Salarizare funcţionari publici

Decizie 1431 din 07.03.2017


Salarizare funcţionari publici

O.U.G. nr.83/2014: art. 1 alin (51)

Legea-cadru nr. 284/2010

În ceea ce priveşte destinatarii normei de la alin. (51) din art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, Curtea observă că acesta vizează „inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii”, adică inclusiv:

a) personalului nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat [art. 5 alin. (1)];

b) funcţionarilor publici care se transferă, sunt redistribuiţi din corpul funcţionarilor publici sau sunt reintegraţi în funcţie, potrivit legii, în cursul anului 2015 [art. 5 alin. (2)];

c) funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi [art. 5 alin. (3)].

Prin urmare, prin norma ulterioară – respectiv art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, introdusă prin Legea nr. 71/2015 – s-a introdus o excepţie la regulile instituite prin art. 5, în sensul că pentru personalul bugetar menţionat la art. 5 – deci inclusiv pentru personalul vizat de art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/2014 – este permisă o majorare a cuantumului brut al salariilor de bază dacă sunt îndeplinite premisele descrise de art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014.

(Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal,

Decizia civilă nr. 1431 din 7 martie 2017,

rezumată de  judecător dr. Diana Duma-Pătraşcu)

Reclamanta A… – funcţionar public în cadrul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate B… – a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună stabilirea salariului de bază şi a sporurilor reclamantei la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii pentru fiecare funcţie /grad /treaptă şi gradaţie dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, prin aplicarea art. I din Legea nr. 71/2015 începând cu luna aprilie 2015 şi pentru viitor, până la modificarea legislaţiei sau încetarea raportului de muncă; emiterea unei decizii prin care să-i fie acordat salariul corespunzător funcţiei publice clasa I grad profesional superior aferent treptei 1 de salarizare, deoarece în prezent salariul reclamantei este aferent clasei I grad profesional superior fosta treapta III de salarizare, în condiţiile în care funcţii similare din instituţie de expert clasa I grad profesional superior sunt remunerate aferent treptei I de salarizare, apreciind ca în ceea ce o priveşte exista o vădita discriminare, pe care legiuitorul o interzice prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată şi actualizată, la art. 27 alin. (2), iar prin Legea nr. 71/2015 pct. 6, legiuitorul defineşte „nivelul de salarizare în plata pentru funcţiile similare din instituţie”; obligarea pârâtei la recalcularea, alocarea şi plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite prin aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a drepturile salariale efectiv acordate începând cu luna aprilie 2015 şi până la pronunţarea hotărârii;  actualizarea acestor sume cu rata inflaţiei de la data scadenţei fiecăreia şi până la data plăţii elective a sumelor datorate şi a dobânzii legale calculate, conform Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011, începând cu data introducerii acţiunii la instanţă şi până la data plăţii efective.

Instanţa de fond a admis acţiunea în justiţie, reţinând că:

- reclamanta ocupă o funcţie publică de execuţie în cadrul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate B…, aceasta pretinzând, în esenţă, că îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015. Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar, şi-a exprimat explicit refuzul de soluţionare favorabilă a cererii reclamantei, invocând, în esenţă, că art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică în cauză.

- prin decizia contestată autoritatea pârâtă nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr.71/2015.

- autoritatea pârâtă nu contestă acest aspect, ci susţine prin întâmpinare că aceste dispoziţii legale nu se aplică şi personalului din cadrul autorităţii pârâte, ci numai personalului din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalului din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi;

- instanţa de fond a reţinut însă că reclamantei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 (modificată prin Legea 71/2015), ţinând cont şi de prevederile art. 5 alin. (11) din OUG nr. 83/2014. În aceste condiţii, refuzul pârâtului de a aplica prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 (modificat prin Legea 71/2015) apare ca fiind unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

- raportat la cele reţinute anterior, instanţa a apreciat că prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/gradaţie/treaptă şi gradaţie să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin recursul formulat de pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate B…, recurenta solicită admiterea acestuia aşa cum a fost formulat, şi modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

În motivarea cererii arată că în speţa de faţă este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. pr. civ., respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată prin Legea nr. 71/2015.

