Obligatia de a face

Dosar nr. 834/267/2015 Nr. Operator 3923

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA NOVACI

JUDEŢUL GORJ

Sentinţa Civilă  Nr. 128/2017

Şedinţa publică de la 06 Februarie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE: xx

Grefier: xx

Pe rol fiind  judecarea acţiunii civile pentru obligaţia de a face, formulată de reclamantul xx, cu domiciliul în xx şi domiciliul procesual ales la xx, prin avocat xx, cu sediul în xx , str. Nikolai xx, nr.1, sector 1, împotriva pârâtelor Comisia locală de fond funciar de pe lângă Primăria comunei xx, judeţul xx şi Comisia Judeţeană xx de fond funciar, cu sediul în mun. xx, str. xx nrxx, judeţul xx şi a cererii de intervenţie accesorie, formulată de intervenienta xx, cu sediul în comuna xx, sat xx, judeţul xx.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă părţile, intervenienta xx, reprezentată de avocat xx.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă , după care, se pune în discuţie cererea de intervenţie formulată de xx.

Avocat xx, solicită admiterea în principiu a cererii de intervenţie .

Instanţa, având în vedere actele existente la dosar şi motivele expuse, apreciază ca întemeiată cererea de intervenţie accesorie formulată, astfel că o admite în principiu.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi nici excepţii de invocat, constatând cauza în stare de judecată , acordă cuvântul pe fond.

Avocat xx pentru intervenientă, având în vedere sentinţele depuse şi dosarele ataşate solicită respingerea acţiunii şi admiterea cererii de intervenţie, fără cheltuieli de judecată.

INSTANŢA,

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă data de 12 iunie 2015, sub nr. dosar 834/267/2015, cu precizarea ulterioară, reclamantul xx, a chemat în judecată pârâtele Comisia Locală de fond funciar de pe lângă Primăria comunei xx, Judeţul xx şi Comisia Judeţeană de fond funciar  xx, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa,  să se dispună  completarea Hotărârii nr. xx/15.05.2015, privind validarea propunerii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 100 ha, teren agricol - păşune, înaintată de Comisia locala din comuna xx, în sensul de a se valida şi propunerea Comisiei Locale xx, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare pentru suprafaţa de 390,4 ha (Anexa 37, x obligarea pârâtelor să înainteze cu propunerea legală si să se  pronunţe, prin validare, asupra suprafeţei de teren forestier solicitată de reclamant, în calitate de moştenitor al defunctului xx, prin cererile înregistrate în termenul legal la Primăria Crasna, sub nr. 3199/1997 şi sub nr.219/2005, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, pentru suprafaţa de 390,4 ha (Anexa 37).

A solicitat obligarea pârâtelor la plata unor daune interese în cuantum de 100 lei/zi întârziere de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătoreşti si pana la îndeplinirea de către parate a obligaţiei stabilite in sarcina lor, precum şi la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătoreşti si până la îndeplinirea de către pârâte a obligaţiei stabilite in sarcina lor.

În motivarea acţiunii s-a arătat că în fapt , bunicul său  xx a fost proprietarul Muntelui xx situat în fosta comună xx, actuală comuna xx, munte ce a avut o suprafaţa de 750 ha, din care circa 400 ha teren cu vegetaţie forestiera şi restul păşune, descriere ce rezultă din ordonanţa de adjudecare nr. 4103/29.07.1930 şi din raportul de expertiză tehnica judiciară efectuat de experţii xx, xx si xx.

Această suprafaţă de teren a fost preluată abuziv de statul român, după anul 1945, motiv pentru care mama sa, Negropontes Sanda Măria, fiica şi unica moştenitoare a fostului proprietar - xx, a solicitat, în termen legal, reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest imobil.

Cu toate că au trecut peste 12 ani de la data solicitării reconstituirii dreptului de proprietate asupra xx, Comisia Locala de Fond Funciar xx si Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor xx, nu şi-au îndeplinit atribuţiile ce le revin potrivit legilor de fond funciar, respectiv de a valida sau invalida dreptul de proprietate în totalitate.

