”, aşa încât folosirea în mod abuziv a acestora atrage răspunderea părţii, inclusiv prin obligarea la plata unei amenzi judiciare.

Deşi petenta a formulat o serie de critici sub aspectul legalităţii procesului verbal şi care s-au dovedit a fi nefondate, rezultă din probatoriul administrat faptul că încălcarea legii a fost flagrantă, viteza sa de deplasare constituind un pericol concret. Prin plângerea introdusă în faţa instanţei petenta a încercat să speculeze atât prevederile legale cât şi omogenitatea probatoriului organului constatator în speranţa de a scăpa de rigorile legii. Acest aspect nu poate echivala cu noţiunea de cerere temeinică formulată cu bună credinţă în faţa justiţiei, astfel încât prevederile citate devin aplicabile.

Petenta nu a indicat în mod concret în nici un mod ce drept propriu nu i-a fost respectat de către intimat, abuzând efectiv de dreptul său de a formula acţiuni în justiţie, acesta din urmă fiind apreciat ca legitim şi temeinic doar atunci când vizează protejarea unui drept subiectiv realmente nerespectat; dealtfel la momentul comunicării actului sancţionator, petenta a semnat procesul verbal fără obiecţiuni.

Instanţa consideră deci că se impune sancţionarea unei astfel de conduite a părţii care a înţeles să declanşeze mecanismul procedural judiciar în lipsa unor argumente de fapt temeinice care să determine anularea sau schimbarea sancţiunii aplicate.

Aşa fiind, când acţiunea nu este formulată potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscută de lege, dreptul la plângere apare ca exercitat abuziv şi astfel îmbracă forma prevăzută de art. 187 alin.1 pct.1 lit. a) Cod Proc. Civ. conform căruia :” dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu amendă judiciară de la 100 la 1000 de lei: a) introducerea cu rea credinţă a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice”.

În consecinţă, instanţa va aplica petentei o amendă judiciară în cuantum de 100 lei pentru introducerea cu rea-credinţă a prezentei plângeri vădit nefondate.

Domenii speta

Spete similare