Precizează că aplicarea prevederilor legale precitate reprezintă o „excepţie” de la alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014, prin urmare aceste prevederi se aplică în mod excepţional numai cu privire la „personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii" şi nu la întreg personalul plătit din fonduri publice, aşa cum greşit a apreciat instanţa de fond.

Totodată nivelele diferite de salarizare sunt prevăzute în anexele de la legislaţia specifică privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar dacă prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 erau aplicabile şi „personalului din instituţii şi autorităţi publice”, aşa cum se solicita prin cererea de chemare în judecată, atunci prin Legea nr. 71/2015 ar fi fost modificate în totalitate prevederile art. 1 alin. 1 şi 2 şi nu era prevăzută doar o „excepţie” pentru o categorie de personal salarizat doar la un anumit nivel.

Cu privire la definirea noţiunii de „nivel de salarizare” Legea nr. 71/2015 la punctul 6 defineşte noţiunea de „nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare” din aceeaşi instituţie/autoritate publică pentru stabilirea drepturilor salariale personalului nou încadrat/numit/promovat/transferat conform art. 5 din O.U.G. nr. 83/2014, prin urmare nivelul de salarizare al instituţiilor şi autorităţilor publice - cum e cazul instituţiilor salarizate la acelaşi nivel cu aparatul de lucru al Parlamentului, prevăzut ca excepţie la art. 1, punctul 1 din Legea nr. 71/2015, este stabilit prin anexele la legislaţia specifică privind salarizarea, corespunzătoare fiecărui nivel de organizare.

În drept invocă dispoziţiile art. 483 şi urm. din noul Cod de procedură civilă, art. 488 pct. 8 Noul Cod de procedură civilă, art. 20 din Legea nr. 554/2004, precum şi celelalte prevederi invocate în prezentul recurs.

Prin decizia pronunţata, Curtea a respins recursul formulat de pârâta recurentă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş .

În considerente Curtea a reţinut ca reclamanta a fost numită la data de 2.02.2015 în funcţia publică de expert, clasa I, gradul profesional superior, treapta 3, gradaţia 3, clasa de salarizare 58, în cadrul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate B…, prin Dispoziţia nr. x/x.x.2015, emisă de preşedintele Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate B… (fila 9 dosar Tribunalul Timiş).

Cu privire la dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea a menţionat că prin Legea nr. 71/2015 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 233 din  6 aprilie 2015) s-a aprobat cu modificări O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

Art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014, după modificarea operată prin Legea nr. 71/2015 [introducerea art. 1 alin. (51)  în O.U.G. nr. 83/2014), prevede următoarele:

(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

 (2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Art. 1 alin. (51) , introdus prin Legea nr. 71/2015, prevede că:

 (51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin decizia nr. 23/2016 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, s-a statuat că:

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice”.

În considerentele relevante ale acestei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:

„Revenind la dispoziţiile art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se constată că dintre autorităţile şi instituţiile publice pentru care este instituită derogarea de la regula menţinerii - şi în anul 2015 - a nivelului salariului de bază şi al sporurilor acordate în anul 2014, acest text enumeră explicit doar personalul din aparatul de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi şi indică numai de o manieră implicită şi personalul celorlalte autorităţi şi instituţii publice, fără a detalia care sunt aceste "celelalte autorităţi şi instituţii publice".

Având în vedere cele anterior redate din conţinutul Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că autorităţile şi instituţiile publice în favoarea cărora este edictată norma din art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sunt cele ce se regăsesc în enumerarea de la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi autorităţile şi instituţiile publice indicate în mod neechivoc în cuprinsul art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare - personalul din aparatul de lucru al Parlamentului, din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi.

Suprapunând cele două texte, prin coroborarea art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, cu art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi cu observarea principiului reglementat la art. 3 lit. c) din acelaşi act normativ, rezultă că personalul din "celelalte autorităţi şi instituţii publice" la care se referă textul supus interpretării sunt: Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome (altele decât Consiliul Concurenţei şi Curtea de Conturi), precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

Concluzia anterioară este susţinută şi de împrejurarea că aparatul de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi (care se adaugă autorităţilor şi instituţiilor publice de mai sus) sunt enunţate de o manieră explicită în textul art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare; pe de altă parte, Consiliul Concurenţei este o autoritate administrativă autonomă, potrivit art. 3 din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, constatare valabilă şi pentru Curtea de Conturi, astfel cum reiese din art. 1 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât, aceste autorităţi administrative se încadrează în una dintre categoriile enumerate limitativ de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare - autorităţi administrative autonome.

