Rectificare carte funciar

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe  reclamanta D  S  BIHOR, în reprezentarea  REGIEI NAŢIONALE A PĂDURILOR ROMSILVA în contradictoriu cu pârâţii COMUNA P - prin PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI P  şi CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI  P , având ca obiect rectificare carte funciară.

Se constată că mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 23.03.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunţării pentru 30.03.2016, respectiv 06.04.2016, dată la care s-a hotărât prezenta cauză.

JUDECĂTORIA

DELIBERÂND

Asupra acţiunii de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe  la data de 30.04.2010, reclamanta D  S  BIHOR, în reprezentarea REGIEI NAŢIONALE A PĂDURILOR a chemat în judecată pe pârâţii COMUNA P -PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI P  şi CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI  P , solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate:

-nevalabilitatea înscrierilor din C.F. 64 Pietroasa de sub B 21-24;

-să dispună anularea încheierii de carte funciară nr.1119/2005 a O.C.P.I. –Beiuş, 

-să dispună radierea înscrierilor de sub B21-24 din C.F. nr.64 Pietroasa, precum şi sistarea colii de C.F. nr.1253 Pietroasa, în întregime şi restabilirea situaţiei  de carte funciară  din C.F. nr.64 Pietroasa;

-să constate că reclamanta este proprietara imobilelor identificate cu nr.top.113/1, 113/4, 116, 117/3 şi 117/4, toate înscrise în C.F. nr.64 Pietroasa;

-cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii  reclamanta a arătat că imobilele din litigiu au fost până în anul 2004 proprietatea Ministerului şi Agriculturii şi Domeniilor-Casa Pădurilor Statului şi au fost înscrise în C.F. 64 Pietroasa  sub B12.

De asemenea reclamata a menţionat că după anul 1945 imobilele  au fost folosite, în mod continuu, o parte de către reclamantă, în calitatea sa de succesoare a proprietarei de sub B12 şi o parte de către Ministerul Învăţământului, fiind sediul Şcolii Generale din Pietroasa şi curtea aferentă acesteia.

Reclamanta a precizat că  pe imobilul aflat în proprietatea şi folosinţa sa a fost edificat în anul 1958 un canton silvic, care de la acea dată figurează  în evidenţele contabile ale D  S  Oradea şi a fost folosit, în mod permanent ca sediu de brigadă  silvică.

De asemenea, reclamanta a arătat că toate imobilele proprietatea Regiei Naţionale a Pădurilor fac  parte din domeniul public naţional, iar în anul 2004, era în vigoare H.G. nr.1105/2003 , norma cadru în baza căreia funcţiona şi prin care se stipula că Regia are în administrare  proprietatea publică  formată din fondul forestier şi din restul bunurilor aflate în administrarea acesteia.

Reclamanta a arătat că, în anul 2004, în baza Hotărârii nr.39/2004 a Consiliului Local P Consiliul Local a  trecut imobilele din litigiu din domeniul public-proprietatea Ministerului Agriculturii în proprietatea Comunei P domeniu public, inclusiv terenul aferent Cantonului silvic delimitat şi folosit dintotdeauna de către reclamantă. S-a arătat că această hotărâre a fost înscrisă în cartea funciară prin Încheierea nr.1119/2005 a O.C.P.I. Beiuş, acte care nu au fost  niciodată comunicate cu reclamanta sau cu Ministerul Agriculturii.

 Reclamanta a precizat că a aflat despre  înscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtelor, doar în cursul anului 2008, atunci când a formulat o acţiune înregistrată sub dosarul nr.1676/187/2008 al Judecătoriei Beiuş, care a fost calificată ca fiind de contencios administrativ şi care a fost respinsă ca inadmisibilă prin  sentinţa nr.567/2009 a Tribunalului Bihor, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului(decizia nr. 94/2010 a Curţii de Apel Oradea).

De asemenea reclamanta a arătat că prin aceste hotărâri s-a reţinut faptul că nu ar fi uzat de procedura  prealabilă prev. de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, în termenul de prescripţie de 6 luni, prev. de alineatul 7 şi astfel s-a apreciat că acţiunea sa este inadmisibilă, iar acesta a fost motivul pentru care a promovat prezenta acţiune în baza prev. art. 34 pct.1 din Legea nr.7/1996.

Reclamanta a menţionat că, urmare a intabulării la CF a Hotărârii nr.39/2004 a Consiliului Local P , aceasta a intrat în circuitul civil fiind aplicabile  dispoziţiile dreptului comun privind-rectificarea de CF.

Totodată a arătat că o altă interpretare ar însemna că reclamantei, căreia nu i s-a comunicat această hotărâre şi nici încheierea de intabulare, i s-ar îngrădi accesul la justiţie, drept prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.

Referitor la  titlul pârâtei,  Hotărârea nr.39/2004 a Consiliului Local P , reclamata a solicitat a se constata că aceasta  este dată în dispreţul total al legii, deoarece art. 26 şi 36 din Legea nr. 18/1991, la care face trimitere hotărârea, nu îşi găsesc aplicabilitate în speţă, cât timp Comuna P  nu a fost cooperativizată, iar terenul în litigiu nu a fost niciodată în întregime, în administrarea primăriei, ci doar o parte din acesta, respectiv cea ocupată de Şcoala Generală şi curtea aferentă.

Reclamanta a arătat că hotărârea este dată în temeiul Legii 18/1991 şi a  referatului se specialitate întocmit de  către inginerul topograf C I , iar toate aceste elemente  nu sunt apte să transmită proprietatea în mod legal de la reclamantă la pârâtă.

Astfel, fiind vorba de domeniul public al reclamantei şi al pârâtei, trecerea de la un  proprietar la altul se putea face numai cu respectarea dispoziţiilor prev. de art.9 alin.1 din Legea nr.213/1998, prin hotărâre de guvern, la cererea Consiliului Local şi nu printr-o hotărâre abuzivă, prin care pârâta s-a împroprietărit cu terenul care-i aparţine reclamantei.

Reclamanta  a arătat că, Legea nr.213/1998 conţine dispoziţii exprese şi imperative cu privire atât la administrarea domeniului  public, cât şi la faptul că acesta este inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil, art.11 alin.2 sancţionând cu nulitatea absolută orice acte juridice încheiate cu nerespectarea prevederilor alineatului 1.

