Cerere suspendare

Cerere suspendare

Cuprins pe materii : Contencios-administrativ

Index alfabetic : suspendare executare act fiscal

La data de ... pe rolul Tribunalului Galaţi secţia CAF a fost înregistrată sub nr .....cererea formulată de reclamanta SC G SRL în contradictoriu cu pârâta DGRFP Galaţi prin care a solicitat suspendarea deciziei de impunere nr F-GL nr ......pentru diferenţele stabilite cu ocazia inspecţiei fiscale în valoare de .....lei reprezentând impozit pe profit şi .....lei reprezentând TVA .

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că în urma inspecţiei fiscale s-a stabilit suplimentar de plată , un impozit pe profit în valoare de ......lei şi un TVA în valoare de ......lei. Reclamanta a apreciat ca fiind parţial ilegală suma în cauză deoarece motivaţia organului fiscal are acoperire doar formal , realitatea de drept şi de fapt contrazicând concluziile inspecţiei fiscale .

Reclamanta a susţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev de art 14 alin 1 din Legea nr 554/2004.

În cauză, s-a susţinut că există caz bine justificat aşa cum este definit la art 2 alin 1 lit t deoarece există îndoială cu privire la legalitatea actelor administrative emise , iar pentru acest motiv pe rolul autorităţilor publice există depusă contestaţie din data de 14.11.2016. Reclamanta contestă sumele stabilite ca bază impozabilă la calculul profitului fiscal , a impozitului pe profit şi TVA deoarece starea de fapt fiscală existentă în societate nu a fost acceptată de inspectorii fiscali ,aceştia  interpretând în alt mod , nelegal, prevederile şi procedurile legale .

Ca aspect de nelegalitate , reclamanta a susţinut că inspecţia fiscală nu a respectat obiectivul esenţial prev de art 113 alin 2 lit d din Legea nr 207/2015 din Codul de proc fiscală care priveşte „verificarea , constatarea şi investigarea fiscală a actelor şi faptelor rezultând din activitatea contribuabilului /plătitorului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale , corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă.” S-a susţinut că motivul invocat, respectiv faptul că operaţiunile desfăşurate de societate „nu au avut scop economic şi că documentele emise de furnizorii de bunuri nu au calitatea de documente jusatificative „ este o constatare total neadecvată şi eronată deoarece în temeiul de drept invocat , inspectorii fiscali nu argumentează în baza cărui act normativ, factura fiscală nu este considerată document justificativ de înregistrare a bunurilor cumpărate în evidenţa contabilă.

Starea de fapt fiscală existentă, s-a susţinut că nu a fost acceptată , inspectorii interpretând în alt mod prevederile şi procedurile legale şi a stabilit o altă stare de fapt fără a exista elemente de legalitate în ceea ce priveşte temeiul de drept invocat în actul de control.

Reclamanta a menţionat că organele de control nu au avut în vedere prevederile OMF nr 3512/2008 , OMF nr 2226/2006 şi OMF nr 2634/2015 , însă au dat interpretări în afara normelor legale , a unor acte corect întocmite.

De asemenea, a susţinut reclamanta că organele fiscale nu au avut în vedere Decizia nr .....a ÎCCJ din care rezultă că „dreptul de deducere a TVA trebuie respectat chiar şi în situaţia în care documentele justificative nu îndeplinesc toate condiţiile de formă . Deductibilitatea TVA nu poate fi condiţionată de existenţa altor documente justificative , cu excepţia facturii fiscale.”

Cu privire la condiţia „cazului bine justificat”s-a arătat că ÎCCJ a statuat că pentru constatarea îndeplinirii acestei condiţii , instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ , ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Reclamanta a mai motivat că subzistă şi condiţia pericolului producerii unei pagube iminente  deoarece activitatea societăţii este grav perturbată deoarece în baza Ordinului 2546/2016 s-a instituit poprire pe conturile societăţii , fapt ce a dus la imposibilitatea de a mai putea desfăşura activitatea în sensul relaţiilor cu clienţii cărora le mai putea face plăţi. Astfel, reclamanta a susţinut că se va ajunge la situaţia necomercială de a închide o societate rentabilă , iar Statul va fi păgubit de plata în continuare a taxelor şi impozitelor.

Reclamanta a precizat că, potrivit bilanţului contabil reclamanta este în imposibilitatea de achitare a sumelor consemnate ilegal de organul de control  şi că trebuie avut în vedere faptul că societatea are peste 80 de angajaţi cărora le este pusă în pericol desfăşurarea activităţii de producţie prin imposibilitatea de achitare a salariilor şi furnizorilor. Reclamanta a precizat că în afara sumelor contestate , reprezentând TVA şi impozit pe profit , societatea nu mai are alte obligaţii către buget.

În termen legal, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare formulată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a menţionat că cererea nu întruneşte condiţiile prev de art 14 din Legea nr 554/2004  respectiv dovada existenţei cazului bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube. Cazul bine justificat este definit la art 2 lit t din Legea nr 554/2004 şi constă în împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ . Pârâta a apreciat că susţinerile făcute în conţinutul acţiunii de reclamantă nu constituie motive suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se buciură actul administrativ fiscal , raportat la împrejurările de fapt şi de drept , aplicabile în cauză.

Reclamanta . susţine pârâta , a omis faptul că documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele în vigoare. Pârâta a menţionat că aceste cerinţe sunt menţionate în mod expres în dispoziţiile art 299 alin 1 lit a coroborate cu dispoziţiile art 319 Cod Fiscal.

