Întreruperea executării pedepsei. Imposibilitatea efectuării tratamentului sub pază permanentă. Aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică

Întreruperea executării pedepsei. Imposibilitatea efectuării tratamentului sub pază permanentă. Aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică

Procedură civilă şi penală

Decizia penală nr. 300/16 iunie 2011

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 28 septembrie 2010 petentul G. S. D., în temeiul disp. art. 455 Cod procedură penală rap. la art. 453 lit. a Cod procedură penală, a solicitat întreruperea executării pedepsei având în vedere că suferă de boli grave ce fac imposibilă continuarea executării.

Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Botoşani, prin sentinţa penală nr. 653 din 17 martie 2011 a respins, ca nefondată, cererea şi a obligat petentul G. S. D., fiul lui H. şi S., născut la data de xx.xx.xxxx,domiciliat în mun. Iaşi, str. X nr. Y, judeţul. Iaşi, în prezent deţinut în Penitenciarul Botoşani, să plătească statului suma de 452 lei, cheltuieli judiciare, în care s-a inclus suma de 100 lei, onorariu avocat oficiu, ce se va avansa B.A. Botoşani din fondurile M.J. şi suma de 152 lei, taxă expertiză medico-legală, ce se va avansa către I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti din fondurile M.J.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, din raportul de nouă expertiză medico-legală din 21 februarie 2011 aflat la filele 51-52 ds., reiese că în urma consultărilor medicale efectuate s-a constatat că petentul suferă de tetrapareză spastică forte, posibil post-traumatică, cu amiotrofie accentuată, parestezii şi dizestezii; veche fractură cu tasare de coloană vertebrală lombară nivel L2; astigmatism miopic ambii ochi; mastocitoză cutanată; agenezie degete 1-5 picior stâng.

Deşi petentul prezintă invaliditate urmare a consecinţelor tetraparetice cu imposibilitatea menţinerii ortostatismului şi a deplasării autonome, impunându-se asigurarea unui însoţitor permanent, comisia a considerat că asistenţa medicală poate fi asigurată în cadrul reţelei sanitare a ANP unde, pe lângă tratamentul medicamentos specific, s-ar putea realiza şi terapia recuperatorie neuromotorie.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul G. S. D., solicitând admiterea recursului şi admiterea cererii pentru întreruperea executării pedepsei.

În motivare petentul arată că prezintă grave deficienţe de sănătate, care s-au agravat pe perioada executării pedepsei şi nu pot fi ameliorate cât timp este menţinută privarea de libertate.

Verificând hotărârea atacată, atât din perspectiva celor invocate de petent, cât şi din oficiu în baza art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, tribunalul constată, în considerarea celor ce urmează, că recursul declarat este fondat.

Art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală permite amânarea, respectiv întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă cu întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- condamnatul să sufere de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei;

- tratamentul condamnatului să nu se poată efectua sub pază permanentă;

- punerea în libertate a condamnatului să nu prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.

În ce priveşte prima condiţie, a căror realizare nu poate fi verificată, în opinia tribunalului, decât simultan cu a doua, se constată că petentul prezintă diagnosticul tetrapareză spastică forte, posibil traumatică (2006 – cădere pe scară) cu amiotrofie accentuată, parestezii şi dizestezii; veche fractură; astigmatism miopic ambii ochi; mastocitoză cutanată şi agenezie degete 1-5 picior stâng. Având în vedere gravitatea acestor afecţiuni şi faptul că petentul prezintă invaliditate cu imposibilitatea menţinerii ortostatismului şi a deplasării autonome, precum şi cu dependenţă socială, impunându-se asigurarea unui însoţitor permanent, această condiţie este îndeplinită. Că asistenţa medicală nu poate fi asigurată în cadrul reţelei medicale penitenciare este dovedit de degradarea continuă a stării sănătăţii condamnatului (relevantă în acest sens fiind comparaţia dintre cele constatate de Institutul de Medicină Legală Iaşi cu ocazia expertizării efectuate în anul 2006 şi concluziile formulate de Institutul Naţional de Medicină Legală în prezenta cauză), care atestă ineficienţa asistenţei medicale administrate până în prezent. În acest context nu pot fi trecute cu vederea nici concluziile unei examinări medico-legale anterioare, respectiv cea efectuată de Institutul de Medicină Legală Iaşi în anul 2009 (f. 25 dosar), potrivit cărora afecţiunea de care suferă petentul necesită tratament medicamentos, un program complex de fizioterapie şi recuperare neuromotorie, care nu poate fi asigurat într-o unitate medicală din reţeaua ANP, cu atât mai mult cu cât nu au fost infirmate explicit şi motivat de noua expertiză medico-legală.