Ca atare, rezultă că, în contextul art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" priveşte personalul tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice enumerate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în rândul cărora sunt incluse şi autorităţile şi instituţiile publice indicate în mod expres de text, respectiv Parlamentul, Consiliul Concurenţei şi Curtea de Conturi.”

Instanţa a observat că decizia respectivă a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa supremă fiind sesizată să pronunţe o hotărâre „prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”, potrivit procedurii reglementate de art. 519-520 din noul Cod de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010. Fiind pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispoziţiile art. 521 alin. (3) C. pr. civ., conform cărora „dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

În consecinţă, în prezenta cauză Curtea a dat eficienţă acestor dispoziţii legale şi a respectat interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în măsura în care această decizie este incidentă în prezentul litigiu.

Examinând situaţia din speţă, Curtea a observat că în prezenta cauză, motivul esenţial al recursului pârâtei este legat de faptul că dispoziţiile art. 1 alin. (51) din OUG nr. 83/2014 nu sunt incidente în cazul reclamantei, întrucât nu face parte din personalului din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi.

În această privinţă, Curtea a reţinut că prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat cu forţă obligatorie că „în contextul art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, ..., sintagma "salarizat la acelaşi nivel" priveşte personalul tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice enumerate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în rândul cărora sunt incluse şi autorităţile şi instituţiile publice indicate în mod expres de text, respectiv Parlamentul, Consiliul Concurenţei şi Curtea de Conturi.”

Art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, prevede astfel:

"(1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică:

 a) personalului din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale; (...)

 (2) Dispoziţiile prezentei legi nu se aplică Băncii Naţionale a României, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

 (3) Intră în categoria personalului din sectorul bugetar personalul încadrat pe baza contractului individual de muncă, personalul care ocupă funcţii de demnitate publică şi personalul care ocupă funcţii asimilate funcţiilor de demnitate publică, precum şi personalul care beneficiază de statute speciale, inclusiv funcţionarii publici şi funcţionarii publici cu statut special."

Având în vedere că autoritatea pârâtă este o instituţie finanţată integral din bugetul de stat, acesteia i se aplică dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, prin urmare, sunt aplicabile în cazul reclamantei şi dispoziţiile art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, invocate de aceasta în susţinerea prezentei acţiuni în justiţie şi a căror incidenţă a reţinut-o şi instanţa de fond.

Referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 5 alin. 3 din O.U.G. nr. 83/2014, Curtea reţine că, potrivit acestei reglementări „în cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010”.

Curtea a reamintit că prin reclamanta a fost numită la data de 2.02.2015 în funcţia publică de expert, clasa I, gradul profesional superior, treapta 3, gradaţia 3, clasa de salarizare 58, în cadrul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate B…, prin Dispoziţia nr. 13/2.02.2015, emisă de preşedintele Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate B… (fila 9 dosar Tribunalul Timiş).

Prin urmare, reclamanta a fost numită în funcţie în cursul anului 2015.

În primul rând, Curtea observă că pentru această categorie de personal, art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/2014, chiar după modificarea intervenită prin efectul Legii nr. 71/2015, statuează expres că „în cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010”.

Această dispoziţie normativă are caracter special, vizând doar categoria funcţionarilor nou-încadraţi sau promovaţi în funcţii în cursul anului 2015, cu precizarea că reclamanta nu a fost nici nou-încadrată şi nici promovată în anul 2015, ci a fost numită în funcţia publică în anul 2015.

Or, art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/2014 nu vizează funcţionarii numiţi, astfel încât nu se poate reţine incidenţa acestui text în speţă.

