Recurs. Cazurile de casare prev. de art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală

Decizie 450 R din 21.09.2010


Recurs. Cazurile de casare prev. de art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală

Procedură civilă şi penală

D e c i z i a  nr. 450 R/21 septembrie 2010

Examinând actele şi lucrările dosarului de fond se constată că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 18.11.2009 petentul G. M. P. a solicitat desfiinţarea Ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din 18 septembrie 2009 dată în dosarul nr. 607/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, precum şi a Ordonanţei de respingere a plângerii nr. 1549/II/2 din 26 octombrie 2009 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.

Investită cu soluţionarea plângerii, Judecătoria Săveni prin sentinţa penală nr. 5 din 11 ianuarie 2010 a admis plângerea formulată în temeiul art. 2781 Cod procedură penală de petentul G. M. P., domiciliat în satul Cişmăneşti, comuna Dobârceni, judeţul Botoşani.

A desfiinţat ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din 18.09.2009 dată în dosarul nr. 607/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni şi ordonanţa de respingere a plângerii nr. 1549/II/2 din 26.10.2009 dată de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.

A reţinut cauza spre judecare.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate S. I. împotriva inculpatului G. M. P. – fiul lui M. şi Mx., născut la data de XX.XX.XXXX în localitatea Dobârceni, judeţul Botoşani, domiciliat în satul Cişmăneşti, comuna Dobârceni, judeţul Botoşani, cetăţean român, posesor al actului de identitate C.I. seria XX. nr. xxxxxx eliberat de SPCLEP Truşeşti, studii profesionale, stagiul militar satisfăcut, muncitor în construcţii, căsătorit, cu antecedente penale, C.N.P. - xxxxxxxxxxxxx pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal, ca urmare a împăcării părţilor.

  Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de  pe  lângă Judecătoria Săveni, criticând-o pentru nelegalitate şi apreciind  că potrivit art. 2781 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, judecarea cauzei după admiterea plângerii împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată se face în complet legal constituit, fără a se distinge funcţie de natura soluţiei care ar putea fi pronunţată ori de considerentele avute în vedere la admiterea plângerii. Constituirea legală a completului presupune respectarea dispoziţiilor privind compunerea completului de judecată, inclusiv a celor ce privesc cazurile de incompatibilitate.

În cazul particular al plângerii întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 Cod procedură penală, prin Decizia nr. XV/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite s-a decis că, în aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c, judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia.

Atât din dispozitivul deciziei, cât şi din considerentele acesteia a reieşit că incompatibilitatea operează în toate cazurile în care, în urma admiterii plângerii, se reţine cauza spre judecare, pentru simplul motiv că, în asemenea situaţii, judecătorul care admite plângerea se pronunţă indirect asupra soluţiei ce trebuie adoptată în cauză.

În speţă, acelaşi judecător care a admis plângerea s-a pronunţat şi pe fondul cauzei, fiind astfel dat cazul de incompatibilitate mai sus arătat şi, implicit, cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 3 Cod procedură penală.

Reinvestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria  Săveni, prin sentinţa  penală nr. 139 din 14.06.2010 a respins plângerea formulată în temeiul art. 2781  Cod procedură penală  de petentul G. M. P. –împotriva Ordonanţei de scoatere de sub urmărirea penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ  din  18.09.2009  dată în dosarul nr. 607/P/2009  al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni  şi a Ordonanţei de respingere a plângerii nr. 1549/II/2 din 26.10.2009  dată de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă  Tribunalul Botoşani,  în contradictoriu cu intimata S. I..

A  obligat petentul să plătească statului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunţa aşa prima instanţă a reţinut în concordanţă şi cu concluziile parchetului că din probatoriul administrat rezultă că într-adevăr petentul a săvârşit fapta de lovire a intimatei dar având în vedere că din declaraţii rezultă că a fost săvârşită în contextul unor neînţelegeri mai vechi, intimat fiind concubina fratelui petentului, că existau în antecedente certuri provocate de intimată şi un comportament inadecvat al intimatei faţă de tatăl petentului, a apreciat corectă măsura scoaterii de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ petentului, în sumă de 600 lei prin Ordonanţa nr.607/P/2009 din 18.09.2009.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul recurent G. M. P.., fără a  indica motivele de  recurs, precizând să le  va depune printr-un memoriu separat la  primul termen de  judecată.

Verificând din oficiu hotărârea atacată, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursul declarat de petent este fondat.

Astfel, prin decizia penală nr. 142 din 6 aprilie 2010 Tribunalul Botoşani  a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni împotriva sentinţei penale nr. 5 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Săveni, sentinţă care a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Motivul de casare a vizat incompatibilitatea judecătorului care a admis plângerea de a se pronunţa asupra fondului cauzei.

În rejudecare, fără a ţine seama că este învestită cu plângerea formulată de petent, că recursul Parchetului a vizat doar aspecte de nelegalitate, nu şi situaţia vreuneia din părţi (astfel încât nu se poate considera că a fost declarat în defavoarea petentului) şi fără a analiza în vreun fel incidenţa împăcării părţilor ca motiv de încetare a procesului penal, prima instanţă a respins plângerea  ca nefondată.

Procedând astfel prima instanţă nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru părţi şi a nesocotit principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, astfel încât în cauză sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 10 şi 171 Cod procedură penală.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală tribunalul va admite recursul petentului şi va casa sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu îndrumarea de a se conforma deciziei penale nr. 142 din 6 aprilie 2010.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,

3