Competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect anularea deciziei prin care a fost reziliat contractul de administrare a secţiei unui spital

Competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect anularea deciziei prin care a fost reziliat contractul de administrare a secţiei unui spital

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, rep.: 135 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 136 alin. (1) şi (2)

Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 320/2007: art. IX 

Contractul de administrare este un act juridic calificat ca şi act adiţional la contractul individual de muncă, potrivit dispoziţiilor art. IX  din  Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 320/2007, privind aprobarea conţinutului Contractului de administrare a secţiei/laboratorului sau serviciului medical din cadrul spitalului public

Deşi legea nu stabileşte natura juridică a contractului de administrare încheiat în baza Legii nr. 95/2006, este exclusă natura administrativă, ţinând seama că, în esenţă, nu este vorba de prestarea unor servicii publice şi că nu este aplicabil nici un regim de drept public.

(Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

Sentinţa civilă nr. 7 din 6 martie 2017,

rezumată de judecător dr. Carmen Pârvulescu)

Prin acţiunea civilă înregistrată în data de 01.11.2016 la Tribunalul Caraş-Severin sub nr. x/115/2016, reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu cererea de anulare a Deciziei nr. x/03.10.2016 prin care a fost reziliat unilateral Contractul de Administrare al Secţiei de Chirurgie nr. x/21.10.2008 încheiat cu pârâtul Spitalul A… . Prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata tuturor drepturilor băneşti şi orice alte beneficii pe toată perioada scursă de la emiterea deciziei menţionate şi până la anularea definitivă a acesteia precum şi obligarea pârâtului la respectarea prevederilor Contractului de administrare.

Prin Încheierea nr. 195/CC/14.11.2016, instanţa de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis excepţia de necompetenţă material-funcţională a Tribunalului şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul B… în contradictoriu cu pârâtul Spitalul A…,  în favoarea Secţiei I civilă a Tribunalului Caraş-Severin, la un complet specializat în materia conflictelor de muncă.

Pentru a se pronunţa astfel,  instanţa a reţinut în esenţă că potrivit dispoziţiilor art. IX  din  Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 320/2007, privind aprobarea conţinutului Contractului de administrare a secţiei/laboratorului sau serviciului medical din cadrul spitalului public, contractul de administrare încheiat între unitatea spitalicească şi şefii de secţie constituie act adiţional la contractul individual de muncă, conform art. 17 alin. (4) din Codul muncii. În speţă, reclamantul – medic în cadrul Spitalului A… – nu are calitatea de funcţionar public, raporturile dintre părţi fiind contractuale. Contractul de administrare a Secţiei Chirurgie nr. 12019/21.10.2008, fiind calificat de OMFP nr. 320/2007, drept act adiţional la contractul individual de muncă, înseamnă că prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre unitatea spitalicească şi şeful de secţie.

Cauza a fost înregistrată la Secţia I civilă, care prin sentinţa civilă nr. 234 din 07 februarie 2017, pronunţată în dosar nr. x/115/2016, a declinat competenţa de soluţionare a cererii reclamantului, în favoarea Secţiei de contencios administrativ şi fiscal, declanşând conflictul negativ de competenţă. În motivare s-a reţinut, în esenţă că reclamantul a indicat în cererea de chemare în judecată, că acţiunea sa vizează o acţiune în contencios administrativ, acesta indicând ca temei de drept, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ (art.7), şi  faptul că a formulat şi o plângere prealabilă în acest sens, pârâtul respingând solicitarea reclamantului la data de 31.10.2016.

Conform dispoziţiilor legale prin care a fost reglementată activitatea şefilor de secţie din cadrul spitalelor publice, se reţine că aceştia au obligaţia de a încheia un contract de administrare conform Legii nr. 95/2006 şi a Ordinului MS nr. 320/2007 acesta fiind un act juridic distinct faţă de contractul individual de muncă, situaţie faţă de care activitatea este reglementată special.

Astfel, acest contract de administrare nu poate fi considerat un contract individual de muncă  şi nici un contract de management datorită caracterului reglementar, modelul (cuprinsul) contractului de administrare fiind stabilit prin ordin de ministru. În continuare, instanţa a arătat că  natură juridică a acestuia este una civilă, fiind un contract de prestări de servicii publice.

