Pretenţii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr., din 01.10.2014, reclamanta SC T T E E SRL a chemat în judecată pe pârâta SC P T SRL, solicitând instanţei obligarea acesteia la plata sumei de 13.206 lei reprezentând contravaloare despăgubiri, la plata sumei de 30.111,66 lei reprezentând daune interese constând în echivalentul lipsei de folosinţă pentru perioada 25.10.2013-30.09.2014, la plata dobânzii legale aferente pretenţiilor reclamantei, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că la data de 25.10.2103 numitul C A I, angajat al SC P T SRL, conducând un motostivuitor, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Audi A6, înmatriculat sub nr. condus de C I. Autoturismul proprietatea reclamantei circula regulamentar pe banda a doua a drumului, când motostivuitorul proprietatea pârâtei nu a semnalizat corespunzător intenţia de efectuare a virajului la stânga, şi a efectuat manevra, iar soferul autoturismului a lovit cu partea dreaptă faţă în muchia exterioară a cauciucului roţii stânga spate a utilajului.În urma coliziunii avariile suferite de reclamantă s-au ridicat la valoarea de 13.206 lei.Întrucât societatea a fost lipsită de posibilitatea de a se folosi de autoturism, arată reclamanta că se impune obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru toată perioada de la data accidentului până la data plăţii efective.

În drept, reclamanta a formulat acţiunea potrivit prevederilor art.1349, 1373, 1386 Cod civil.

În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată.

Pârâta a formulat întâmpinare, şi a arătat că evenimentul rutier a avut loc într-adevăr dar nu se cunoaşte cui aparţine vina. La data de 30.10.2013 reclamanta a comunicat către pârâtă un deviz estimativ din 25.10.2013 întocmit de SC G S SRL în valoare de 8509 lei, iar ulterior a comunicat un alt deviz cu valoarea de 13206 lei.Nu a fost de acord cu acest deviz deoarece conţine şi ulei cutie de viteze, manoperă aferentă, deşi autoturismul a fost avariat la spoiler.În ceea ce priveşte daunele interese, autoturismul a fost avariat superficial şi nu a fost necesar să stea în garaj sau în vreo parcare, astfel că nu se impune admiterea cererii.Prepusul reclamantei a venit cu autoturismul la sediul pârâtei şi a plecat tot cu autoturismul.

Instanţa a administrat proba cu înscrisuri şi expertiza tehnică auto, fiind întocmit raportul de expertiză de către expert GR.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 25.10.2013, s-a produs un accident auto în care au fost implicate autoturismul cu nr. de înmatriculare proprietatea reclamantei şi motostivuitorul M fără nr. de înmatriculare aparţinând pârâtei, astfel cum rezultă din susţinerile părţilor şi din procesul verbal de constatare amiabilă aflat la fila 37 dosar.

Din schiţa realizată de părţi la momentul producerii accidentului coroborată cu declaraţiile părţilor, instanţa reţine că motostivuitorul condus de C I A, prepusul pârâtei, care se deplasa pe banda intâi a drumului, a efectuat manevra de viraj la stânga şi a intrat pe banda a doua, în faţa autoturismului proprietatea reclamantei.

Această situaţie de fapt rezultă şi din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert G R (f.141-144), care a arătat că în timp ce se deplasa, motostivuitorul condus de C A I a ajuns în dreptul străzii ce duce spre garajul SC P T, şi fără a semnaliza intenţia,a efectuat virajul spre stânga şi a intrat pe banda a doua, în faţa autoturismului care a intrat în faţa autoturismului Audi care se loveşte cu colţul din faţă dreapta de roata din spate a motostivuitorului.

Având în vedere că numitul CA I a efectuat manevra de viraj la stânga fără a se asigura, intrând astfel în coliziune cu autoturismul care se deplasa pe cealaltă bandă, instanţa apreciază că acestuia îi aparţine culpa în producerea accidentului.

Potrivit art. 1357 noul Cod Civil dispune: „ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.”

Totodată, potrivit art.1373 Noul Cod Civil, “comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate”.

Angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, mai mult, a întregii răspunderi delictuale presupune existenţa cumulată a patru condiţii sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, astfel: prejudiciul constând în avariile produse autoturismului reclamantei prin accidentul în care a fost implicat şi prepusul pârâtei, fapta ilicită constând în neasigurarea prepusului pârâtei la efectuarea manevrei de viraj la stânga, raportul de cauzalitate dintre fapta prepusului şi prejudiciul suferit de reclamantă, precum şi vinovăţia prepusului pârâtei.Totodată instanţa reţine existenţa raportului de prepuşenie între numitul CA I şi pârâtă, necontestat de aceasta. Prin urmare instanţa reţine obligaţia pârâtei de a repara prejudiciul cauzat de prepusul său în patrimoniul reclamantei, prejudiciu constând în contravaloarea reparaţiilor necesare aducerii autoturismului în starea anterioară producerii accidentului.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului, instanţa reţine că potrivit raportului de expertiză auto G R, reparaţia autoturismului reclamantei s-a produs la data de 25.10.2013, ocazie cu care s-a întocmit devizul în valoare de 8509 lei, aceasta fiind dealtfel şi valoarea pieselor avariate şi a manoperei. La data de 25.10.2013 devizul cuprindea lucrări de reparaţii la capota faţă, bara faţă, grila mască faţă, întăritură mască faţă, far dreapta, panou mască, deflector aer dreapta, celma inferioară fixare far dreapta, suport fixare întăritură bară faţă, piesele enumerate corespunzând avariilor descrise de părţi în procesul verbal de constatare amiabilă. Existenţa unui alt deviz în valoare de 13206 lei(f.19), care cuprinde reparaţii cu privire şi la ulei cutie viteze, electroventilator, senzor parcare mijloc, etc, emis la data de 04.11.2013 nu justifică o sumă majorată şi nici repararea unor piese fără legătură cu zona avariată.

Din concluziile raportului de expertiză instanţa reţine că piesele menţionate în al doilea şi al treilea deviz nu sunt amplasate în zona menţionată ca fiind avariată, respectiv în partea dreapta faţă, ci sunt amplasate în partea mijloc faţă a autoturismului, parte ce nu a fost în contact cu roata motostivuitorului. Prin urmare instanţa apreciază că nu era posibil să fie avariate cu ocazia evenimentului rutier aceste piese menţionate în al doilea şi al treilea deviz, ci doar cele din devizul iniţial, în raport de care există un raport de cauzalitate.

Având în vedere aspectele sus menţionate, şi concluziile raportului de expertiză, potrivit cărora devizul în valoare de 8509 lei reflectă remedierea completă a avariilor produse în accident, vizând subansamblele deteriorate, instanţa constată că cererea principală formulată de reclamantă este în parte întemeiată, urmând a fi admisă în parte şi va fi obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8509 lei reprezentând daune materiale.

Instanţa apreciază însă neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru autoturism deoarece aceasta nu a făcut dovada imposibilităţii de utilizare a acestuia şi a duratei acestei imposibilităţi. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că avariile s-au produs în partea dreapta faţă a autoturismului, vizând în principal capota faţă, bară faţă, grilă mască faţă, far dreapta, culisă bară pe aripa dreapta faţă, sonda presiune pe radiator intercooler, astfel cum rezultă şi din devizul depus de reclamantă.

Aceste avarii nu au putut conduce însă la imposibilitatea utilizării autoturismului, iar având în vedere devizul de la fila 71 dosar autoturismul a fost introdus în service pentru reparatie în ziua producerii accidentului, 25.10.2013, şi deşi nu există dovada datei în care reparaţiile au fost efectuate, se poate prezuma că acesta a fost restituit destul de repede proprietarului.Prin urmare,deoarece reclamanta nu a făcut dovada faptului că autoturismul a fost imposibil de utilizat, sau că a fost necesară utilizarea unui alt autoturism în locul celui avariat, pentru desfăşurarea activităţii, precum şi a perioadei cât a durat această imposibilitate de utilizare, nu se justifică admiterea acestui capăt de cerere, în aceste condiţii fiind imposibil de stabilit şi cuantificat cuantumul prejudiciului creat.

Instanţa va obliga în temeiul art.453 Cod proc civ pârâta la plata sumei de 1030 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru şi onorariu expert, proporţional cu pretenţiile admise.

Domenii speta

Spete similare