Astfel, în anul 2003, în baza Legii nr. 1/2000, s-a validat dreptul de proprietate pentru 10 ha de pădure şi a fost emis titlul de proprietate nr. 318/2003, în favoarea autoarei mele, iar în anul 2015, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor xx, la propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar xx, a validat prin HCJ nr. xx/2015, dreptul de proprietate pentru încă o suprafaţa de 100 ha păşune.

Pentru prima dată, în anul 2015, Comisia Locala de Fond Funciar xx a înaintat catre Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor xx propunerea de validare pentru suprafaţa de 390 ha pădure (anexa 37) si 100 ha păşune (anexa 22), însă, din cauza opoziţiei structurii silvice ai al reprezentantului OCPI Gorj, s-a tergiversat adoptarea unei hotărâri în cadrul Comisiei Judeţene, iar dosarul a fost returnat Comisiei Locale fără a i se da o soluţie de validare sau de invalidare, solicitându-i acesteia sa măsoare şi sa reidentifice în teren Muntele xx.

Dreptul de proprietate al autorului meu, cu toate vecinătăţile, cu menţionarea clară a poziţionării amplasamentului, cu vecinii pe toate laturile rezultă cu certitudine din următoarele acte aflate la dosarul administrativ:Actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1034 din anul 1939, ordonanţa nr. 539 din 9.02.1942, emisă de Comisiunea pentru declararea si controlul averii demnitarilor statului,ordonanţa de adjudecare nr. 4103/29.07.1930, raportul de expertiză judiciară efectuat de experţii xx, xx si xx, astfel încât retransmiterea dosarului spre a se reidentifica în teren Muntele xx, este o măsura abuzivă care conduce Ia tergiversarea soluţionării dosarului meu.

Am dovedit istoricul proprietăţii autorului meu, astfel:

Dreptul de proprietate al autorului său xx, rezultă din Actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1034 din anul 1939, cu menţiunea că modul de dobândire în proprietate de către acesta a Muntelui xx a fost verificat şi de Comisiunea pentru declararea şi controlul averii demnitarilor statului, astfel cum rezultă din Ordonanţa nr. 539 din 9.02.1942.

Imediat după ce a dobândit imobilul-teren, autorul său a fost cercetat de Comisiunea pentru declararea şi controlul averii demnitarilor statului, proces care a durat din anul 1940, până în anul 1944. Pe toată perioada procesului, autorul său nu a putut înregistra dreptul său de proprietate în Registrul agricol, iar după finalizarea acestuia nu s-a mai operat niciun fel de înregistrare întrucât noul regim politic instaurat în anul 1945 a început să preia abuziv averile demnitarilor.

Pe de altă parte, odată ce există dovada dreptului de proprietate al autorului său (actul de vânzare-cumpărare) şi nu există niciun înscris din care să rezulte că acesta ar fi înstrăinat în parte sau integral suprafaţa de teren ce face obiectul notificării, este irelevant dacă terenul a fost sau nu înscris la rolul agricol.

Potrivit dispoziţiilor art. 6(12) din Legea nr. 1/2000. consemnările efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole şi orice alte documente referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă. Totodată, conform art.6(l") din aceeaşi lege, dovada dreptului de proprietate, făcută cu act autentic, nu poate fi înlăturată decât printr-un act autentic din care să rezulte că proprietarul terenului este o altă persoană.

Aşadar, coroborând cele două texte legale, rezultă că, odată ce există un titlu de proprietate (în cazul de faţă Actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1034 din mul 1939), necontestat, nu este necesară o altă probă pentru a dovedi dreptul autorului său asupra terenului şi faptul că acesta îl poseda la momentul preluării, operând prezumţia relativă că acesta a fost proprietarul deposedat.

Nici Legea nr. 18/1991(art. 9 alin.5) , nici Legea nr. 1/2000, nu prevăd cerinţa dovedirii continuităţii exercitării dreptului de proprietate. O astfel de problemă s-ar putea pune doar în cazul în care şi alte persoane pretind că sunt titulari ai aceluiaşi drept cu privire la imobilul notificat. Or, în condiţiile în care nu se face dovada unui transfer al dreptului de proprietate către terţi, şi nici nu există astfel de susţineri, sau solicitări în temeiul legilor speciale, actul de proprietate primar, al autorului meu, face dovada deplină a dreptului.

