Prestaţii sociale încasate necuvenit. Cerere de restituire. Conflict de competenţă

Prestaţii sociale încasate necuvenit. Cerere de restituire. Conflict de competenţă

Legea nr. 448/2006: art. 101 alin. (1), (3)

O.U.G. nr. 44/2014: art. I

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, rep. : art. 1341 Cod civil

Legea nr. 263/2010: art. 153

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, rep. : 94 alin. (1) lit. k)

Competenţa de soluţionare a cererii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de restituire a sumelor de bani pretins încasate necuvenit cu titlu de prestaţii sociale nu revine în baza legii speciale secţiei specializată în litigii de muncă a tribunalului ci se stabileşte în funcţie de criteriul valoric.

(Secţia I civilă, Sentinţa civilă nr. 38 din 1 martie 2017,

rezumată de judecător Florin Şuiu)

Prin acţiunea civilă înregistrata pe rolul Judecătoriei Timişoara la 11.08.2016, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) A… a solicitat obligarea pârâtului B… la plata debitului în sumă de 1.318 lei reprezentând prestaţii sociale încasate necuvenit pentru minorii C… şi D… în perioada 10.2013 - 02.2015 şi a dobânzii aferente.

În drept, au fost invocate Legea nr. 134/2010, Legea nr. 287/2009, Legea nr. 448/2006, O.U.G. nr. 80/2013 şi O.U.G. nr. 44/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 14030/24.11.2016 pronunţată în dosar nr. x/325/2016, judecătoria a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Timiş reţinând că, faţă de  dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel şi de cele ale art. 153 lit. a) şi b) care prevede că tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale şi alte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiul acestei legi, competenţa soluţionării acţiunii  revine Tribunalului Timiş.

Astfel investit, prin sentinţa civilă nr. 175/PI/21 februarie 2017 pronunţată în dosar nr. x/325/2016, Tribunalul Timiş a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Curţii de Apel Timişoara pentru soluţionarea acestui conflict, reţinând că prezenta cauză - având ca obiect restituire prestaţii sociale încasate necuvenit în baza Legii nr. 448/2006 - atrage competenţa în primă instanţă a judecătoriei, neputând fi asimilată unui litigiu în materia drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale, astfel că nu este atrasă jurisdicţia asigurărilor sociale conform art. 152 din Legea nr. 263/2010. De altfel, a mai observat tribunalul, termenul de prescripţie indicat de Legea nr. 448/2006 este cel prevăzut de art. 2517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, ceea ce trimite la natura juridică civilă a cauzei.

Având a se pronunţa asupra conflictului de competenţă astfel ivit, Curtea a reţinut următoarele:

Prin acţiunea de faţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la restituirea unor sume de bani, invocând că acesta le-a încasat necuvenit cu titlu de prestaţii sociale, depunând în dovedire dispoziţiile prin care instituţia a stabilit debitul şi indicând ca temeiuri de drept Codul de procedură civilă, Codul civil, Legea nr. 448/2006 şi O.U.G. nr. 44/2014.

Potrivit art. 101 din legea evocată,  „(1) Sumele încasate necuvenit, cu titlu de prestaţii sociale, se recuperează…(3) Pentru recuperarea sumelor… termenul de prescripţie este cel prevăzut de art. 2.517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil…”, iar art. I din ordonanţă stabileşte situaţiile în care beneficiarul (nu) datorează dobânzi şi penalităţi sau majorări de întârziere pentru sumele necuvenit încasate.

În consecinţă, în condiţiile Legii nr. 448/2006, restituirea de către  beneficiar a sumelor încasate cu titlu de prestaţii sociale poate fi cerută în situaţia în care cel care a efectuat plata apreciază că beneficiarul nu era îndreptăţit în acest sens şi că, astfel, suma plătită nu era datorată, fiind încasată necuvenit, situaţie ce intră sub incidenţa Codului civil indicat de reclamantă ca temei al acţiunii (art. 1341), fără ca legea evocată să dea în competenţa vreunei secţii specializate a tribunalului soluţionarea litigiului având ca obiect cererea de restituire a plăţii nedatorate şi fără ca un asemenea litigiu să poată fi asimilat vreunuia dintre cele arătate la art. 153  din Legea nr. 263/2010.

Apoi, Curtea a constatat că, arătând că valoarea debitului este inferioară sumei de 10.000 lei, reclamanta a indicat ca fiind incidente prevederile art. 1026 - 1033 C. pr. civ., norme ce stabilesc competenţa judecătoriei ca primă instanţă în soluţionarea cererilor aici arătate, fără ca - în exercitarea prerogativelor recunoscute de art. 9 alin. (1), (2) C. pr. civ. – să invoce vreo dispoziţie specială care să atragă competenţa funcţională a altei instanţe.

Pentru aceste considerente, văzând valoarea obiectului cererii reclamantei şi având în vedere prevederile art. 94 alin. (1) lit. k) C. pr. civ. potrivit cărora „Judecătoriile judecă… în primă instanţă… orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv…”,  instanţa a stabilit competenţa materială de soluţionare a acţiunii în favoarea  Judecătoriei Timişoara.

Domenii speta

Spete similare