Referitor la posibilitatea efectuării tratamentului sub pază permanentă tribunalul constată că, deşi această soluţie a fost recomandată încă din anul 2009 de către Institutul de Medicină Legală Iaşi (potrivit comunicării mai sus arătate), administraţia penitenciarelor, singura în măsură să dispună în acest sens, nu a întreprins nici un demers pentru internarea petentului în vederea unui program complex de fizioterapie şi recuparare neuromotorie. De menţionat şi faptul că necesitatea unui asemenea tratament a fost în mod repetat menţionată de unităţile spitaliceşti, după cum reiese din scrisorile medicale aflate la dosar. În atare condiţii posibilitatea tratamentului sub pază este pur teoretică şi aflată la aprecierea discreţionară a ANP, aspecte care echivalează cu lipsa posibilităţii unui tratament în condiţiile art. 1391 Cod procedură penală.

Ultima condiţie impusă de art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală este aceea ca lăsarea în libertate a petentului să nu prezinte un pericol concret pentru ordinea publică. Deşi textul nu oferă şi criteriile ce ar trebui luate în considerare pentru aprecierea unui asemenea pericol, tribunalul consideră că trebuie avute în vedere atât datele privind infracţiunea pentru care a fost condamnat petentul, situaţia acestuia, durata executată din pedeapsă, dar şi faptul că dispoziţiile art. 4531 Cod procedură penală instituie un veritabil control asupra condamnatului pe durata întreruperii, al cărui scop este tocmai înlăturarea unui asemenea risc.

Raportând aceste criterii la cazul concret, se observă că petentul a fost condamnat  la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune şi fals privind identitatea, pedeapsă din care a executat mare parte până în prezent. Nu reiese din dosar ca pe durata detenţiei petentul să fi avut un comportament necorespunzător, de altfel greu de conceput din pricina stării sale de sănătate. Petentul  prezintă antecedente penale, are studii superioare, este căsătorit şi are un copil minor. Toate aceste împrejurări conduc la presupunerea rezonabilă că petentul a realizat consecinţele unei conduite antisociale şi, alăturate stării sale de sănătate (aflat în imposibilitate de a se deplasa şi întreţine singur), îndreptăţesc instanţa să constate că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Cu toate că din această expunere reiese întrunirea cumulativă a condiţiilor cerute pentru întreruperea executării pedepsei, tribunalul nu poate trece cu vederea nici directa aplicabilitate în cauză a prevederilor art. 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a jurisprudenţei emise de Curtea Europeană în această materie, potrivit cărora menţinerea în stare de detenţie a unei persoane bolnave poate constitui, în anumite condiţii, un tratament inuman. După cum s-a arătat deja, pe timpul detenţiei starea de sănătate a petentului s-a înrăutăţit constant, iar ANP a ignorat unele recomandări ale medicilor specialişti, deşi putea dispune internarea sub pază. Pentru a evita posibilitatea continuării detenţiei în asemenea condiţii şi pentru a oferi petentului posibilitatea reală de a beneficia de asistenţă medicală corespunzătoare, se impune întreruperea executării pedepsei.

Ţinând seama de toate aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală tribunalul va admite recursul declarat de petent, va casa sentinţa şi, rejudecând, va admite cererea pentru întreruperea executării pedepsei. În baza art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit. a Cod penal se va dispune întreruperea executării pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1446 din 24 decembrie 2010 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă prin decizia nr. 500/P/26.05.2011 a Curţii de Apel Constanţa, pe o durată de 3 luni, începând cu data pronunţării prezentei decizii

Conform art. 4531 alin. 1 Cod procedură penală, pe durata întreruperii executării pedepsei petentul va respecta următoarele obligaţii:

- să nu depăşească limita teritorială a României, decât cu încuviinţarea instanţei de executare;

- să se prezinte la Poliţia municipiului Iaşi (localitatea sa de domiciliu) conform programului de supraveghere întocmit de această unitate de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea Tribunalului Botoşani;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.

Văzând dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,

2

Domenii speta

Spete similare