În al doilea rând, Curtea a observat că, potrivit art. 1 alin. (51)  în O.U.G. nr. 83/2014 – care a fost introdus prin Legea nr. 71/2015 – „prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

În interpretarea sferei de aplicare art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, Curtea a subliniat că interpretarea judiciară a dispoziţiilor legale trebuie realizată în primul rând din punct de vedere gramatical – după sensul cuvintelor folosite de către legiuitor şi modul cum sunt ele aşezate şi legate în frază – dar şi teleologic, căutându-se să se descopere scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea normelor juridice de care s-au prevalat părţile, tocmai pentru a discerne, în raport cu acest scop, semnificaţia ce trebuie atribuită textelor şi care să fie cât mai apropiată de intenţia presupusă a legiuitorului,

De asemenea, interpretarea judiciară a dispoziţiilor legale trebuie realizată şi sistematic, metodă care să ţină seama de locul normei juridice ce trebuie interpretată în contextul legii sau în contextul întregii legislaţii conexe.

Astfel, conform art. 1267 din noul Cod civil, aprobat prin Legea nr. 287/009, în vigoare din 1.10.2011, referitor la interpretarea sistematică a clauzelor contractuale şi aplicabil şi cu privire la interpretarea dispoziţiilor legale, în lipsa unor reglementări speciale, „clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului.” Astfel fiind, Curtea a examinat dispoziţiile art. 1 alin. (51)  şi ale art. 5 din O.U.G. nr. 83/2014 într-un mod care să armonizeze efectele acestor două norme.

Totodată, conform art. 1268 alin. (3) din noul Cod civil, referitor la interpretarea clauzelor îndoielnice, „clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul”. Prin urmare, Curtea a dat dispoziţiilor art. 1 alin. (51)  şi ale art. 5 din O.U.G. nr. 83/2014 o interpretare care să nu conducă la lipsirea de efecte juridice a nici uneia din aceste reglementări.

Este de observat că, în contextul O.U.G. nr. 83/2014, art. 1 din această ordonanţă de urgenţă reglementează situaţia generală în materia salarizării personalului bugetar pentru anul 2015 – în sensul menţinerii salarizării la nivelul lunii decembrie 2014 – în timp ce art. 5 din O.U.G. nr. 83/2014 reglementează situaţia:

- personalului nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat [art. 5 alin. (1)];

- funcţionarilor publici care se transferă, sunt redistribuiţi din corpul funcţionarilor publici sau sunt reintegraţi în funcţie, potrivit legii, în cursul anului 2015 [art. 5 alin. (2);

- funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi [art. 5 alin. (3)].

Din acest punct de vedere, dispoziţiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/2014 au caracter special în raport cu dispoziţiile cu caracter general ale art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014, care reglementează situaţia întregului personalul bugetar în domeniul salarizării pentru anul 2015.

Pe de altă parte, art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 a fost completat prin Legea nr. 71/2015, fiind introdus – între altele – şi alineatul (51), citat anterior, din care rezultă că „prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din …. celelalte instituţii şi autorităţi publice, … inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Astfel, art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 s-a stabilit o excepţie de la regula menţinerii salariului stabilită conform art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014.

Astfel cum se arată şi în considerentele Deciziei nr. 23/2016 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, „din interpretarea acestor norme rezultă că la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se instituie regula menţinerii, în anul 2015, la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii (şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare).

Pe de altă parte, alin. (2) al art. 1 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă prevede regula menţinerii, în anul 2015, la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

 În sfârşit, alin. (51) din art. 1 al aceleiaşi ordonanţe de urgenţă reglementează o excepţie sau o derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) şi (2), anterior citate.

 Esenţa acestei excepţii este aceea că pentru destinatarii normei juridice anterioare este permisă o majorare a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice şi a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare (şi stabilirea unor drepturi salariale într-un cuantum superior celui din decembrie 2014), dacă sunt îndeplinite premisele descrise de această normă.”

În ceea ce priveşte destinatarii normei de la alin. (51) din art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, Curtea observă că acesta vizează „inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii”, adică inclusiv:

a) personalului nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat [art. 5 alin. (1)];

b) funcţionarilor publici care se transferă, sunt redistribuiţi din corpul funcţionarilor publici sau sunt reintegraţi în funcţie, potrivit legii, în cursul anului 2015 [art. 5 alin. (2)];

c) funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi [art. 5 alin. (3)].