De asemenea reclamanta  a menţionat că, în speţă, pârâţii au procedat la trecerea unui bun din domeniul public de interes naţional în domeniul public de interes local al Comunei P .

În drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.7/1996, Legea nr.213/1998, prev. art.1 Protocolul 1 şi art. 6  din CEDO, iar în probaţiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei colile de CF 1253, 64, încheierea nr.1119/28.02.2005 a O.C.P.I.-BEIUŞ,  fişa mijlocului fix, devizul pentru întreţineri curente la clădirile silvice, Hotărârea nr.39/2004 a Consiliului Local P , alte înscrisuri.

La data de 15.09.2010, prin registratură, urmare a solicitării instanţei, BCPI Beiuş a depus la dosarul cauzei, copia conformă cu originalul a dosarelor  de intabulare nr.3066/2003 , nr.3861/2004 şi nr.1119/2005 înscrise la poziţiile B21- 24 în CF nr.64 Pietroasa.

Prin registratura instanţei, la data de 16.06.2010, pârâtele COMUNA P - prin PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI P  şi CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI P  reprezentate de Primar au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca inadmisibilă a acţiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâţii au arătat că, faţă de chemarea în judecată a Comunei Pietroasa si a Consiliului Local al Comunei P , înţelege să invoce lipsa calităţii procesuale pasive a acestora.

Astfel, din C.F. 1253 P rezultă că proprietar tabular asupra imobilelor în litigiu este Primăria Comunei P , şi prin urmare, doar această instituţie trebuia chemată în judecată si nu Comuna P  şi Consiliul Local al Comunei P cum greşit s-a procedat.

În altă ordine de idei,  solicită să  se constate că, în raport cu modul în care este formulată acţiunea reclamantei, temeiul de drept invocat de aceasta nu-si găseşte aplicabilitate în speţa de faţă.

Astfel, în art.33 al.2 din Legea nr.7/1996, se prevede în mod expres ce se înţelege prin rectificarea de carte funciară, adică: radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.

Art.34 din aceeaşi Lege nr.7/1996, vine si prevede condiţiile în care se poate solicita rectificarea de carte funciară, adică atunci când, printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă şi irevocabilă s-a constatat, printre altele, ca înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea, nu a fost valabil.

Prin urmare, pentru a putea solicita o rectificare de c.f., de genul celei din speţa de faţă este nevoie de o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, prin care să se fi constatat că, înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut aceasta, nu a fost valabil.

În mod evident, reclamanta nu deţine o astfel de hotărâre judecătorească, fapt recunoscut chiar în motivarea acţiunii sale. Astfel, reclamanta arată că, sub dosar nr. 1676/187/2008, acţiunea prin care a solicitat anularea actului în baza căruia s-au făcut înscrierile în c.f. 1253 P , precum şi inscripţiile de c.f. făcute în baza acestuia, i-a fost respinsă ca inadmisibilă.

Aşadar, în lipsa unei astfel de hotărâri, şi acţiunea de faţă este inadmisibilă, situaţie în care solicită respingerea ei, ca atare.

În şedinţa publică din data de 16.06.2010, reprezentantul pârâtelor a arătat că, proprietar asupra imobilelor în litigiu este Primăria P iar reclamanta nu poate solicita o rectificare de CF atâta timp cât nu deţine o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care să se fi constatat că înscrierile de Cf sau actul în baza cărora au fost efectuate nu a fost valabil, iar la solicitarea instanţei de a se preciza în concret  obiectul acţiunii astfel cum s-a stabilit prin încheierea de la termenul anterior de judecată, reprezentantul reclamantei a arătat că, acţiunea este motivată în fapt şi în drept, nu consideră necesare alte precizări şi a învederat că această acţiune a fost formulată de către Regia Naţională a Pădurilor Romsilva.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22.09.2010, prezenta cauză a fost suspendată în temeiul prev.art 155 ind.1 C.pr.civ. având în vedere că, pentru acest termen, reclamanta prin reprezentant nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin încheierea anterioară, respectiv nu a precizat în concret obiectul acţiunii, nu a arătat dacă solicită a se constata atât nevalabilitatea înscrierilor din Cf, cât şi nevalabilitatea  titlurilor care au stat la baza efectuării acestor înscrieri  şi nici nu s-a  pronunţat asupra întâmpinării depusă la dosar şi a excepţiilor invocate prin aceasta.

Prin registratură, la data de 03.02.2011, reclamanta a depus la dosar, o cerere de repunere pe rol a cauzei şi faţă de solicitarea instanţei, a precizat obiectul acţiunii, în sensul că a solicitat să se constate nevalabilitatea înscrierilor din CF 64 Pietroasa de sub B21-24,  să se dispună anularea încheierii de carte funciară nr.1119/2005 a OCPI Beiuş, să se dispună radierea înscrierilor de sub B21-24 din CF nr.64 Pietroasa, precum şi sistarea colii CF nr.1253 Pietroasa, în întregime şi restabilirea situaţiei de carte funciară, să se constate că Regia Naţională a Pădurilor Romsilva este proprietara imobilelor cu nr.top.113/1, 113/4, 116, 117/3 şi 117/4, toate înscrise în Cf nr.64 Pietroasa, menţionând expres că nu înţelege să formuleze alte capete de acţiune.

 La termenul de judecată din data de 09.03.2010 prezenta cauză, a fost suspendată în baza art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.

Prin registratură,  la data de 14.04.2011, reclamanta a depus la dosar, o cerere de repunere pe rol a cauzei, iar la data 17.05.2011, tot prin registratură reclamanta a depus la dosar note de şedinţă, prin care a reiterat capetele de acţiune ce formează obiectul litigiului şi  a invocat, în temeiul art. 4 din Legea nr.554/2004, excepţia de nelegalitate cu privire la Hotărârea nr.39/2004 a Consiliului Local Pietroasa.

La termenul de judecată din data de 18.05.2011, reprezentanta pârâtelor , a solicitat  suspendarea prezentei cauze având în vedere faptul că, reclamanta nu şi-a precizat acţiunea conform dispoziţiilor instanţei şi respingerea excepţiei de nelegalitate invocată în cauză de către reclamantă.

