Procedura prevăzută de art.281 c.proc.civ. nu poate fi folosită pentru remedierea greşelilor de judecată, oricât de evidente ar fi aceste erori

Prin sentinţa civilă nr.102 din 31 martie 2005,  Tribunalul  Vrancea a admis cererea de angajare răspundere administrator  formulată de creditoare.

A fost obligat administratorul  debitoarei să suporte  pasivul acesteia în sumă de 455.690.000  lei, în baza art.137  lit.e din  Legea nr.64/1995, republicată.

Prin  cererea depusă la data de 15 aprilie 2005, lichidatorul a solicitat  îndreptarea erorii de calcul  strecurată în dispozitivul  sentinţei civile nr.102 din 31  martie 2005, cu privire la cuantumul  pasivului  ce urmează să fie suportat de administratorul debitoarei.

S-a motivat că,  în mod  greşit s-a consemnat suma de 455.690.000 lei, sumă calculată de lichidator  la  sfârşitul  lunii decembrie 2003 şi nu suma  de 97.303.000 lei,  cât era la 17 februarie 2005, ca urmare  a justificărilor depuse.

Judecătorul  sindic, prin încheierea  din 15  aprilie 2005, a admis cererea lichidatorului şi a  dispus  îndreptarea erorii  materiale strecurate  în dispozitivul sentinţei civile nr.102 din 31 martie 2005, în sensul  că partea din pasiv pentru care s-a angajat răspunderea este  de 97.303.000 lei, şi nu de 455.690.000  lei, cum din eroare s-a consemnat.

Recursul creditoarei declarat împotriva încheierii din  15 aprilie 2005 a fost admis  cu consecinţa modificării  încheierii recurate, în sensul respingerii cererii de  îndreptare eroare  materială.

Pentru a  hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut  că, potrivit art.281 alin.1 C.proc.civ. pot  fi îndreptate din oficiu sau la  cerere erorile sau omisiunile  cu privire la numele, calitatea  şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice  alte erori  materiale din hotărâri sau încheieri.

Procedura prevăzută de art. 281 C.proc.civ. nu poate fi folosită pentru remedierea greşelilor de judecată, oricât de evidente ar fi.

În speţă, judecătorul sindic, la data soluţionării cererii de antrenare răspundere administrator, avea depuse la dosar două rapoarte de activitate, întocmite de lichidatorul judiciar la 27 ianuarie 2005 şi, respectiv la 17 februarie 2005.

Judecătorul sindic, soluţionând cererea, şi-a întemeiat hotărârea în exclusivitate, pe concluziile primului raport, ignorându-l pe cel de al doilea, prin care lichidatorul judiciar revenise asupra cauzelor care au determinat ajungerea societăţii debitoare în stare de insolvenţă, nereţinând practic, în sarcina fostului administrator, săvârşirea vreuneia din faptele strict şi limitativ prevăzute de art. 137 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 republicată.

Mai mult, ignorând dispoziţiile art. 137 sus citate, judecătorul sindic a dispus ca fostul administrator să suporte o sumă care depăşeşte întreg pasivul societăţii debitoare.

Prin urmare, ignorarea de către judecătorul sindic a unora din înscrisurile depuse la dosar sau încălcarea textelor de lege incidente speţei, reprezintă greşeli de judecată a căror îndreptare era posibilă numai pe calea recursului, şi nu prin procedura prevăzută de art. 281 C.proc.civ.

Erorile de calcul, de natură a fi îndreptate prin procedura instituită de dispoziţiile art. 281 C.proc.civ. se referă la cele comise de judecător, la soluţionarea cererii, nu la erorile de calcul din rapoartele lichidatorului judiciar întocmite în condiţiile art. 56 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 republicată. De altfel, nu a fost vorba de greşeli de calcul, ci de schimbarea opiniei lichidatorului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitoarei şi asupra persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, pe baza noilor documente contabile, în posesia cărora au intrat ulterior primului raport, însă anterior pronunţării de către judecătorul sindic a sentinţei civile nr. 102/13 martie 2005.

Domenii speta

Spete similare