Liberare condiţionată. Condiţii. Aspecte relevante

Liberare condiţionată. Condiţii. Aspecte relevante

Liberare condiţionată

Decizia penală nr. 83/8 februarie 2011

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 23 decembrie 2010, petentul T. D. a solicitat fixarea unui termen la instanţă în vederea liberării condiţionate, întrucât a executat fracţia prevăzută de lege.

Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Botoşani prin sentinţa penală nr. 33 din 7 ianuarie 2011 a respins propunerea de liberare condiţionată a condamnatului T. D., fiul lui G.  şi V., născut la data de xx.xx.xxxx în  comuna Bosanci judeţul Suceava, CNP xxxxxxxxxxxxx, deţinut în Penitenciarul Botoşani, formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Botoşani, ca nefondată.

A stabilit termen pentru reiterarea cererii la data de 05 iunie 2011.

Cheltuielile  judiciare  rămânând în  sarcina  statului. Luându-se act că petentul a avut apărător ales.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, după expunerea celor reţinute în procesului-verbal întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Botoşani, a reţinut că cerinţele prevăzute de lege pentru a se putea acorda liberarea condiţionată în cazul infracţiunilor săvârşite cu intenţie, ca în cauza de faţă, sunt:

1. Sa se execute de către condamnat o parte din pedeapsa, considerata ca necesara pentru a se putea aprecia ca s-a îndreptat, condiţie pe care instanţa o consideră îndeplinită;

2. Condamnatul sa fie stăruitor in munca, condiţie pe care instanţa o consideră îndeplinită;

3. Condamnatul sa fie disciplinat, condiţie pe care instanţa o consideră îndeplinită;

4. Condamnatul sa dea dovezi temeinice de îndreptare , condiţie pe care instanţa o consideră îndeplinită;

5. In articolul 59 Cod Penal, se prevede că, în prezenta condiţiilor menţionate si „ţinându-se seama si de antecedentele penale”, condamnatul poate fi eliberat condiţionat. In lege nu se prevede că cel condamnat are antecedente penale ar putea fi exclus de la liberare condiţionata, ci numai ca trebuie „sa se tina seama” de ele. Se are in vedere ca realizarea condiţiilor în ansamblu, atestă că cel condamnat s-a îndreptat, astfel ca prin acordarea ei se va contribui la întărirea eficientei pedepsei si a efectului ei preventiv general. Pentru o analiză atentă, instanţa menţionează că nu va avea în vedere sentinţa penală nr. 1724/1998 a Judecătoriei Suceava, sentinţa penală nr. 1960/1998 a Judecătoriei Suceava, sentinţa penală nr. 1172/2003 a Judecătorie Suceava, sentinţa penală nr. 1301/2003 a Judecătorie Suceava,  întrucât acestea au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei pe care o execută petentul.

Or, petentul T. D. mai are de executat două MEPI, respectiv:

- mandat nr. 1618/02/2004 emis de Judecătoria Suceava în baza sent.pen. 1077/2002 cu o durată de 2 ani închisoare;

- mandat nr. 658/2004/2008 emis de Judecătoria Miercurea Ciuc în baza sent.pen. 580/2004 cu o durată de 3 ani şi 6 luni închisoare, mandate care sunt considerate ca neexecutabile având în vedere „regula specialităţii”, conform art. 731 din L. nr. 302/2004 privind cooperarea internaţională judiciară în materie penală, principiu la care petentul a apelat cu ocazia extrădării din Austria.

Este de notorietate că petentul T. S. a fost arestat în Austria. Acesta  a fost cercetat în mai multe dosare, pentru evaziune fiscală, fals, uz de fals şi înşelăciune şi condamnat în unele dosare. A fost arestat, la sfârşitul lunii mai 2001 şi eliberat la începutul lunii decembrie a aceluiaşi an. De la prima arestare, T. a fost pus în liberate de mai multe ori de instanţele sucevene, după ce Parchetul Curţii de Apel Suceava emitea un nou mandat de arestare pe numele lui, în dosare privind comiterea altor infracţiuni.

Comisarii Gărzii Financiare Suceava au constatat că firmele omului de afaceri sucevean T. S. au produs statului, în anii 2000-2001, un prejudiciu de peste 40 de miliarde de lei. În 28 februarie 2003, T. S. a părăsit România, prin Vama Borş, cu aproximativ trei ore înainte ca poliţiştii suceveni să transmită solicitarea de interzicere a ieşirii din ţară. Dat în urmărire internaţională, T. a fost capturat după aproape doi ani, în noiembrie 2004, în Austria, ţară unde acesta a depus o cerere de azil politic. Ministerul Federal al Justiţiei din Austria a anunţat că T. S. a fost arestat provizoriu, în 16 noiembrie 2004, în vederea extrădării în România. În aceeaşi lună, însă, autorităţile judiciare austriece l-au pus în libertate pe omul de afaceri sucevean, sub supraveghere, considerând că nu reprezintă un pericol public. În cursul lunii decembrie 2004, autorităţile române au transmis celor austriece trei cereri pentru extrădarea lui T.. În 6 decembrie 2004, Ministerul Justiţiei a transmis o a doua cerere de extrădare a lui T. S., solicitarea fiind formulată de Curtea de Apel Cluj, pentru executarea unei alte pedepse de doi ani închisoare, pentru ultraj. T., acuzat că a bătut şi ameninţat un poliţist din Suceava, a fost condamnat în 2003 de Judecătoria Bistriţa, iar sentinţa şi a rămas definitivă printr-o decizie penală din 2004 a Curţii de Apel Cluj. Cea de-a treia cerere de extrădare, trimisă la mijlocul lunii decembrie 2004, a fost formulată de Curtea de Apel Suceava, în vederea executării de către T. S. a unei pedepse de doi ani şi şase luni de închisoare, pentru evaziune fiscală. Pedeapsa, aplicată de magistraţii Judecătoriei Suceava, a rămas definitivă printr-o decizie a Curţii de Apel Târgu Mureş.

