Procedura insolvenţei

Sentinţă civilă 166 din 13.03.2017


Termenul prevăzut de art. 102 alin. 1 de înregistrare a suplimentului cererii de admitere a creanţei iniţiale este de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii.

Prin Decizia civilă nr. 363/23.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 166/13.03.2017 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. …, fiind reţinute următoarele argumente:

Prin sentinţa  apelată a fost respinsă contestația formulată de creditoarea bugetară împotriva măsurii lichidatorului judiciar, de respingere a cererii de înscriere a creanței.

Pentru a hotărî astfel, analizând contestaţia, precum şi actele dosarului, judecătorul sindic a constatat că, potrivit art. 102, alin. 6 din Legea nr. 85/2014 „Creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute după data deschiderii procedurii de faliment.”

Astfel cum rezultă din evidenţa Ecris a Tribunalului Arad, procedura insolvenţei simplificate a debitoarei s-a deschis la data de 11.07.2016, termenul pentru depunerea declaraţiilor de creanţă fiind stabilit la data de 25.08.2016, iar termenul pentru întocmirea tabelului preliminar de creanţe data de 15.09.2016, aici intrând şi termenul de 60 de zile pentru efectuarea controlului prevăzut de lege de către creditorul bugetar, control care trebuia să fie finalizat printr-un raport până la data de 12 septembrie 2016, cel târziu, calculat potrivit art. 181, pe zile libere.

Scadenţa creanţei reclamate de contestatoare este, astfel cum aceasta declară, data de 05.10.2016, după data deschiderii procedurii.

Prin urmare, rezultă că creanţa menţionată prin cererea sa şi prin prezenta contestaţie, este o creanţă născută în timpul procedurii, chestiune care nu este negată de contestatoare, dimpotrivă.

Fiind o creanţă născută în timpul procedurii, aceasta urmează regimul impus de art. 102, alin. 6 mai sus citat, cu atât mai mult cu cât în procedura insolvenţei debitoarei nu se vorbeşte de deschiderea procedurii generale a insolvenţei urmată de faliment, fiind deschisă direct procedura falimentului.

Având în vedere cele de mai sus, judecătorul sindic a constatat că într-adevăr, legea insolvenţei are reguli clare cu privire la înscrierea sau nu a creanţelor în tabelele de creanţe, nu există o interdicţie expresă de a înscrie creanţele născute în timpul procedurii în tabelul de creanţe, dar nu există nicio obligaţie stabilită de aceeaşi lege în sarcina lichidatorului judiciar de a înscrie o astfel de creanţă în tabelul de creanţe în situaţia în care există reglementarea expresă de la art. 102, alin. 6 din Legea nr. 85/2014.

Faţă de considerentele de mai sus şi constatând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, judecătorul sindic a respins contestaţia creditoarei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea, solicitând admiterea apelului aşa cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de înscriere a completării declaraţiei de creanţă formulată, pentru suma de 434.846 lei.

În motivare, după prezentarea stării de fapt, creditoarea a arătat că prin sentinţa civilă nr. 166/13.03.2017, judecătorul sindic a respins contestaţia formulată, împotriva măsurii lichidatorului judiciar de respingere a cererii de înscriere creanţă suplimentară în tabelul preliminar de creanţe, tabel întocmit de lichidatorul judiciar privind pe debitorul insolvent, invocând şi motivând, printre altele, prevederile art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014.

Aşa cum s-a arătat şi prin contestaţia formulată şi depusă la Tribunalul Arad la data 05.01.2017, în tabelul preliminar al creanţelor publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 23596/29.12.2016, lichidatorul judiciar a omis înscrierea creditorului bugetar şi cu suma de 434.846 lei, aşa cum s-a solicitat în temeiul Legii nr.85/2014, practic nepronunţându-se asupra cererii, considerând că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 102 din Legea nr. 85/2014 şi va înregistra creanţa suplimentară în tabelul definitiv al creanţelor debitorului.

Se precizează că, solicitarea de înscriere a sumei de 434.846 lei a fost făcută ca urmare a comunicării de către Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul AJFP Arad a Deciziei de impunere F-AR-270/08.09.2016, sume care proveneau din perioada de dinaintea deschiderii procedurii de insolvenţă a debitorului, aşa cum se putea uşor observa din raportul de inspecţie fiscală întocmit în cauză, raport comunicat de organele de inspecţie fiscală lichidatorului judiciar la data de 08.09.2016.

Se arată instanţei că cererea de înscriere a creanţei suplimentare în cuantum de 434.846 lei, stabilită de inspecţia fiscală prin Decizia de impunere nr. F-AR 270/08.09.2016, a fost înregistrată de creditoare la Tribunalul Arad la data de 20.09.2016, în temeiul prevederilor art. 102 alin 1 din Legea nr. 85/2014, fiind creanţe anterioare şi creanţele bugetare constatate printr-un raport de inspecţie fiscală întocmit ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului.

Se apreciază că în mod eronat în motivarea sentinţei apelate, judecătorul sindic a considerat creanţa suplimentară în sumă de 434.846 lei, ca fiind o creanţă curentă ce poartă regimul juridic impus de art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014, deşi aşa cum rezultă din raportul de inspecţie fiscală prin care această obligaţie bugetară a fost stabilită, se referă la activitatea debitorului anterioară deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv 11.07.2016. fapt pentru care regimul impus de legiuitor acestei creanţe este cel reglementat de art. 102 alin. 1 al Legii nr. 85/2014.