Dovada că imobilul nu a fost înstrăinat de către autorul său a făcut-o cu negaţiile de la Arhivele Statului, pe care le ataşează  prezentei cereri.

De asemenea, din adresa nr. 800/2013, emisa de Arhivele Naţionale, rezultă că instituţia nu deţine Registre de rol fiscal si matricole pentru impunerea proprietăţilor din Comuna xx, pentru perioada 1940-1950.

Astfel, înscrisurile depuse la dosarul administrativ, coroborate cu toate actele aflate la  dosar, dovedesc faptul ca suprafaţa de teren notificata a aparţinut autorului său xx şi a fost preluată de la acesta în mod abuziv (fără titlu), regăsindu-se în proprietatea statului (prin unitatea administrativ teritoriala), aspecte reţinute, de altfel şi de cele două pârâte în toată corespondenţa.

De asemenea, autorităţile administrative locale au confirmat faptul ca nu deţin date despre preluarea terenului, şi nu există o notificare formulată de altă persoană cu privire la acelaşi imobil, fiind evident că singurii îndreptăţiţi a solicita retrocedarea imobilului sunt moştenitorii defunctului xx.

Mai mult, parte din suprafaţa de teren notificată, respectiv 10 ha, i-a fost restituită în natură, astfel cum rezultă din Titlul de proprietate nr. 318/07.11.2013, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991, constatându-se existenţa dreptului de proprietate şi întinderea acestuia, în baza aceloraşi acte.

Că, dreptul de proprietate asupra Muntelui xx  i-a fost recunoscut prin emiterea titlului de proprietate nr. 318/2003 in favoarea autoarei sale (pentru cele 10 ha teren), cât şi a HCJ nr. 6677/2015 prin care mi-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru încă o suprafaţa de 100 ha păşune.

Apreciază că, la acest moment nu există niciun motiv justificat pentru a nu se valida propunerea Comisiei locale şi cu privire la suprafaţa de 390 ha pădure (anexa 37), cu atât mai mult cu cât au fost clar identificate cele 10 ha deja restituite, precum şi cele 100 ha menţionate în Hotărârea, obiect al prezentei cereri.

Astfel, refuzul de soluţionare al cererilor sale reprezintă o tergiversare nejustificată în reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de teren, conducând la un abuz atât din partea celor doua Comisii, cat si a membrilor acestora.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile Legii nr. 18/1991, republicată, modificată şi completată, Legea 165/2013, Legea nr. 1/2000, art. 192-195 C.pr.civ şi toate celelalte acte normative menţionate în prezenta cerere.

În dovedirea celor susţinute, a înţeles să se folosească  de proba cu înscrisuri, expertiza si orice alte probe vor reieşi din dezbateri ca fiind utilă soluţionării cererii, ataşând la dosar  copii ale notificărilor, actele de proprietate, raport de expertiza, acte de moştenire.

La data de 29 iunie 2015, reclamantul a depus la dosar o precizare la acţiune prin care arată că motivele de drept pe care se întemeiază cererea de chemare in judecata sunt dispoziţiile an. 27 alin. 8 din HG 890/2005, modificată şi completată, art. 53 din Legea nr. 18/1991. republicată, modificată şi completată, dispoziţiile Legii nr. 18/1991. republicată, modificată şi completată, Legea 165/2013. Legea nr. 1/2000, art. 192-195 C.pr.civ.

Că, cererea de chemare în judecată a avut drept motivare şi dispoziţiile art. 3 alin. 3 si 4 din Legea nr. 1/2000, care prevăd că : « (3) în cazul în care în localitate nu există suprafeţe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condiţiile prevăzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafeţele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, oraşului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991, republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei judeţene, precum şi prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile.

Că, în situaţia în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condiţiile alin. (2), se vor acorda despăgubiri pentru diferenţa de teren neretrocedat. »

Mai precizează că în  acest sens pârâtele au încălcat dispoziţiile mai sus menţionate, care prevăd obligativitatea de soluţionare a cererii în integralitatea ei, ceea ce pârâtele nu au făcut, tergiversând in mod nejustificat soluţionarea cererii sale.