C.E.DO. a făcut precizarea că atunci când o persoană, condamnată legal, beneficiază de liberare condiţionată în mod automat, autorităţile naţionale judiciare nu au nicio putere de a analiza condiţiile acesteia (Gavra vs Italia, 10 iulie 2003, parag. 40-46). Cum petentul nu se află în această situaţie instanţa are dreptul de a interpreta criteriile care stau la baza propunerii de liberare condiţionată.

A mai reţinut prima instanţă că, în această situaţie, la pronunţarea soluţiei se va avea în vedere ca liberarea petentului să se facă cu respectarea scopului pedepsei, respectiv, „prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de(…) ordinea de drept – art. 52 alin. 2 C.proc.pen.”. În condiţiile în care petentul înţelege, ca azilant politic în Austria, să beneficieze de o cauză, respectiv principiul menţionat, care îi permite să nu execute două pedepse privative de libertate există posibilitatea, teoretică, ca şi alte persoane din România să repete gestul petentului, cu referire la aşa-numita „mafie a gulerelor albe”. În aceste condiţii, instanţa a reţinut în sarcina petentului că are antecedente penale şi a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile liberării condiţionate.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul prin procuratorul său, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Motivele invocate de petent (pe larg expuse în practicaua prezentei decizii) privesc, în esenţă, greşita interpretare şi aplicare la cazul concret a dispoziţiilor art. 59 Cod penal.

Verificând hotărârea atacată, atât din perspectiva celor invocate de recurent, cât şi din oficiu în limitele art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:

Reţinând corect că dispoziţiile art. 59 Cod penal creează o vocaţie, şi nu un drept al condamnatului, la liberare condiţionată, prima instanţă a trecut la analiza condiţiilor prescrise de acest text, constatând că petentul a executat fracţia prevăzută de lege, a fost stăruitor în muncă, disciplinat şi a dat dovezi temeinice de îndreptare.

Fără a analiza în detaliu îndeplinirea acestei din urmă condiţii (pedeapsa fiind în esenţă un mijloc de reeducare a condamnatului) şi omiţând că antecedentele penale trebuie luate în considerare tocmai la aprecierea temeiniciei dovezilor de îndreptare, prima instanţă a făcut o analiză separată a situaţiei juridice a condamnatului.

Se face astfel menţiunea că petentul mai are de executat două mandate, pentru ca apoi să se constate lipsa de relevanţă a acestora, în condiţiile în care, în baza principiului specialităţii, pedepsele vizate de aceste mandate nu sunt executabile. Această constatare (bazată pe evidenţă şi inutilă în prezentul cadru procesual) este urmată de expunerea unor date „de notorietate” (privind infracţiunile pentru care a fost cercetat şi condamnat petentul şi procedurile de extrădare a acestuia). Procedând în acest mod, prima instanţă a dat o accepţiune proprie sintagmei de „antecedente penale”, deşi, raportat la specificul instituţiei liberării condiţionate, prin „antecedente penale” nu putem înţelege decât trecutul infracţional al condamnatului, recte condamnările pe care acesta le-a suferit anterior celei din care doreşte liberarea. Or mandatele la care face referire prima instanţă au fost emise pentru infracţiuni aflate în concurs cu cele pentru care au fost aplicate pedepsele executabile, aşa încât nu pot fi considerate ca făcând parte din antecedenţa penală a petentului. În al doilea rând, se observă că prima instanţă a făcut o detaliată analiză a naturii şi gravităţii faptelor comise şi a complexităţii procedurilor de extrădare, deşi este evident că aplicabilitatea art. 59 Cod penal nu este condiţionată de niciunul dintre aceste aspecte. Irelevantă din acest punct de vedere este şi temerea (nesusţinută, de altfel, de date obiective) că o eventuală liberare condiţionată a petentului ar constitui un veritabil îndemn pentru alte persoane, făcând probabil parte din aşa-numita „mafie a gulerelor albe”, de a uza de dreptul de a solicita azil politic în statul austriac. Se impune aici şi observaţia că exercitarea, chiar repetată şi insistentă, a unor drepturi oferite de legislaţia în vigoare, nu poate fi asimilată în niciun caz unei atitudini dispreţuitoare faţă de ordinea de drept.

Soluţionând de o asemenea manieră cererea de liberare condiţionată, prima instanţă a neglijat tocmai datele esenţiale ale cauzei, şi anume: executarea fracţiei prevăzute de lege, stăruinţa în muncă depusă de petent (în condiţiile unei stări de sănătate precare), disciplina de care acesta a dat dovadă şi dovezile temeinice de îndreptare, pe deplin confirmate de participarea petentului la activităţile socio-educative şi de recompensarea acestuia.

În atare împrejurări cerinţele art. 59 Cod penal sunt în totalitate îndeplinite, astfel încât, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de petent şi casată sentinţa pentru ca, în urma rejudecării, să se dispună admiterea propunerii formulate de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din Penitenciarul Botoşani şi liberarea condiţionată a condamnatului.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,

2

Domenii speta

Spete similare