Astfel, prin încheierea de şedinţă din data de 18.05.2011, instanţa analizând oportunitatea sesizării instanţei de contencios administrativ cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate  a Hotărârii nr.39/2004 a Consiliului Local P, invocată în cauză de către reclamantă, a reţinut că soluţionarea pe fond a prezentului litigiu depinde de  legalitatea şi valabilitatea acestei hotărâri, care reprezintă un act administrativ. Astfel, având în vedere faptul că, această excepţie a mai fost invocată şi în dosarul nr.1676/187/2008 al Tribunalului Bihor, însă a fost respinsă ca inadmisibilă, prin sentinţa  nr. 567/CA/2009 din 07.10.2009, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr. 94/CA/2010-R a Curţii de Apel Oradea, pe considerentul că nu putea fi analizată în contextul în care obiectul respectivului litigiu, îl reprezenta anularea aceleiaşi hotărâri şi ţinând cont că şi acţiunea privind anularea hotărârii a fost respinsă ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de Legea nr.554/2004, instanţa a apreciat că, se impune sesizarea Tribunalului Bihor -Secţia Contencios Administrativ pentru soluţionarea  excepţiei de nelegalitate, invocată în cauză de către reclamantă.

Ca atare, prin încheierea de şedinţă din data de 18.05.2011,  instanţa a  dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art.4 alin.1 din Legea nr. 554/2004 până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Hotărârii nr.39/2004 a Consiliului Local P , iar dosarul a fost înaintat  Tribunalului Bihor-Secţia contencios administrativ în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate invocată în cauză de reclamantă, formându-se totodată un dosar supliment care a rămas în arhiva Judecătoriei Beiuş.

Astfel, cauza având ca obiect excepţie de nelegalitate a fost înregistrată  la data de  26 mai 2011, pe rolul Tribunalului Bihor-Secţia de Contencios Administrativ sub dosar nr. 1290/187/2010 .

Prin încheierea de şedinţă din data de 07.09.2012 pronunţată în acest dosar Tribunalul Bihor, în temeiul art. 10 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ s-a declarat competent să soluţioneze cauza, atât din punct de vedere general, cât şi material, teritorial şi funcţional.

 Ulterior însă, prin încheierea de şedinţă din data de 01.04.2013, pronunţată în acest dosar,  Tribunalul Bihor a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi retrimiterea acesteia către Judecătoria Beiuş în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, având în vedere modificările aduse articolului 4 din Legea nr. 554/2004, a Contenciosului Administrativ, prin Legea nr. 76/2012, potrivit cărora soluţionarea excepţiei de nelegalitate revine în competenţa instanţei investită cu fondul litigiului, în faţa căreia a fost invocată şi art. XXIII din Legea nr.2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă,  potrivit căruia judecata trebuie realizată de instanţele devenite competente potrivit acestei legi.

Astfel, dosarul a fost retrimis Judecătoriei Beiuş şi  a primit un nou termen de judecată pe rolul acestei instanţe  pentru data de 22.05.2013, termen la care, instanţa ţinând cont de  motivele pentru care dosarul a fost scos administrativ de pe rolul Tribunalului Bihor, a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Beiuş, cu privire la soluţionarea excepţiei de nelegalitate  a Hotărârii nr.39/2004 a Consiliului Local P .

Prin sentinţa civilă nr. 762/22.05.2013 pronunţată  în dosarul nr. 1290/187/2010 al Judecătoriei Beiuş a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Beiuş cu privire la soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Hotărârii nr.39/2004 a Consiliului Local P  şi s-a dispus declinarea în favoarea TRIBUNALULUI BIHOR ORADEA -SECŢIA A II-A  CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV si FISCAL, iar dosarul nr. 1290/187/2010 al Judecătoriei Beiuş,  având ca obiect rectificare carte funciară, a rămas suspendat până la  momentul soluţionării, în mod irevocabil, a excepţiei de nelegalitate .

La data de 30.09.2015, prin registratura instanţei, reclamanta, a depus la dosar cerere de repunere  pe rol a cauzei, în cuprinsul căreia a arătat faptul că litigiul a fost suspendat  în temeiul art. 4, al.1 din Legea 554/2004 şi a anexat, în xerocopie, Sentinţa civilă nr. 3846/CA/22.04.2014, pronunţată de Tribunalul Bihor Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr.5355/111/2013, prin care s-a admis  excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă, semnată pentru conformitate cu originalul,  precum şi fişa dosarului nr. 5355/111/2013, listată de pe portalul instanţelor de judecată;

De asemenea, la prezentul dosar a fost ataşat dosarul nr. 1290/187/2010, reînregistrat la Tribunalul Bihor Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 5355/111/2013,

În şedinţa publică din data de 28.10.2015 instanţa a dispus emiterea unei adrese către reclamanta D  S  BIHOR, în reprezentarea  REGIEI NAŢIONALE A PĂDURILOR, cu solicitarea de a depune la dosar coli CF 64 şi 1253 Pietroasa actualizate; să arate expres dacă emite pretenţii doar pentru terenul aferent  cantonului silvic amplasat pe  imobilele în litigiu sau şi pentru terenul aferent celorlalte instituţii, respectiv pentru toate imobilele în litigiu; să depună înscrisuri justificative din care să rezulte că reclamanta este continuatoarea în drepturi şi obligaţii a proprietarului CF înscris la poziţia B12 în CF 64 Pietroasa, respectiv Ministerul Agriculturii şi Domeniilor Casa Pădurilor Statului; să arate expres dacă solicită sau nu încuviinţarea în cauză a probei cu expertiza topografică privind identificarea terenurilor în litigiu şi a construcţiilor amplasate asupra acestora.

La termenul din data de 09.12.2015 reclamanta a depus la dosar note de şedinţă prezentând pe această cale un scurt istoric al activităţii de administrare a fondului forestier de stat, pentru a demonstra că Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva este succesorul de drept al Casei Autonome a Pădurilor Statului.

Reclamanta a arătat în acest sens că, prin Decretul nr.32/1948 al prezidiului Marii Adunări Naţionale a fost desfiinţată Casa Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S.). Acest decret prevedea că instituţia menţionată îşi schimbă denumirea în Regia pentru exploatarea şi industrializarea lemnului ( R.E.I.L.), care urma să funcţioneze ca regie publică în subordinea Ministerului Industriei.

Ulterior, prin Decretul Marii Adunări Naţionale nr. 229/1948, această regie a fost desfiinţată, activul şi pasivul trecând asupra întreprinderilor de stat pentru exploatarea şi industrializarea lemnului (I.P.E.I.L ), recent înfiinţate.