Arată de asemenea că în  ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, care reprezintă, în fapt un subsidiar al primului capăt de cerere, solicită să se dispună obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar xx, să înainteze, cu propunerea legala dosarul şi să fie obligată Comisia Judeţeană  pentru  Stabilirea  Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor xx, să se pronunţe, prin validare, asupra suprafeţei de teren forestier solicitată de subsemnatul, în calitate de moştenitor al defunctului xx, prin cererile înregistrate în termenul legal la Primăria xx sub nr. 3199/1997 şi sub nr.219/2005, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare pentru suprafaţa de 390.4 ha (Anexa 37).

Legal citată Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor xx , la data de 27 iulie 2015, a formulat întâmpinare prin care învederează  ,  Comisia judeţeană îşi poate îndeplini obligaţiile legale ce-i  revin în conformitate cu prevederile art. 6 din HG nr. 890/2005 numai după ce Comisia Locală,  efectuează lucrările premergătoare şi înaintează documentaţia, aşa după cum prevăd dispoziţiile art. 9 alin. 1 di H. nr. 890/2005. "

Prin urmare, Comisia judeţeană pentru a-şi îndeplini obligaţiile, potrivit prevederilor legilor fondului funciar, este necesar să fie înaintată de către comisia locală documentaţia completă privind soluţionarea cererii de reconstituire, ori atâta timp cât documentaţia respectivă nu a fost  întocmită în concordanţă cu solicitările impuse de regulamentul de  lucru şi observaţiilor formulate de colectivul de lucru al comisiei judeţene şi nu a  fost înaintată de către comisia locala, în mod corespunzător, nu se poate deduce şi nici reţine reaua voinţă sau existenţa unui refuz din partea Comisiei Judeţene xx, cu privire la executarea acestei obligaţii legale.

În concluzie, având în vedere că obligaţiile stabilite în sarcina sa au fost îndeplinite prin emiterea unei hotărâri de validare conform documentaţiei întocmite de comisia locală precum şi exonerarea Comisiei Judeţene de la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat prevederile art.205-208 Cproc. Civ.

În temeiul art.223, alin.3 cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 29 iulie 2015, Primăria Crasna şi Comisia Locală de Fond Funciar xx, a formulat întâmpinare , prin care arată că solicită admiterea acţiunii în măsura în care reclamantul o va dovedi întemeiată, prin mijloacele de probă.

Solicită  respingerea capătului de cerere privind plata unor daune interese în cuantum de 100 lei/zi ca neîntemeiat.

Mai arată că ei  nu au contestat niciodată dreptul de proprietate al reclamantului şi nici faptul că terenurile acestuia au fost luate abuziv, în acest sens chiar a emis titlul de proprietate nr.318/2003 pentru 10  ha pădure, iar ulterior au validat o suprafaţa de 100 ha păşune prin HCJ 6677/2015.

Consideră că nu a încercat în nici un fel lipsirea de proprietate a reclamantului, astfel încălcând art. l din Protocolul adiţional la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.

Astfel, orice persoana fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale şi nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Că, nu au avut intenţia în nici un fel să întârzie reconstituirea terenurilor către reclamant, aceste aspecte cauzându-le în mare reclamantul prin procesele civile  intentate în instanţe.

În acest sens mai arată că situaţia terenurilor este incertă, deoarece autoarea reclamantului s-a judecat in instanţele civile pentru aceste terenuri, atât cu Comisiile , cât şi cu Obştea xx.

De asemenea mai precizează că în dosarul 2/318/2007 s-a pronunţat sentinţa civila nr. 10037 a Judecătoriei xx, prin care s-a admis plângerea făcuta de xx, anulând parţial HCJ nr.xx/27.01.2006 si HCJ xx/08.09.2006, iar prin decizia nr.552/12.03.2010, a Tribunalului xx, pronunţată în dosarul nr.361/95/2010 , a respins ca inadmisibil recursul formulat de către xx şi prin decizia 1631/22.06.2009, pronunţată de Tribunalul xx, în dosarul xx/95/2009, a admis recursul promovat de Obştea de Moşneni xx, respingând pe fondul cauzei acţiunea reclamantei.

Mai arată de asemenea că în  momentul de faţă  este în procedura de reconstituire, faza finală o suprafaţa de 690,20 ha validata de Comisia Judeţeană în favoarea Obstei xx, aceasta fiind parte în procesele contra reclamantului, nefiind anulate HCJ-urile validate în favoarea acestora.