Mai mult de atât, urmare a faptului că data publicării în BPI a Notificării privind deschiderea procedurii a fost 16.08.2016 ( BPI nr.15118/16.08.2016) şi având în vedere prevederile art. 102 alin. 1 din Legea nr.85/2014 în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecţie fiscală vor efectua inspecţia fiscală şi vor întocmi raportul de inspecţie fiscală fiind evident faptul că raportul de inspecţie fiscală nr. F-AR 270/08.09.2016, prin care a fost stabilită creanţa suplimentară de 434.846 lei, a fost întocmit în cadrul termenului de 60 de zile prevăzut de lege.

Se învederează instanţei că având în vedere data publicării în BPI a Notificării deschiderii procedurii - 16.08.2016 - apelanta, în calitate de creditor bugetar, a înregistrat cererea de înscriere a creanţei suplimentare în cuantum de 434.846 lei, la data de 20.09.2016, este evident faptul că aceasta a fost înregistrată în termenul prevăzut de art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 urmând ca, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, dacă este cazul.

Prin urmare, se apreciază că lichidatorul judiciar avea obligaţia legală să înscrie creditoarea ca creditor bugetar si cu suma de 434.846 lei în tabelul preliminar al creanţelor, obligaţia bugetară urmând a fi cuprinsă în mod corespunzător şi în tabelul definitiv al creditorilor debitoarei, suma solicitată fiind constatată în timpul desfăşurării procedurii, dar provenită din perioada de dinaintea deschiderii procedurii insolvenţei.

Ca urmare a celor expuse, se consideră că judecătorul sindic, în mod eronat, a respins contestaţia sa.

Pentru toate aspectele arătate se solicită instanţei admiterea apelului, aşa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 166/13.03.2017, pronunţată de Tribunalul Arad şi obligarea lichidatorului judiciar la înscrierea în Tabelul creanţelor debitoarei şi a sumei de 434.846 lei ca şi creanţă bugetară aşa cum s-a solicitat prin cererea de creanţă suplimentară depusă la Tribunal la data de 20.09.2016.

În drept, se invocă dispoz. art. 466 şi următoarele din N.C.P.C.

Analizând în temeiul dispoziţiilor art. 466 şi urm. C. pr. civ. apelul formulat de către creditoare, Curtea reţine că acesta este nefondat, motiv pentru care îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Apelanta creditoare critică hotărârea apelată, arătând că prin aceasta s-a confirmat măsura lichidatorului judiciar care a omis înscrierea creditoarei A.J.F.P. Arad şi cu suma de 434.846 lei, aşa cum s-a solicitat în temeiul Legii nr. 85/2014, practic nepronunţându-se asupra cererii, considerând că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 102 din Legea nr. 85/2014 şi va înregistra creanţa suplimentară în tabelul definitiv al creanţelor debitorului.

Analizând acest motiv de apel, Curtea constată că termenul limită de depunere a declaraţiilor de creanţă a fost stabilit la 25.08.2016, conform încheierii judecătorului sindic nr. 243/11.07.2016, iar cererea creditoarei apelante de înscriere a creanţei suplimentare în cuantum de 434.846 lei a fost depusă la 20.09.2016, solicitare făcută ca urmare a comunicării de către Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul AJFP Arad a Deciziei de impunere F-AR-270/08.09.2016.

În cererea de înscriere a completării declaraţiei de creanţă, apelanta a arătat că aceste sume nu au fost achitate la scadenţă, potrivit documentelor din care rezultă, fiind creanţe curente, invocând disp. art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014.

Lichidatorul judiciar prin răspunsul formulat a comunicat creditoarei că va proceda la înscrierea creanţei suplimentare în tabelul definitiv al creanţelor debitoarei, măsură menţinută şi de judecătorul sindic.

Prin motivele de apel, creditoarea critică acest aspect, arătând că cererea de înscriere a creanţei suplimentare în cuantum de 434.846 lei, stabilită de inspecţia fiscală prin Decizia de impunere nr. F-AR 270/08.09.2016, a fost înregistrată de creditoare la Tribunalul Arad la data de 20.09.2016, în temeiul prevederilor art. 102 alin 1 din Legea nr. 85/2014, fiind creanţe anterioare şi creanţele bugetare constatate printr-un raport de inspecţie fiscală întocmit ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului, aspect ce nu reiese din contestaţia sa aflată la filele 3-4 dosar fond, încălcând astfel, prevederile art. 478 alin. 3 C. pr. civilă, care prevăd că ,, în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi’’.

Temeiul de drept invocat de creditoare în susţinerea contestaţiei sale este art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014, temei de drept în baza căruia creanţa sa va fi trecută în tabelul definitiv de creanţe al debitoarei.

Termenul prevăzut de art. 102 alin. 1 de înregistrare a suplimentului cererii de admitere a creanţei iniţiale este de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, respectiv 15.09.2016, termen depăşit oricum de către creditoare.

Pentru considerentele expuse, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat şi a menţinut ca temeinică şi legală hotărârea apelată.