Decretul 49 din 9 februarie 1949, pentru organizarea Ministerului Silviculturii al Republicii Populare Române, stabilea în sarcina acestui minister, la art. 2 lit. a - o, atribuţiile privind administrarea fondului forestier de stat.

Prin Decretul nr. 429 din 15 noiembrie 1949, pentru înfiinţarea şi organizarea Ministerului Silviculturii şi Industriei Lemnului al Republicii Populare Române, se abroga Decretul 49 din 9 februarie 1949, având în vedere faptul că fostul Minister al Silviculturii se reorganiza. Ministerul Silviculturii şi Industriei Lemnului al Republicii Populare Române nou înfiinţat avea aceleaşi atribuţii în ceea ce priveşte administrarea fondului forestier naţional ca şi vechiul Minister al Silviculturii, stabilite prin art. 3 din Decretul nr. 429 / 1949.

În anul 1989, în urma adoptării Decretului Consiliului Frontului Salvării Naţionale nr. 11 din 28 decembrie 19S9, a fost înfiinţat Ministerul Apelor, Pădurilor şi Mediului înconjurător şi implicit, a fost desfiinţat Ministerul Silviculturii. Prin acest act, în fapt s-a încheiat perioada de conducere şi organizare a sectorului silvic în sistem centralizat - comunist. Astfel, în structura noului Guvern, s-a înfiinţat pentru prima dată Ministerul Apelor, Pădurilor şi Mediului înconjurător, care nu a durat însă decât până la sfârşitul lunii august 1990.

Începând cu 1 septembrie 1990, până în luna noiembrie 1992, silvicultura se va regăsi la nivel central, în structura Ministerului Mediului, ca Departament al Pădurilor.

Astfel la nivelul ramurii silviculturii se înfiinţează Regia Autonomă a Pădurilor - Romsilva R.A., ca administrator al pădurilor statului, devenită ulterior, începând cu anul 1996, Regia Naţională a Pădurilor, aflată în coordonarea directă a ministerului de resort.

În concluzie, faţă de cele mai sus prezentate, este evident faptul că Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, a cărei organizare şi funcţionare este în prezent reglementată de H.G. 229/2009, este de fapt şi de drept succesoarea Casei Autonome a Pădurilor Statului ( CAPS) în ceea ce priveşte prerogativele de administrator al pădurilor aflate în proprietatea Statului Român.

Din această poziţie, pretenţiile reclamantei privesc imobilele cu nr. top. 113/1, 113/4,116,117/3 şi 117/4, înscrise în CF 64 Pietroasa.

Alăturat notelor de şedinţă a depus copii actualizate ale CF 64 şi 1253 Pietroasa şi a precizat  că emite pretenţii pentru toate imobilele în litigiu, solicitând încuviinţarea în cauză a probei cu expertiza topografică privind identificarea terenurilor în litigiu şi a construcţiilor amplasate asupra acestora.

La data de 05.01.2016, BLEJT de pe lângă Tribunalul Bihor a depus la dosar lista cu experţii disponibili în specialitatea topografie.

Totodată, la data de 15.01.2016, reclamanta D  S  BIHOR, a depus la dosar obiective la lucrarea de expertiză în specialitatea topografie, iar la data de la data de 18.01.2016, pârâţii COMUNA P - prin PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI P şi CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI  P , au depus la dosar obiective la lucrarea de expertiză în specialitatea topografie.

La data de 22.02.2016, domnul expert D  P , a depus la dosar, în patru exemplare, raportul de expertiză tehnică judiciară şi nota de evaluare, potrivit căreia diferenţa onorariu rămasă de achitat este în sumă de 2060 lei, iar la data de 24.02.2016 reclamanta a depus o cerere de amânare în vederea comunicării raportului de expertiză.

La termenul din data de 24.02.2016 instanţa, în baza art.23 din OG 2/2000  a dispus reducerea diferenţei de onorariu expert pentru domnul expert D P , la suma de 2520 lei.

La data de 23.03.2016, reclamanta prin reprezentant  a depus la dosar dovada achitării diferenţei onorariu expert în sumă de 1520 lei potrivit OP 271/23.03.2016 fila 239 dosar, cu menţiunea că nu are de formulat obiecţiuni faţă de concluziile raportului de expertiză.

Tot la acest termen reprezentanta pârâţilor, av. M  M a arătat  că acceptă lucrarea de expertiză. 

În cauză a fost încuviinţată  şi administrată proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză în specialitatea topografie.

La data de 28.03.2016  pârâţii, prin reprezentant au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea, ca nefondata, a acţiunii formulata de reclamanta Regia Naţionala a Pădurilor - Romsilva, D S Bihor R.A şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata in suma de 500 lei, reprezentând onorar avocat justificat .

Aceştia au arătat faptul ca, reclamanta a solicitat anularea intabulării asupra imob. cu nr.top.113/1,113/4,116,117/3 si 117/4 înscrise in c.f.1253 Pietroasa, sistarea acestei coli de c.f., si revenirea la situaţia anterioara de c.f., din c.f.64 Pietroasa, cu motivarea ca toate aceste terenuri formează proprietatea sa, pe care a folosit-o dintotdeauna, sau, cel puţin din 1940 când s-a înscris în c.f. dreptul de proprietate al Ministerului Agriculturii si Domeniilor Casa Pădurilor Statului.

În paralel cu aceasta a invocat, în dosarul nr.5355/111/2013 al Tribunalului Bihor, excepţia de nelegalitate a HCL 39/30.12.2014, în baza căreia s-a intabulat, in c.f.1253 Pietroasa, imobilele cu nr. top. 113/1,113/4, 116, 117/3 si 117/4, pe care sunt amplasate clădirea Scolii Generale din P , sala de sport a acestei scoli, anexele constând in centrala termica, precum si terenul aferent scolii, imobile care fac parte din inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei P  (inventar aflat la filele 83-93 din prezentul dosar) şi pe care l-a ataşat alăturat prezentelor în copie certificată.

Prin sentinţa nr.3846/CA/2014 a fost admisa excepţia invocata de către reclamanta, si s-a constatat nelegalitatea HCL 39/30.12.2014.

Astfel, pe de o parte, în petit reclamanta cere anularea hotărârii de consiliu si a intabulării făcută în favoarea Primăriei Comunei P , iar pe de alta parte, în motivare, arată că "nu se opune la înscrierea dreptului de proprietate al pârâtelor asupra terenului si curţii aferente Scolii Generale Pietroasa"...