La data de 18 august 2015, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinările formulate în

cauză , la care a ataşat Certificat de moştenitor nr. 38/17.09.2009 ; Carte  de identitate xx;Adresă de înaintare HCJ nr. xx/26.05.2015 şi HCJ nr. xx/15.05.2015 ; Proces verbal de punere în posesie din 28.05.2015 ;Tabel nominal CLFF ;Plan amplasament avizat de OCPI Gorj,Schiţă amplasament CL Crasna ;-TP nr. xx/07.11.2003 ;Proces verbal de punere in posesie nr. xx/17.10.2003 ;Adresa nr. 1609/19.03.2015 ;Precizare din 26.01.2015 ;Adresă Judecătoria xx din 21/01/2015, d. 2/318/2007 ;Sentinţa civilă nr. 10037/18.12.2008;Decizia nr. 1631/22.06.2009 ;Decizia nr. 552/12.03.2010; Precizare notificare ;Adresă Comuna Musetesti din 29/08/2006 ; Notificare xx din 21/11/1997 ; Cerere Obştea xx; Schiţe  amplasament;Raport de expertiză întocmit de experţii xx, xx şi xx şi Raport de expertiză extrajudiciară xx .

La data de 02.11.2015 , Obştea xx a formulat cerere de intervenţie principală , solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenţie, respingerea cererii de chemare în judecată pentru putere de lucru judecat , respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26/01/2016, această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă, instanţa apreciind că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 61 alin.2 C.pr.civ., reţinând că terţul intervenient în interes propriu , prin motivarea adusă cererii formulate,  a arătat că justifică  existenţa  unei legături între cererea de intervenţie şi cererea principală, întrucât este proprietar al terenurilor pe care reclamantul xx le solicită a fi introduse în H.C.J-ul contestat.

Că, aşa cum a fost definită, cererea de intervenţie în interes propriu sau principală în practică şi doctrină, aceasta reprezintă  cererea prin care un terţ solicită introducerea sa într-un proces în curs de judecată, pentru a i se recunoaşte sau stabili un drept propriu, fără fi necesar ca între dreptul pretins de terţ şi dreptul dedus judecăţii  să existe identitate, ci o legătură strânsă suficientă, care să justifice  rezolvarea împreună a celor două cereri.

Prin cererea de intervenţie principală formulată, aşa cum s-a reţinut şi cum transpare fără îndoială din conţinutul acesteia, intervenienta nu pretinde acelaşi drepturi ca cele pretinse de către reclamant prin acţiunea formulată, sau un drept strâns legat de respectivele pretenţii, ci solicită doar respingerea acţiunii reclamantului, cerere apreciată de către instanţă ca fiind în mod vădit inadmisibilă.

Împotriva încheierii din data de 26/01/2016,prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu, a fost declarat apel de către intervenientă, acest fiind ca tardiv formulat, prin decizia nr.820/19 mai 2016, a Tribunalului Gorj.

La data de 05.11.2015, Comisia locală de fond funciar xx , la solicitarea instanţei a înaintat documentaţia înaintată Comisiei Judeţene de Fond Funciar xx, cu adresa nr.3687 din data de 04.05.2015 şi propunerea de validare,  pentru suprafaţa de 390,40 ha teren cu vegetaţie forestieră

La data de 20.09.2016, Obştea xx, a formulat cerere de intervenţie accesorie  în interesul Comisiei Locale de Fond Funciar xx şi Comisiei Judeţene de fond funciar xx , solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenţie, respingerea cererii de chemare în judecată pentru putere de lucru judecat , respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că sunt proprietari ai terenurilor pe care xx, le solicită instanţei a fi introduse în HCJ-ul contestat.

Consideră intervenienta că se impune admiterea cererii în interesul pârâtelor, deoarece sunt proprietari ai terenurilor pe care reclamantul le solicită a fi introduse în HCJ-ul contestat.

Că reclamantul a formulat în primă instanţă în anul 2006 şi respectiv 2007, două cereri ce priveau nulitatea HCJ xx/27.01.2006, respectiv HCJ xx/08.09.2006, instanţele pronunţându-se definitiv şi irevocabil asupra celor două cereri având numărul de dosar xx/318/2007 şi xx/267/2006.