Prin urmare, prin norma ulterioară – respectiv art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, introdusă prin Legea nr. 71/2015 – s-a introdus o excepţie la regulile instituite prin art. 5, în sensul că pentru personalul bugetar menţionat la art. 5 – deci inclusiv pentru personalul vizat de art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/2014 – este permisă o majorare a cuantumului brut al salariilor de bază dacă sunt îndeplinite premisele descrise de art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014.

Dacă soluţia impusă de art. 1 alin. (51) în O.U.G. nr. 83/2014 – de majorare a salariului la nivelul maxim pentru funcţia şi încadrarea respectivă – nu s-ar aplica şi personalului prevăzut la art. 5 – atunci nu ar avea nici un sens precizarea din cuprinsul art. 1 alin. (51) în O.U.G. nr. 83/2014 în sensul că se aplică „inclusiv personalului prevăzut la art. 5 din aceste instituţii”.

Astfel – în vreme ce art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014 reglementează situaţia întregului personalul bugetar în domeniul salarizării pentru anul 2015, iar art. 5 reglementează situaţia personalului nou-încadrat pe funcţii, a personalului numit/încadrat [art. 5 alin. (1)] şi a funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi [art. 5 alin. (3)] – dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 instituie o excepţie de la regula menţinerii salariilor de bază atât în cazul personalului bugetar vizat de art. 1 alin. (1) şi (2), cât şi în cazul personalului bugetar vizat de art. 5 din O.U.G. nr. 83/2014, în sensul majorării salariului de bază pentru personalul bugetar „care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”.

Din acest punct de vedere, în măsura în care personalul vizat de art. 5 din O.U.G. nr. 83/2014 „beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim”, acest personal „va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”.

Nu se poate reţine, din cele arătate mai sus, că era necesară abrogarea expresă a art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/2014, ca urmare a intrării în vigoare a modificărilor operate prin Legea nr. 71/2015. În acest sens nu numai că dispoziţiile art. 5 au fost deplin aplicabile până la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, dar chiar şi după intrarea în vigoare a acestui act normativ, la 9.04.2015 – dispoziţiile art. 5 alin. 3 din O.U.G. nr. 83/2014 sunt aplicabile, în măsura în care încadrarea astfel stabilită nu înfrânge regula instituită de art. 1 alin. (51) în O.U.G. nr. 83/2014 – de majorare a salariului la nivelul maxim pentru funcţia şi încadrarea respectivă.

Este adevărat că regula instituită prin art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/2014 corespunde unor prevederi similare din legile de salarizare anterioare, şi că această regulă – a încadrării funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010 – a fost abrogată expres pentru anul 2016, conform dispoziţiilor art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 20/2016.

Cu toate acestea, spre deosebire de legile de salarizare anterioare anului 2015, la data de 9.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015, care a instituit excepţia de la regulile de salarizare stabilite pentru anul în curs, respectiv pentru anul 2015, iar acest act normativ a modificat situaţia juridică perpetuată de-a lungul anilor 2011-2015, iar această modificare a fost consacrată în mod expres şi pentru anul 2016.

În concluzie, în cauză sunt aplicabile reclamantei dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, iar cele din art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/2014, care i-au fost aplicabile numai în ceea ce priveşte numirea sa în funcţie, anterior datei de 9.04.2015.

Astfel, conform dispoziţiilor din art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, reclamanta are dreptul de a fi salarizată la nivelul maxim pentru funcţia, gradul şi gradaţia în care a fost încadrată, dacă a beneficiat de un cuantum al salariului de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul instituţiei pârâte, de vreme ce art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 reglementează şi situaţia personalului „prevăzut la art. 5”.

Or, din Decizia nr. 13/2.02.2015, emisă de preşedintele Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate B… (fila 9 dosar Tribunalul Timiş) rezultă că reclamanta a fost numită la data de 2.02.2015 în funcţia publică de expert, clasa I, gradul profesional superior, treapta 3, gradaţia 3, clasa de salarizare 58, în cadrul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate B… .