Apoi, susţine (nereal) că ar fi folosit aceste terenuri dintotdeauna  si ca pârâţii au lipsit-o de proprietatea sa "intr-un mod abuziv si discreţionar", iar, pe de altă parte, arată (in mod real, de această dată) că între pârâţi si reclamantă "nu au existat niciodată litigii, iar folosinţa a fost clar delimitată prin semne exterioare".

Pârâţii îşi pun întrebarea firească, în ce constă încălcarea proprietăţii reclamantei si care este abuzul din partea acestora, în condiţiile în care Ocolul Silvic P  si terenul aferent acestuia sunt amplasate pe imobilele cu nr.top.115 si 114, într-adevăr, bine delimitate de domeniul public reprezentând imobilele din litigiu.

 De asemenea, la ce foloseşte reclamantei anularea intabulării noastre, daca tot nu se opune la "înscrierea dreptului de proprietate al paratelor asupra terenului si curţii aferente Scolii Generale Pietroasa".

Până la întocmirea schiţei judiciare din acest dosar, reclamanta a fost în eroare cu privire la solicitările sale, însa acum, pârâţii consideră că este cât se poate de limpede faptul că, aceasta nu numai că nu a folosit vreodată imobilele din litigiu, după cum nereal susţine, având în vedere obiectivele amplasate pe acestea şi vechimea lor (scoală veche a fost edificată în anul 1947, iar cea nouă, în anul 1977); dar, nu poate vorbi nici de "lipsire de proprietate" din partea pârâţilor, din aceleaşi considerente.

Având in vedere toate cele de mai sus, solicită să se respingă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând onorar avocat în suma de 500 lei.

La data de 29.03.2016 reclamanta a depus  la dosar concluzii scrise prin care a  solicitat a se avea în vedere la pronunţarea hotărârii următoarele aspecte:

Având în vedere întregul material probator de la dosarul cauzei şi Sentinţa nr. 3846/CA/2014, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 5355/111/2013, solicită ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se  constate nevalabilitatea înscrierilor din CF 64 Pietroasa, de sub B 21 - 24, să se dispună anularea încheierii de carte funciară nr. 1119 / 2005 a O.C.P.I Beiuş, radierea înscrierilor de sub B 21 - 24 din CF 64 Pietroasa, precum şi sistarea colii CF 1253 Pietroasa, în întregime şi restabilirea situaţiei de carte funciară precum şi să se constate că Regia Naţională a  Pădurilor - Romsilva este proprietara imobilelor cu nr. top. 113/1, 113/4, 116, 117/3  şi 117/4, toate înscrise în CF 64 Pietroasa.

După cum a arătat şi în motivele acţiunii, imobilele în litigiu s-au aflat din anul 1940 până în anul 2004 în proprietatea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor - Casa Pădurilor Statului, înscrise ca atare la poziţia B 12 din CF. 64 Pietroasa.

După anul 1945, imobilul a fost folosit în mod continuu, o parte de către unitatea noastră, în calitate de succesoare a proprietarei de sub B12 (urmare a mai multor reorganizări, Regia Naţională a Pădurilor face parte în prezent din Ministerul Mediului şi Pădurilor) şi o parte de către Ministerul învăţământului, fiind sediul Şcolii generale din Pietroasa şi curtea aferentă acesteia.

Reclamanta  arată că, pe imobilul aflat în proprietatea şi folosinţa sa, în anul 1958 a fost edificat un canton silvic care, de la data respectivă figurează în evidenţele contabile ale D  S  Bihor, fiind folosit în mod permanent ca sediu de brigadă silvică.

După cum reiese din înscrisurile din cf 1253 Pietroasa, prin încheierea nr. 1119 / 28.02.2005, s-a înscris dreptul de proprietate (dobândit prin HCL 39 / 30.12.2004) în favoarea Primăriei Comunei Pietroasa asupra imobilelor cu nr. topo. 113/1, 113/4, 116, 117/3, 117/4 din CF 1253 Pietroasa, imobile care până la acel moment s-au aflat în proprietatea Casei Autonome a Pădurilor Statului, antecesorul RNP-Romsilva.

Cu privire la titlul reclamantei, Hotărârea nr. 39 / 2004 a Consiliului local P , a arătat că aceasta a fost dată în dispreţul total al legii. Astfel, art. 26 şi 36 din Legea 18 / 1991, la care face trimitere hotărârea, nu îşi găseşte aplicabilitate în speţă, cât timp Comuna P  nu a fost cooperativizată, iar terenul din litigiu nu a fost niciodată în întregime în administrarea Primăriei.

Hotărârea este dată în temeiul textelor arătate din Legea 18/1991 şi al referatului de specialitate întocmit de topograf C  I , toate aceste elemente nefiind apte să transmită proprietatea în mod legal de la pârâtă la reclamantă.

Fiind vorba de domeniul public al pârâtei şi al reclamantei, trecerea de la un proprietar la altul se putea face numai cu respectarea dispoziţiilor art. 9 al. 1 din Legea 213/ 1998, prin Hotărâre de Guvern, la cererea Consiliului local şi nu printr-o hotărâre abuzivă, prin care reclamanta s-a împroprietărit cu terenul ce ne aparţine.

De altfel, Legea 213/1998 conţine dispoziţii exprese şi imperative cu privire atât la administrarea domeniului public, cât şi la faptul că acesta este inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil, art. 11, al. 2 sancţionând cu nulitatea absolută orice acte juridice încheiate cu nerespectarea prevederilor alineatului 1.

Acestea sunt şi motivele pentru care, prin Sentinţa nr. 3846/CA/2014, pronunţată de Tribunal Bihor în dosarul nr. 5355/11 1/2013 s-a constatat nelegalitatea Hotărârii nr. 39 / 2004 a Consiliului local P  ce a stat la baza tuturor actelor a căror nulitate a solicitat a se constata.

Având în vedere cele de mai sus şi întregul material probator de la dosarul cauzei solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.

Analizând cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, prin prisma motivelor formulate şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

Imobilele terenuri cu nr. top. 113/1, 113/4, 116, 117/3 şi 117/4, ce fac obiectul litigiului sunt înscrise la poziţiile A1-5  în CF 1253 Pietroasa – fila 5 dosar si potrivit menţiunilor de CF reprezintă în natură păşune în intravilan şi gradina în intravilan. Pe ultimele două imobile apar notate si construcţii constând în şcoala cu clasele I-VIII.