Pârâta a mai arătat că susţinerile reclamantei nu pot fi reţinute deoarece , aşa cum rezultă din cuprinsul deciziei de impunere contestate , organul fiscal nuz s-a limitat la aceste constatări , ci pentru a emite decizia de impunere a avut în vedere şi controalele fiscale încrucişate efectuate, în urma cărora s-a stabiluit că reclamanta a înscris în evidenţa contabilă facturi emise de  mai multe societăţi comerciale. Cu privire la SC R SRL  , s-a arătat ccă aşa cum rezultă din actele contestate , administratorul societăţii a declarat organelor fiscale că nu poate prezenta documentele financiar-contabile solicitate , arătând prin nota explicativă din data de 13.07.2016 că nu are nicio  calitate în societate , aceasta fiind înfiinţată cu datele personale din cartea de identitate fără ştiinţa lui şi nu recunoaşte semnăturile din rubrica”semnătura şi ştampila emitentului” , susţinând că acestea nu îi aparţin.

În acelaşi sens, s-a menţionat faptul că s-au derulat lucrurile şi cu privire la SC O SRL.

De asemenea s-a precizat că la  SC O SRL şi SC M SRL  , organele fiscale au constatat cu ocazia controalelor , că acestea au efectuat achiziţii fictive de bunuri în vederea diminuării sumelor datorate bugetului de stat , iar terţii furnizori nu au recunoscut tranzacţiile declarate de cele două societăţi.

Pârâta a menţionat de asemenea că, referitor la tranzacţiile desfăşurate în perioada august 2015-martie 2016 între SC R SRL şi reclamantă, organele fiscale au constatat că nu a putut fi determinată existenţa faptică a bunurilor. Astfel, în mod corect s-a reţinut că operaţiunile desfăşurate de reclamantă nu au scop economic , aceasta încercând doar să evite impozitarea sau să obţină avantaje fiscale.

În temeiul art6 11 alin 1 Cfisc , pârâta a susţinut că, organele fiscale au stabilit că în situaţia în care reclamanta nu poate proba realitatea operaţiunilor consemnate în facturile în cauză , acestea nu pot dobândi calitatea de documente justificative de înregistrare în contabilitate , motiv pentru care în mod corect a fost diminuată TVA deductibilă cu TVA aferentă facturilor.

Prin urmare, s-a susţinut că raportat la împrejurările legate de starea de fapt şi de drept arătate este evident că acestea nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ , respectiv a deciziei de impunere nr .......

Referitor la îndeplinirea condiţiei privind incidenţa producerii unei pagube, prevăzute de art 2 lit ş , pârâta a apreciat că executarea unei obligaţii bugetare stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă. Din punct de vedere economic , s-a menţionat că paguba reprezintă o diminuare ilicită a patrimoniului, or în cauză , executarea obligaţiilor buugetare suplimentare a fost dispusă în baza unui act administrativ fiscal care se bucură de o puternică prezumţie de legalitate .

În prezenta cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că în perioada 23.05.2016-28.10.2016 reclamanta a fost inspectată fiscal. Perioada supusă verificării a fost 24.09.2014-31.03.2016 pentru care s-au efectuat operaţiuni de control cu privire la impozitul pe profit şi TVA aşa cum rezultă din decizia de impunere a cărei executare se solicită(filele 16-20 dosar). Cf aceloraşi menţiuni din decizia de impunere au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare de plantă pentru impozitul pe profit şi pentru TVA . În stabilirea acestor obligaţii fiscale suplimentare, organele de control au apreciat ca nereale o serie de operaţiuni derulate între reclamantă şi alte societăţi comerciale la care s-au efectuat de asemenea controale . Motivele pentru care organele fiscale nu au considerat facturile emise între aceste societăţi comerciale ca fiind documente justificative, au constat în aceea că, deşi din punct de vedere al conţinutului formal(menţiuni obligatorii) , aceste facturi respectau prevederile legii, au existat neconcordanţe vădite între conţinutul scriptic al acestora şi evidenţa contabilă a societăţilor partenere .Astfel, s-a stabilit că administratorii SC R SRL şi SC O SRL  au susţinut că nu recunosc semnătura de pe facturi pentru că societăţile au fost înfiinţate pe baza datelor personale din buletinele lor, dar fără ştiinţa acestora.

Cu privire la tranzacţiile desfăşurate în perioada august 2015-martie 2016 între SC R SRL şi reclamantă nu s-a putut stabili existenţa faptică a bunurilor. Astfel, instanţa apreciază că în mod legal, cf art 11 alin 1 Cfisc, organele de control au concluzionat că realitatea operaţiunilor consemnate în facturile în cauză este alta motiv pentru care au apreciat că respectivele facturi nu sunt documente justificative de înregistrare în contabilitate.

Referitor la condiţiile de suspendare a deciziei de impunere contestate, din conţinutul acesteia rezultă motivele emiterii sale, expuse anterior, ceea ce îi întăreşte prezumţia de legalitate ca act administrativ , excluzând situaţia incidenţei în cauză a cazului bine justificat care să constea într-o vădită nelegalitate a emiterii deciziei în cauză.

Nici cu privire la condiţia iminenţei producerii unei pagube, instanţa apreciază că nu este incidentă în cauză, atâta timp cât cauza respectivei pagube nu este una nelegală.

 În aceste condiţii,  instanţa apreciază că cererea de suspendare nu este întemeiată, urmând a o respinge

Tribunalul Galaţi încheierea din data de 07.04.2017

Domenii speta

Spete similare