Art. 22 din Legea 10/2001 prevede expres că persoana îndreptăţită la restituire trebuie să notifice persoana juridică deţinătoare solicitând restituirea imobilului în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, termen prelungit succesiv până la 14 februarie 2001.
Acest termen este unul de decădere , nu este susceptibil sau de întrerupere. Reclamantul a depus notificarea numai în anul 2005, depăşind termenul expres prevăzut de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 517 din 16 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 5466/2005, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu Primarul comunei Ogra, judeţul Mureş.
La pronunţarea acestei sentinţe, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, conform cărora persoanele îndreptăţite la restituire, pot depune notificări în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii. Termenul amintit anterior a fost prelungit succesiv până la 14 februarie 2002, iar prin Legea nr. 247/2005, nu s-a procedat la repunerea în termen a persoanelor care sunt îndreptăţite dar nu au respectat termenul amintit, spre deosebire de alte acte normative cu caracter reparatoriu care au prevăzut expres repunerea în termen.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul, care a reluat cererile formulate la promovarea acţiunii iniţiale.
Prin apelul formulat, reclamantul nu a contrazis cele reţinute în considerentele hotărârii, referitoare la depăşirea termenului stabilit de lege, insistând asupra faptului că este persoană îndreptăţită la restituire şi arătând că nerespectarea termenului este o problemă minoră.
Analizând sentinţa pronunţată prin prisma criticilor formulate de reclamant precum şi din oficiu sub aspectul temeiniciei şi legalităţii în considerarea caracterului devolutiv al căii de atac, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamantul a formulat acţiunea înregistrată la Tribunalul Mureş sub nr. 5466 din 19 decembrie 2005, solicitând în contradictoriu cu Primarul comunei Ogra pronunţarea unei sentinţe prin care să se constate nulitatea absolută a Dispoziţiei nr.440/2005, emisă de pârât, să se dispună obligarea pârâtului la restituirea în natură către reclamant a imobilului – moară, situat în Ogra, sat Dileu-Vechi, judeţul Mureş, iar în eventualitatea imposibilităţii predării acestuia, achitarea despăgubirilor echivalente prevăzute de lege. A solicitat şi cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că este unicul moştenitor al fostului proprietar tabular G.A. , în calitate de succesor. Antecesorul său a fost condamnat penal pentru deţinere de metale preţioase, ocazie cu care s-a dispus şi confiscarea totală a averii.
Prin decizia civilă nr. 1913/R/2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 15152/2005, s-a dispus restituirea către reclamant a metalelor preţioase confiscate şi apreciază că se impune admiterea acţiunii prezente, repararea integrală a nedreptăţilor suportate de familia sa.
Reclamantul a considerat că scopul legii este repararea prejudiciului, iar afirmaţiile conform cărora cererea formulată este tardivă, este pură teorie şi nu au un substrat serios.
La dosarul cauzei s-aui depus în copie Dispoziţia nr. 440/21 noiembrie 2005, emisă de Primarul comunei Ogra, a cărei nulitate solicită a se constata, certificatul de moştenitor al reclamantului după antecesorul său, fost proprietar tabular al imobilului, sentinţa penală nr. 810 din 13 mai 1959, pentru condamnarea antecesorului reclamantului şi confiscarea totală a averii, notificarea dresată de reclamant Primăriei din Ogra la 3 noiembrie 2005, cererea de restituire a imobilului, formulată de reclamant şi adresată Primăriei Ogra, cerere înregistrată la 31 august 2005, alte acte considerate utile soluţionării cauzei.
După analizarea actelor depuse, precum şi a susţinerilor părţilor, instanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 517 din 16 martie 2006, în sensul respingerii acţiunii formulate, sentinţă analizată în prezentul apel.
Apelul reclamantului a fost considerat nefondat şi a fost respins, în consecinţă, hotărârea criticată a fost menţinută integral, pentru următoarele considerente:
Art. 22 din Legea nr. 10/2001 prevede expres că persoana îndreptăţită la restituire trebuie să notifice persoana juridică deţinătoare solicitând restituirea imobilului în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi.
Termenul de 6 luni a fost succesiv prelungit prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, până la 14 februarie 2001.
Acest termen este unul de decădere, nu este susceptibil de suspendare sau de întrerupere.
Reclamantul din prezenta cauză a nesocotit dispoziţiile legale amintite anterior şi a depus cererea de restituire, respectiv notificarea numai în anul 2005, depăşind astfel termenul expres prevăzut de lege.
Atât prin acţiunea formulată cât şi prin apelul său, reclamantul a considerat nerespectarea termenului o problemă minoră şi a insistat asupra dreptului său la restituire, drept care de altfel, nu a fost contestat în cauză.
De menţionat este faptul că legiuitorul a înţeles să stabilească un termen strict pentru depunerea notificărilor, tocmai pentru a nu tergiversa rezolvarea problemei restituirii bunurilor imobile preluate abuziv, iar prin nerespectarea acestui termen limită, reclamantul este decăzut din dreptul de a solicita restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului ce a aparţinut antecesorului său.
Sunt nefondate susţinerile reclamantului apelant, conform cărora nerespectarea termenului este o problemă minoră, din moment ce acest termen este prevăzut de lege, iar instanţa este chemată să aplice riguros dispoziţiile actului normativ aplicabil.
Stabilind că prima instanţă a reţinut în considerentele hotărârii o stare de fapt ce rezultă din probele administrate, iar în raport de aceasta a aplicat corespunzător dispoziţiile legale, criticile formulate de reclamant prin apelul său sunt nefondate şi vor fi înlăturate, în consecinţă în baza art. 296 Cod procedură civilă, apelul a fost respins, hotărârea criticată a fost menţinută integral.
Tribunalul Brașov
Restituiri. Aplicarea măsurilor reparatorii „ numai în echivalent” pentru un imobil preluat de la o persoană juridică care avea calitatea de acţionar la o altă persoană juridică, distinctă de celelalte persoane fizice cu aceeaşi calitate de asociaţi ...
Curtea de Apel Timișoara
Legea nr. 10/2001. Imobil ce intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. 1. Restituire în natură.
Curtea de Apel Iași
Măsuri reparatorii în modalitatea restituirii în natură. Construcţii noi
Curtea de Apel Târgu Mureș
Restituirea în natură a imobilului, nesoluţionarea notificării de către pârât. Acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent
Tribunalul Bistrița Năsăud
Potrivit art.55 alin.4 lit. j din Legea nr.5 71/2003 privind Codul fiscal (în forma de la data emiterii deciziei de concediere individuală şi efectuării plăţilor compensatorii către reclamant), nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impoz...