Înscrierile de la poziţia B1 din CF 1253 Pietroasa relevă faptul că, aceste imobile au fost aduse din CF 64 Pietroasa, unde  au fost intabulate la nivelul anului 1940 la poziţia B2 în favoarea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor Casa Pădurilor în cota de 1/1 parte , cu titlu de cumpărare .

Ulterior, înscrierea  de la poziţia B2 din CF 1253 Pietroasa, atesta faptul ca, în baza Hotărârii nr. 39/30.12.2004 a Consiliului Local al Comunei P  asupra imobilelor mai sus indicate, de sub A1-A5, a fost înscris dreptul de proprietate  în favoarea Primăriei Comunei P , potrivit încheierii de intabulare nr. 1119/28.02.2005.

Înscrierea de la poziţia B21  in CF 64 Pietroasa confirmă faptul că  prin încheierea de intabulare nr. 3066/30.07.2003 şi în baza adresei nr. 1342/28.07.2003 si a adeverinţei nr. 1341/28.07.2003 emise de Primăria P , a Monitorului Oficial si a tabelului anexă, pe parcela cu nr. top.117/2 se notează existenta unei construcţii Şcoala cu clasele V-VIII si asupra terenului cu nr. top 117/2 este înscris dreptul de proprietate in favoarea Primăriei Comuna P .

Conform înscrierilor de sub B22-23 din CF 64 Pietroasa, în baza încheierii de intabulare nr. 3861/08.09.2004 si potrivit declaraţiei autentificată cu nr. 3373/2004 de notarul public A  F  din Beiuş, nr. top 117/2 se adnotează si se dezmembrează  după cum urmează : nr. top 117/3 în suprafaţă de 4300 mp şi nr. top 117/3 în suprafaţă de 1116 mp, apoi parcelele nou formate se adnotează în vechea coală de Cf.

Conform înscrierilor de sub B24 din CF 64 Pietroasa, în baza încheierii de intabulare nr. 1119/28.02.2005, parcelele cu nr. top. 113/1, 113/4, 116, 117/3 şi 117/4, ce fac obiectul litigiului au fost transnotate  în CF 1253 Pietroasa – cu situaţia tabulara nemodificata.

 Reclamanta REGIA NAŢIONALA A PĂDURILOR ROMSILVA  este succesoarea în drepturi a Casei Autonome a Pădurilor Statului (C.A.P.S.), care a fost desfiinţată  prin Decretul nr.32/1948 al prezidiului Marii Adunări Naţionale, în acest sens statuându-se cu titlu de autoritate de lucru judecat si prin  decizia civilă nr. 380/R/2008 pronunţată de Tribunalul Bihor –Secţia Civilă în  dosarul nr. 344/187/2007, depusa de către reclamantă în probaţiune la filele 196-197 dosar. 

Prin sentinţa nr.3846/CA/2014 pronunţată de Tribunalul Bihor –Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ si Fiscal în  dosarul nr. 5355/111/2013-filele 174,175 dosar, a fost admisa excepţia de nelegalitate invocată de către reclamanta D  S  BIHOR, în reprezentarea  REGIEI NAŢIONALE A PĂDURILOR ROMSILVA , în contradictoriu cu pârâţii COMUNA P - prin PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI P  şi CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI  P  si s-a constatat nelegalitatea HCL nr. 39/30.12.2014 a Comunei Pi .

În considerentele acestei hotărâri instanţa a reţinut următoarele:

 ,, Prin hotărârea nr. 39/30.12.2004, a Consiliului Local P , ţinându-se seama de prevederile art. 26, alin. 1 şi 36, alin. 1 din Legea nr.18/1991, republicată, în conformitate cu prevederile art.38, lit. f din Legea administraţiei publice locale şi art. 46, alin. 2 din Legea 215/2001, s-a aprobat trecerea terenului situat în intravilanul satului Pietroasa, înscris în CF 64 cu nr. top.113/1, 113/4, 116, 117/1,117/3,117/4, 118 şi 119 din proprietatea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor (Casa Pădurilor Statului) în domeniul public-proprietatea Primăriei Pi a.

Anexa legii 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul acesteia, prezintă lista bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.

La poziţia 4.1 sunt trecute, ca făcând parte din domeniul public al statului, pădurile şi terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, de producţie sau de administraţie silvică, iazurile, albiile pâraielor precum şi terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier naţional şi nu sunt proprietate privată.

Conform art. 1, alin. 2 din Legea 46/2008, fondul forestier include între altele şi terenurile ocupate de construcţii şi curţile aferente acestora, respectiv sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri şi căi forestiere de transport, spaţii industriale şi alte dotări tehnice specifice sectorului forestier.

Potrivit anexei nr. 1 a HG 229/2009, la art.4 se arată că ROM SILVA are în administrare fondul forestier proprietatea publică a statului, înregistrat ca atare în amenajamentele silvice şi în cercetarea statistică „ SILV 1”, actualizat pe baza intrărilor şi cedărilor de terenuri legal efectuate.

Înscrisurile depuse de reclamanta, filele 18-22 de la dosar, cuprind imobilele ce compun amenajamentul U.P4 Chişcău.

Instanţa reţine că fiind vorba de domeniul public al pârâtei şi al statului, trecerea de la un proprietar la altul se putea face numai prin respectarea dispoziţiilor art. 9, alin. 1 din Legea nr. 213/1998, prin hotărâre de Guvern, la cerea Consiliului Local.

În raport de dispoziţiile legale arătate, instanţa reţine că emiterea HCL nr. 39/2004, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 213/1998, privind bunurile proprietate publică.

În temeiul art. 4, din legea nr. 554/2004, pentru motivele prezentate, instanţa va admite excepţia de nelegalitate a HCL nr.39/2004 a Comunei Pietroasa şi va constata nelegalitatea acestui act.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, reţinând culpa procesuală a pârâtei o va obliga să achite reclamantei suma de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.,,

 Din concluziile raportului de expertiză topografica întocmit in cauza de către dl expert Danci Petru, aflat la filele 219-227 dosar,  rezultă următoarele:

 Imobilele terenuri cu nr. top. 113/1, 113/4, 116, 117/3 şi 117/4, înscrise în CF 1253 Pietroasa, se află situate in intravilanul localităţii Pietroasa, în centru de comună, pe partea stângă a Crişului Pietros. 