A mai arătat intervenienta că reclamantul a contestat HCJ nr.xx/27.01.2006 şi xx/08.09.2006, acţiunea formând obiectul dosarului civil nr.xx/318/2007.

În şedinţa publică din data de 06.02.2017, având în vedere actele existente la dosar şi motivele expuse, s-a apreciat ca întemeiată cererea de intervenţie accesorie formulată, astfel că a fost  admisă în principiu.

La solicitarea instanţei la data de 24.10.2016, Comisia locală de fond funciar de pe lângă primăria comunei xx, judeţul xx, a depus la dosar următoarele înscrisuri : cererea nr. 1 /3199 din 21.11.1997 - xx –Notificarea  nr.219 /20.09.2005- xx. -HCJ Gorj nr.xx din 13.10.2000 - Anexa nr.53-centralizata la HCJ-ul nr.xx/2000,Tabelul nominal la Anexa nr.53-pozitia 191 - def. xx cu moşt. xx, pentru suprafaţa de 10 ha teren forestier, -T.p. nr.xx din 07.11.2003 si Procesul verbal de punere in posesie nr.xx din 17.10.2003 eliberate de Comisia LFF xx-pentru suprafaţa de 10 ha teren forestier,OCPI xx a considerat ca terenul care a făcut obiectul HCJ xx, nr.xx cu suprafaţa de 10 ha - pe def. xx, se afla administrativ pe raza comunei xx, documentaţia cu validarea transferându-se la comuna xx care a eliberat titlul de proprietate,-HCJ xx nr.xx din 15.05.2015 pentru suprafaţa de de 100 ha.teren agricol-pasune pentru def.xx cu most. xx, xx era decedata,-la baza HCJ-ului nr.xx/2015 stau cererea si notificarea de la HCJ Gorj nr.xx/2000,-Adresa nr.xx/2015 către Comisia JFF xx cu propunerea de validare pentru suprafaţa de 100 ha. teren agricol-păşune, Anexa nr.22 cu suprafaţa de 100 ha. teren agricol-păşune ,Amenajamentele silvice si cadastrale,Procesul verbal din 24.11.2014 a Comisiei LFF xx, declaraţia lui xx cu deţinerea de terenuri agricole. -Dosarul nr.xx/1940 cu Ordonanţa nr.xx/09.02.1942 cu averea demnitarului xx,Act de vinzare din 20.11.1939 prin care xx cumpăra muntele xx în suprafaţa totala de 750 ha.,B.I. xx (decedata), Act de identitate xx. HCJ Gorj nr.6677/2015 nu a fost contestata, ANEXA 37 şi memoriu justificativ.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, a celor arătate în întâmpinarea formulată,precum şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, instanţa reţine şi constată următoarele:

Prin prezenta acţiune, cu precizarea ulterioară, reclamantul xx , reclamantul xx, a chemat în judecată pârâtele Comisia Locală de fond funciar de pe lângă Primăria comunei xx, Judeţul xx şi Comisia Judeţeană de fond funciar  xx, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa,  să se dispună  completarea Hotărârii nr. xx/15.05.2015, privind validarea propunerii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 100 ha, teren agricol - păşune, înaintată de Comisia locala din comuna xx, în sensul de a se valida şi propunerea Comisiei Locale Crasna, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare pentru suprafaţa de 390,4 ha (Anexa 37), obligarea pârâtelor să înainteze cu propunerea legală şi să se  pronunţe, prin validare, asupra suprafeţei de teren forestier solicitată de reclamant, în calitate de moştenitor al defunctului xx, prin cererile înregistrate în termenul legal la Primăria xx, sub nr. xx/1997 şi sub nr.xx/2005, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, pentru suprafaţa de 390,4 ha (Anexa 37).

A solicitat obligarea pârâtelor la plata unor daune interese în cuantum de 100 lei/zi întârziere de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătoreşti si pana la îndeplinirea de către parate a obligaţiei stabilite in sarcina lor, precum şi la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătoreşti si până la îndeplinirea de către pârâte a obligaţiei stabilite in sarcina lor.