Curtea a observat că diferenţierea salarială invocată de reclamantă – diferenţiere salarială existentă în cazul persoanelor care îndeplinesc aceleaşi condiţii de vechime şi studii, dar care au fost numite, transferate sau reîncadrate în funcţie înainte şi, respectiv ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 – a fost determinată de faptul că instituţia avansării în trepte de salarizare, prevăzută de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, a fost abrogată expres prin Legea cadru nr. 284/2010, deci de la 1.01.2011.

Astfel, prin art. 41 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, au fost eliminate, începând cu anul 2011, treptele de salarizare care, până la momentul abrogării, erau recunoscute în cadrul aceluiaşi grad profesional.

Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii cadru nr. 284/2010, la stabilirea salariului pentru un funcţionar public se are în vedere doar funcţia, respectiv clasa de salarizare, gradul profesional şi – în cadrul fiecărui grad profesional – vechimea în muncă, care conţine 5 gradaţii.

Astfel, reclamanta a fost numită în funcţia publică în anul 2015, fiind încadrată la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare, corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, păstrând acest nivel până în prezent, deşi treptele de salarizare au fost eliminate de la 1.01.2011, conform art. 41 din Legea nr. 284/2010.

Consecinţa acestor modificări legislative a fost stabilită şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 32/2015 din 19 octombrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 97 din 9 februarie 2016, în care s-au reţinut următoarele:

52. Anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, regulile sistemului de salarizare referitoare la trecerea dintr-o tranşă de vechime în alta stabileau un spor de vechime mai mare decât cel avut anterior, astfel încât, la o treaptă de vechime mai mare, se aplică un spor de vechime mai mare.

 53. Odată cu adoptarea Legii-cadru nr. 284/2010, a intervenit o schimbare de optică a legiuitorului, potrivit căreia, pentru tranşele de vechime în muncă, se acordă cinci gradaţii, clase de salarizare - prin aplicarea unui procent ce variază între 2,5% şi 7,5% - aşadar, cu cât vechimea în muncă este mai mare, cu atât procentul corespunzător tranşei de vechime este mai mic [art. 1 alin. (2) - (5) din Legea-cadru nr. 284/2010].

 54. De asemenea, persoanele care au împlinit o anumită vechime până la 31 decembrie 2010 sunt îndreptăţite să păstreze acelaşi cuantum al salariului, însă, pentru persoanele nou-încadrate pe funcţii, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau grade/trepte după 1 ianuarie 2011, legiuitorul nu a prevăzut expres aceste drepturi, considerându-le că nu le-au avut niciodată, fiind vorba de categorii diferite de salariaţi cărora li se aplică acte normative diferite, respectiv Legea-cadru nr. 330/2009 şi Legea-cadru nr. 284/2010.

 55. Se observă, aşadar, că, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 şi a legilor anuale de salarizare ulterioare, există diferenţe de salarizare pentru persoane care se înscriu în aceeaşi tranşă de vechime în muncă, în funcţie de data la care au fost îndeplinite condiţiile de vechime ce atrăgeau un nou spor de vechime.”

Astfel cum relevă considerentele citate ale Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 32/2015 din 19 octombrie 2015, „se observă, aşadar, că, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 şi a legilor anuale de salarizare ulterioare, există diferenţe de salarizare pentru persoane care se înscriu în aceeaşi tranşă de vechime în muncă, în funcţie de data la care au fost îndeplinite condiţiile de vechime ce atrăgeau un nou spor de vechime.”, acesta fiind şi cazul reclamantei.

Or, prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie / gradaţie / treaptă şi gradaţie să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În condiţiile în care reclamanta a fost încadrată, prin numire, pe treapta 3 de salarizare din 2015 şi până în prezent, este evident că se impune – începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 – recunoaşterea dreptului acesteia la salarizarea corespunzătoare nivelului treptei 1 de salarizare, similar persoanelor care au deţinut această încadrare încă din anul 2010 şi care îndeplineau atunci aceleaşi condiţii de vechime şi de studii.

Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea reţine că în mod corect s-a reţinut prin hotărârea recurată incidenţa dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015 şi temeinicia acţiunii în justiţie.