În acest sens aprobarea modelului-cadru al contractului  prin Ordinul MS nr.320/2007 scoate în evidenţă importante particularităţi care deosebesc acest contract de contractul individual de muncă. Astfel, obiectul contractului îl reprezintă organizarea, conducerea şi administrarea secţiei, precum şi gestionarea  mijloacelor materiale şi băneşti ale acesteia, în condiţiile realizării unui management eficient şi de calitate. In conţinutul contractului de administrate intră drepturi şi obligaţii specifice, diferite de cele prevăzute pentru salariaţi (art.39 din Codul muncii), atât pentru  cât şi pentru instituţia angajatoare. Modificarea acestui contract poate avea loc numai prin act adiţional, prin acordul ambelor părţi sau reglementărilor legale intervenite ulterior, fără a se putea face în condiţiile Codului muncii prin delegare, detaşare sau trecere în altă muncă. Ca modalitate specifică de încetare a contractului de administrare avem rezilierea acestui contract care se realizează prin act administrativ al Managerului Spitalului (ordonator de credite) şi produce efecte de la data luării la cunoştinţă, situaţie pe care nu o întâlnim printre cauzele de încetare a contractului individual de muncă. Litigiile izvorâte din încheierea, executarea, modificarea, încetarea şi interpretarea clauzelor contractului de management se soluţionează conform prevederilor care reglementează contenciosul administrativ şi nu conform procedurii speciale privind soluţionarea conflictelor de drepturi.

Despre contractul de administrare încheiat pentru ocuparea funcţiei de  şef de secţie în cadrul spitalelor nu s-ar putea afirma că vor deveni contracte individuale de muncă care numai de formă să păstreze denumirea de contract de administrare, ca efect al completării Legii nr. 95/2006 cu privire la reforma în domeniul sănătăţii prin Ordinul MS nr.320/2007, cel puţin pentru aspectul că şeful de secţie din cadrul spitalelor publice ocupă o funcţie publică.

Instanţa a reţinut că, raportat la situaţia de faţă, capacitatea de a sta în nume propriu în instanţă, în calitate de pârât a unei instituţii publice, în speţă Spitalul A…,  nu este condiţionată de faptul că acesta se află sau nu într-un raport de subordonare sau coordonare cu alte autorităţi publice, această calitate putând fi apreciată doar în raport cu capacitatea administrativă a instituţiei, respectiv cu atributul acesteia de a efectua operaţiuni administrative în regim de instituţie publică. Faţă de acestea, instanţa a constatat că, reclamantul a solicitat anularea rezilierii contractului de administrare al Secţiei de Chirurgie nr. x/21.10.2008 încheiat cu Spitalul A…, această măsură fiind dispusă potrivit Deciziei nr. x/03.10.2016, aceasta fiind un act administrativ a cărei contestare intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 1 alin. (1) a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Fiind sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă astfel ivit între cele două secţii (pricina fiind înregistrată la data de 03.03.2017), Curtea constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a cererii de faţă revine Secţiei I civilă – complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă din cadrul Tribunalului Caraş-Severin, pentru următoarele considerente:

În fapt, petitul principal al acţiunii îl formează anularea Deciziei nr. x/03.10.2016 prin care a fost reziliat unilateral Contractul de Administrare al Secţiei de Chirurgie nr. x/21.10.2008 încheiat cu pârâtul Spitalul A… .

Şefii de secţie, în baza aceluiaşi contract de muncă exercită două funcţii: una de execuţie (activitate medicală) şi una de conducere. Se constată că, în situaţia particulară a acestora, contractul individual de muncă nu se suspendă (ca şi în cazul managerului de spital) ci, se încheie un contract de administrare, act juridic calificat  ca şi act adiţional la contractul individual de muncă, potrivit dispoziţiilor art. IX din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 320/2007, privind aprobarea conţinutului Contractului de administrare a secţiei/laboratorului sau serviciului medical din cadrul spitalului public.

În aceste condiţii, contractul individual de muncă fiind în derulare, personalul de specialitate medico-sanitară, ce ocupă astfel de funcţii, beneficiază de drepturile salariale cuvenite pentru funcţia ocupată, fiind salariaţi în accepţiunea clasică a acestei noţiuni, potrivit Codului muncii.

Deşi legea nu stabileşte natura juridică a contractului de administrare încheiat în baza Legii nr. 95/2006, este exclusă natura administrativă, ţinând seama, în esenţă, că nu este vorba de prestarea unor servicii publice şi că nu este aplicabil nici un regim de drept public.

În raport de aceste considerente, în cauză, competenţa privind soluţionarea unor astfel de cereri revine completului specializat în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale, astfel că, în cauză, instanţa a stabilit competenţa de judecată în favoarea Tribunalului Caraş-Severin – Secţia I civilă - complet specializat în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Domenii speta

Spete similare