Referitor la capătul de cerere prin care se solicită să se dispună  completarea Hotărârii nr. xx/15.05.2015, privind validarea propunerii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 100 ha, teren agricol - păşune, înaintată de Comisia locală din comuna xx, în sensul de a se valida şi propunerea Comisiei Locale xx, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare pentru suprafaţa de 390,4 ha (Anexa 37), rezultă din cuprinsul actelor existente la dosar, că reclamantul nu a făcut dovada susţinerilor formulate, respectiv dovada faptului că ar fi proprietarul terenului agricol-păşune, în suprafaţă de 100 ha şi al terenului cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 390,4 ha, terenuri cu privire la care să fie completată HCJ nr.xx/15.05.2015.

Astfel, pentru a se dispune în sensul celor solicitate de către reclamant, se impune ca acesta să facă dovada validării dreptului său de proprietate cu privire la terenul solicitat, ceea ce în cauza dedusă judecăţii nu s-a făcut.

Practic, reclamantul solicită să fie completată hotărârea contestată, cu încă o altă suprafaţă de teren ce nu i s-a validat.

Reclamantul deşi contestă legalitatea HCJ nr.xx/2015, nu a depus la dosarul cauzei acte din care să rezulte îndreptăţirea sa la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu.

Pe de altă parte, în situaţia în care prin hotărârea a cărei completare se solicită reclamantului nu i s-a validat întreaga suprafaţă de teren solicitată, acesta avea posibilitatea de a formula plângere împotriva Hotărârii Comisiei judeţene xx de fond funciar, în conformitate cu prevederile art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată.

Cu atât mai mult, rezultă din cuprinsul actelor existente la dosar, că autoarea reclamantului  xx, s-a mai judecat pentru reconstituirea de teren cu vegetaţie forestieră, edificatoare în acest sens fiind sentinţa civilă nr.xx/05.07.2013, a Judecătoriei xx, pronunţată în dosarul nr.xx/318/2012, ce se află ataşată la dosar la filele nr.180-196, sentinţa civilă nr.10037/18.12.2008, pronunţată în dosarul nr.xx/318/2017, al Judecătoriei xx, ce se află ataşată la dosar la filele nr.193-196.

Că autoarea reclamantului s-a mai judecat cu pârâtele şi intervenienta din prezenta cauză, rezultă şi din cuprinsul deciziilor civile nr.1631/22.06.2009 şi 552/12.03.2010, ale Tribunalului xx, ce se află ataşate la dosar la filele nr.132 şi respectiv 135.

Că aşa stau lucrurile, o confirmă şi Comisia locală de fond funciar de pe lângă Primăria comunei xx, judeţul xx, prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 29 iulie 2015, unde arată că situaţia terenurilor este incertă, deoarece autoarea reclamantului s-a judecat în instanţele civile pentru aceste terenuri, atât cu Comisiile , cât şi cu Obştea xx.

De asemenea mai precizează că în dosarul 2/318/2007, s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 10037 a Judecătoriei Tg-Jiu, prin care s-a admis plângerea făcuta de xx, anulând parţial HCJ nr.xx/27.01.2006 si HCJ xx/08.09.2006, iar prin decizia nr.552/12.03.2010, a Tribunalului xx, pronunţată în dosarul nr.xx/95/2010 , s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de către xx şi prin decizia 1631/22.06.2009, pronunţata de Tribunalul xx, în dosarul nr. xx/95/2009, s-a admis recursul promovat de Obştea de xx, respingând pe fondul cauzei acţiunea reclamantei.

A mai arătat de asemenea că în  momentul de faţă,  este în procedura de reconstituire, faza finală o suprafaţa de 690,20 ha validată de Comisia Judeţeană în favoarea Obştii xx, aceasta fiind parte în procesele contra reclamantului, nefiind anulate HCJ-urile validate în favoarea acestora.

Din examinarea deciziei civile nr.1631/22.06.2009, a Tribunalului xx, ce se află ataşată la dosar la fila nr.132, rezultă faptul că autoarea reclamantului s-a judecat în contradictoriu atât cu pârâtele din prezenta cauză, cât şi cu intervenienta, pentru terenurile cu vegetaţie forestieră din muntele xx, fiind respinsă irevocabil acţiunea reclamantei xx şi admis recursul declarat de intervenienta din cauza de faţă, respectiv  Obştea de xx.