Expertul arată că,  pe numerele topografice ce fac obiectul prezentei cauze se află amplasate 7 construcţii astfel:

CI Sala Sport(P), edificată in anul 2011, din cărămidă arsă, Sc=1620mp;

C2 Şcoala (P + l), edificată în anul 1977, din cărămidă arsă, Sc=573mp;C3 Poliţie(P+l), edificată in anul 1980, din cărămidă arsă, Sc=83mp;

C4 Anexa(P),  edificată in anul 1980,  din lemn,  Sc=51mp;

C5 Centrala Termica(P), edificată in anul 2011, din. cărămidă arsă, Sc=36mp

C6 Anexa(P),  edificată in anul 1968,  din cărămida arsă, Sc=50mp;

C7 Ocol Silvic(P), edificat in anul 1968, din cărămidă arsa, Sc=10 6mp; (vezi Anexa 1)

Construcţiile sunt amplasate pe numerele topografice astfel:

CI - Sala Sport ocupă din nr.top.113/4, o suprafaţă de 243 mp, iar din nr.top.117/3,  o suprafaţă de 1377 mp;

C2 - Scoală ocupă din nr. top. 117/3, o suprafaţă de 559mp, iar din nr.  top.  119 o suprafaţă de 14mp;

C3 - Poliţia ocupă din nr.  top.117/3, o suprafaţă de 83mp;

C4 - Anexa ocupă din nr.  top. 117/3, o suprafaţă de 51mp;

C5

-  Centrala Termică ocupa din nr. top.116, o suprafaţă de 31mp,  iar din nr.  top. 113/4,  o suprafaţă de 5 mp;

C6 - Anexa ocupă din  nr. top.116, o suprafaţă de 50 mp;

C7  -  Ocol  Silvic  ocupă  din  nr. top. 114, o suprafaţă  de 104 mp, iar din nr.  top.  116,  o suprafaţă de 2mp;(vezi Anexa 1)

Expertul arată că a procedat la realizarea unei suprapuneri între numerele topografice mai sus evidenţiate, respectiv nr. top. 113/1, 113/4, 116, 117/3 si 117/4 şi unităţile amenajistice 110A1 cu S=0,3HA, si amenajamentul silvic 110C1, cu S= C, 1HA, înscrise în amenajamentul silvic al UA-IV-CHIŞCĂU; (vezi Anexa 4)

Datorită faptului că planşele cu unităţile amenajistice sunt realizate la scara 1 la 20000, iar suprafaţa totală a unităţilor amenajistice 110A1 si 110C1, este de 0,4 HA, acestea au fost reprezentate pe planşă cu un simbol, motiv pentru care în urma suprapunerii cu limitele măsurate în teren, nu se poate evidenţia defalcat prin raportare la întinderea fiecărui nr. topografic, suprafeţele aferente nr. top. în litigiu, care nu sunt cuprinse în unităţile amenajistice; (vezi Anexa 2, 3,  4).

Fata de aceste aspecte şi datele înscrise in colile CF 64 şi 1253 Pietroasa, precum si in raport de prevederile Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale si ale Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Comunei Pietroasa si a Consiliului Local al Comunei Pietroasa, invocată în cauză de către paraţi este neîntemeiata si este respinsa ca atare, întrucât este evident ca toţi pârâţii justifica legitimitate procesuală pasivă în cauză.

 Referitor la fondul cauzei instanţa apreciază că cererea reclamantei este neîntemeiată si urmează a fi respinsă ca atare pentru următoarele aspecte:

Finalitatea acţiunii reclamantei o reprezintă constatarea dreptului de proprietate a acesteia asupra terenurilor in litigiu, conform precizării de la fila 118 dosar.

In raport de acest scop final instanţa urmează a reţine faptul că, nu poate fi constatat dreptul de proprietate al REGIEI NAŢIONALE A PĂDURILOR ROMSILVA prin D  S  BIHOR  asupra imobilelor în litigiu deoarece potrivit prev. cuprinse la art. 1 alin. 3 din Hotărârea nr. 229 din  4 martie 2009 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi  art. 1 alin. 1, art. 1 alin. 3, pct. 25, 27, 38, 39, 41, art.2 lit. A, pct. 7 şi 25, art.4 din  Regulamentul  de organizare şi funcţionare, Romsilva este o regie autonomă de interes naţional, aflată sub autoritatea statului, care are ca scop gestionarea durabilă şi unitară a fondului forestier proprietatea publică a statului, care poate desfăşura activităţi de construcţii clădiri, tranzacţii imobiliare, de administrare a imobilelor pe bază de tarife sau contracte, de închiriere şi leasing, poate dobândi/cumpăra în numele statului terenuri proprietate privată, însă terenurile achiziţionate devin fond forestier proprietate publică a statului şi se intabulează ca atare.

Drept urmare REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA are doar în administrare fondul forestier proprietatea publică a statului, aceste bunuri fiind evidenţiate distinct în patrimoniul acesteia şi au regimul juridic prevăzut de lege, astfel încât nu poate fi proprietarul tabular al unor astfel de bunuri.

Potrivit art. 1 din Codul silvic Legea nr. 46/2008 :

ART. 1

(1) Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră, inclusiv cele neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafaţă, conform operaţiunilor de intrări-ieşiri efectuate în condiţiile legii, constituie, indiferent de forma de proprietate, fondul forestier naţional.

(2) Potrivit alin. (1), fondul forestier naţional include:

a) pădurile;

b) terenurile în curs de regenerare şi plantaţiile înfiinţate în scopuri forestiere;

c) terenurile destinate împăduririi: terenuri degradate şi terenuri neîmpădurite, stabilite în condiţiile legii a fi împădurite;

d) terenurile care servesc nevoilor de cultură: pepiniere, solarii, plantaje şi culturi de plante-mamă;

e) terenurile care servesc nevoilor de producţie silvică: culturile de răchită, pomi de Crăciun, arbori şi arbuşti ornamentali şi fructiferi;

f) terenurile care servesc nevoilor de administraţie silvică: terenuri destinate asigurării hranei vânatului şi producerii de furaje, terenuri date în folosinţă temporară personalului silvic;

g) terenurile ocupate de construcţii şi curţile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri şi căi ferate forestiere de transport, spaţii industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier, terenurile ocupate temporar şi cele afectate de sarcini şi/sau litigii, precum şi terenurile forestiere din cadrul culoarului de frontieră şi fâşiei de protecţie a frontierei de stat şi cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat;

h) iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice.