Din cuprinsul deciziei menţionate rezultă că prin acţiunea formulată şi ce a format obiectul dosarului nr.xx/318/2007, autoarea reclamantului a chemat în judecată pârâtele din cauza de faţă şi Obştea xx, alături de Direcţia Silvică xx, solicitând anularea HCJ nr.xx/27.01.2006 şi HCJ nr.xx/8.02.2006, pentru terenurile cu vegetaţie forestieră din Muntele xx, pentru care s-a dispus reconstituirea în favoarea pârâtei Obştea de xx.

Prin sentinţa civilă nr.10037/18.12.2008, pronunţată de Judecătoria xx în dosarul nr.xx/318/2007, s-a admis în parte plângerea formulată de xx, s-a anulat parţial HCJ nr.xx/2006, pentru suprafaţa de 287 ha teren cu vegetaţie forestieră şi HCJ nr.xx/18.09.2006, parţial pentru suprafaţa de 34 ha păşune gol alpin, însă, aşa cum s-a arătat mai sus, prin decizia nr.1631/2099, a Tribunalului xx, acţiunea acesteia a fost respinsă irevocabil.

În consecinţă, în cauza de faţă, se apreciază că reclamantul nu a făcut dovada susţinerilor formulate, respectiv dovada faptului că pe lângă terenul agricol şi cu vegetaţie forestieră ce a aparţinut autorului său şi validat prin hotărârea a cărei completare se solicită, ar mai fi existat în plus şi suprafaţa de teren agricol-păşune, în suprafaţă de 100 ha şi 390,4 ha teren cu vegetaţie forestieră.

În practica judiciară s-a decis că legile adoptate în materia fondului funciar, au instituit o procedură specială de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere.

Fiind o procedură specială persoanele îndreptăţite la reconstituire trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei.

Cât priveşte cererea de intervenţie accesorie, se reţine că aceasta constituie o cerere incidentală prin care terţul nu invocă un drept propriu, ci doar îl sprijină pe reclamant sau, după caz, pe pârât, adică nu formulează decât apărări în sprijinul părţii în interesul căreia a intervenit, urmărind pronunţarea unei hotărâri în favoarea acesteia din urmă.

Intervenientul accesoriu trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu.

Chiar dacă nu pretinde un drept propriu în cadrul procesului care intervine, terţul trebuie să urmărească obţinerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziţie o susţine.

În cauza dedusă judecăţii, rezultă din cuprinsul hotărârilor judecătoreşti ce se află ataşate la dosar că prin acţiunea formulată şi ce a format obiectul dosarului nr.2/318/2007, autoarea reclamantului a chemat în judecată pârâtele din cauza de faţă şi Obştea xx, alături de Direcţia Silvică xx, solicitând anularea HCJ nr.xx/27.01.2006 şi HCJ nr.xx/8.02.2006, pentru terenurile cu vegetaţie forestieră din Muntele xx, pentru care s-a dispus reconstituirea în favoarea pârâtei Obştea de xx.

Aşadar, se apreciază că intervenienta justifică un interes propriu.

Pentru considerentele expuse şi faţă de actele existente la dosar, se apreciază a fi neîntemeiată acţiunea promovată de reclamant şi ca întemeiată cererea de intervenţie accesorie formulată în sprijinul pârâtelor, motiv pentru care urmează a se dispune respingerea prezentei acţiuni şi admiterea cererii de intervenţie accesorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea civilă pentru obligaţia de a face, formulată de reclamantul xx, cu domiciliul în xx şi domiciliul procesual ales la xx, prin avocat xx, cu sediul în xx , str. xx, nr.xx, sector 1, împotriva pârâtelor Comisia locală de fond funciar de pe lângă Primăria comunei xx, judeţul xx şi Comisia Judeţeană xx de fond funciar, cu sediul în mun. xx, str. xx nr.xx, judeţul xxşi a cererii de intervenţie accesorie, formulată de intervenienta Obştea xx, cu sediul în comuna xx, sat xx, judeţul xx.

Admite cererea de intervenţie accesorie, formulată de Obştea xx.

Cu drept de  apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Novaci.

Pronunţată în şedinţa publică de la 06 Februarie 2017.

PREŞEDINTE GREFIER

xx xx

Domenii speta

Spete similare