(3) Toate terenurile incluse în fondul forestier naţional sunt terenuri cu destinaţie forestieră.

La art.11 din acest act normativ se arată:

(1) Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, regie autonomă de interes naţional, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea" şi de Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", prin ocolul silvic propriu constituit în condiţiile legii.

  Conform prevederilor mai sus menţionate construcţia în litigiu ce prezintă interes  pentru reclamanta(în motivarea cererii de chemare în judecată aceasta a  menţionat faptul că după anul 1945 imobilele  au fost folosite, în mod continuu, în  parte de către reclamantă, în calitatea sa de succesoare a proprietarei de sub B12 şi în  parte de către Ministerul Învăţământului, fiind sediul Şcolii Generale din Pietroasa şi curtea aferentă acesteia) este reprezentată de Cantonul Silvic Pietroasa, activ  edificat în anul 1958, singura dintre construcţiile evidenţiate în lucrarea de expertiza topografică şi anexa acesteia despre care se poate susţine că face parte din  Fondul forestier proprietate publică a statului, deci  reprezintă proprietatea statului şi se află în administrarea REGIEI NAŢIONALE A PĂDURILOR.

Acest aspect insă, nu poate determina instanţa ca la pronunţarea prezentei hotărâri să nu ţină cont de prevederile legale în vigoare atunci când analizează îndreptăţirea RNP de a solicita constatarea în favoarea acesteia a dreptului de proprietate asupra terenului aferent imobilelor construcţii in litigiu, mai ales ca, aşa cum se poate observa din cuprinsul lucrării de expertiza topografica întocmită in cauză, in special din schiţa anexată acestuia, aflată la fila 224 dosar, activul Cantonul Silvic Pietroasa, aflat în administrarea reclamantei prin Ocolul Silvic Sudrigiu, este amplasat pe nr. top 115 Pietroasa, iar nu asupra terenurilor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, are instanţa în vedere  faptul că, doar în favoarea Statului Roman poate fi stabilit un drept de proprietate asupra terenului aferent acestui activ,  iar nu în favoarea reclamantei RNP Romsilva care a formulat cererea  în nume propriu şi a solicitat stabilirea în favoarea acesteia a unui astfel de drept, nedepunând vreo împuternicire în acest sens din partea Statului si în acelaşi timp neprecizându-si cererea în raport de concluziile expertizei topografice judiciare si schiţei topografice anexată acesteia.

In acest context  cererea se dovedeşte neîntemeiată şi implicit  introdusă de o persoană fără calitate procesuală, întrucât imobilul Canton Silvic Pietroasa (doar asupra acestuia si a terenului aferent pot fi emise pretenţii in raport de reglementările actuale si destinaţia  indicată în privinţa celorlalte construcţii), reprezintă bunul public aflat în proprietatea statului, reclamanta REGIA NAŢIONALA A PĂDURILOR,  având competenţe doar sub aspectul administrării şi gestionării acestuia.

Pe de altă parte acţiunea este neîntemeiată deoarece potrivit concluziilor expertizei întocmita in cauză, cantonul silvic care, potrivit legii face parte din domeniul public al statului aflat în administrarea reclamantei, nu este situat pe niciunul din terenurile in litigiu cu nr. top. 113/1,113/4, 116, 117/3 si 117/4 Pietroasa, ci pe aceste terenuri sunt amplasate clădirea Scolii Generale din Pietroasa, sala de sport a acestei scoli, anexele constând in centrala termica, inclusiv clădirea Politiei si terenul aferent acestora.

În acest context, reclamanta nu poate emite pretenţii proprii cu privire la aceste terenuri, întrucât, în raport de destinaţia actuală a construcţiilor amplasate pe aceste numere topografice este evident că, deşi nu s-a operat în Cf, terenurile în litigiu constituie tot proprietate publică, insă nu se mai găsesc în administrarea reclamantei, ci fac parte din  domeniul public al Comunei Pietroasa, in acest sens fiind si inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al Comunei Pietroasa (inventar aflat la filele 83-93 din prezentul dosar).

Cât timp acţiunea în constatarea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu poate fi admisă, pentru motivele mai sus indicate, instanţa consideră că reclamanta nu justifica interes pentru a solicita anularea încheierii de intabulare nr. 1119/2005 a OCPI Beiuş si rectificarea înscrierilor de Cf, întrucât, chiar daca prin sentinţa  nr.3846/CA/2014 pronunţată de Tribunalul Bihor –Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ si Fiscal în  dosarul nr. 5355/111/2013, s-a dispus anularea actului principal reprezentat de HCL 39/30.12.2014,  in opinia instanţei pârâţii  sunt cei care trebuie sa facă demersuri pentru a intra in legalitate  si pentru reglementarea corespunzătoare a situaţiei de CF, deoarece anularea HCL 39/30.12.2014 s-a realizat pentru nerespectarea anumitor aspecte de nelegalitate, iar nu pentru aspecte de netemeinicie.

Pentru aceste motive instanţa va respinge cererea precizata formulată de  către  reclamanta D  S  BIHOR, în reprezentarea  REGIEI NAŢIONALE A PĂDURILOR ROMSILVA  - în contradictoriu cu pârâţii COMUNA P - prin PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI P  şi CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI  P , 

Conform art. 453 alin.1 C.pr.civ., instanţa va respinge cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

În baza art. 453 alin.1 C.pr.civ obligă reclamanta  să plătească în favoarea pârâţilor suma de 500 lei  cu titlu cheltuieli de  judecată, reprezentând onorariu avocaţial justificat prin factura 000011/16.06.2010 şi extrasul de cont având ca obiect tranzacţia  din 17.08.2010, depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge  cererea formulată şi precizată de către reclamanta D  S  BIHOR, în reprezentarea  REGIEI NAŢIONALE A PĂDURILOR ROMSILVA în contradictoriu cu pârâţii COMUNA P - prin PRIMAR, PRIMĂRIA COMUNEI P  şi CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI  P  .

Respinge cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamanta  să plătească în favoarea pârâţilor suma de 500 lei  cu titlu cheltuieli de  judecată.

Cu recurs în termen de 15 de zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Judecătoria Beiuş.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 06.04.2016.

Domenii speta

Spete similare