Fond funciar. Punere în posesie. Condiţii

Prin cererea adresata primei instante, reclamantul R. P. a solicitat, în principal, obligarea pârâtei Comisia locala de aplicare a legii fondului funciar S. la punerea efectiva în posesie, pe baza de masuratori topografice, delimitare si întarusare, asupra terenurilor atribuite prin cele trei titluri de proprietate anexate – dintre care unul eliberat pe numele reclamantului, iar doua pe cel al mamei sale, R. L., în prezent decedata (filele 4-6, 54 fond). Pretentia concreta a reclamantului a fost motivata prin aceea ca fisele de punere în posesie, în baza carora s-au completat si titlurile de proprietate, au fost emise fara efectuarea masuratorilor în teren, respectiv fara identificarea si delimitarea prin borne a loturilor, împrejurare care îl împiedica a intra în posesia faptica a acestora, necunoscându-le amplasamentul.

Prima instanta a solutionat cauza, în sensul respingerii actiunii reclamantului, rezumându-se la a retine lipsa calitatii procesuale active a acestuia în privinta terenurilor evidentiate în titlurile de proprietate emise pe numele mamei lui, desi în cauza s-a probat ca aceasta decedase anterior promovarii actiunii în justitie, situatie în care se impunea a se verifica împrejurarea daca în persoana reclamantului era sau nu întrunita cerinta calitatii de mostenitor acceptant al succesiunii defunctei.

În ceea ce priveste terenurile înscrise în titlul de proprietate emis pe numele reclamantului, judecatoria  nu s-a preocupat de a verifica în fapt sustinerile acestuia cu privire la neefectuarea punerii în posesie, apreciind ca o astfel de cerere ar fi admisibila numai în cazul în care este constatata în prealabil nulitatea titlului de proprietate existent.

Nici instanta de apel nu a facut demersuri pentru aprofundarea cercetarii pe fond a cauzei deduse judecatii, ignorând, la fel ca si prima instanta, depozitiile martorilor audiati la propunerea reclamantului (filele 44, 56 fond). În schimb, atât judecatoria, cât si tribunalul au concluzionat ca reclamantul a solicitat punerea în posesie asupra altor terenuri decât cele înscrise în fisele de punere în posesie si titlurile de proprietate invocate, fapt contrazis de continutul cererii de chemare în judecata, ca si de cel al declaratiei luate reclamantului de catre prima instanta, în sedinta publica din 18 iunie 2004, când a aratat ca dupa ce va fi pus efectiv în posesie va hotarî daca urmeaza sa atace sau nu titlurile de proprietate eliberate (fila 31 fond).

Mai mult, încalcând principiul disponibilitatii partilor, instanta de apel a dispus din oficiu introducerea în cauza a Comisiei judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor  Harghita, parte pe care reclamantul nu a înteles sa o cheme în judecata prin actiunea formulata si care nici nu are – raportat la pretentia concreta dedusa judecatii – calitate procesuala pasiva, punerea în posesie asupra terenurilor, redobândite în baza legii fondului funciar fiind atributul exclusiv al comisiilor locale. Prin aceasta au fost ignorate prevederile art. 129 alin. 6 Cod procedura civila, conform carora, în toate cazurile judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii, ceea ce presupune si dreptul partilor de determina cadrul procesual, prin stabilirea participantilor la proces si a limitelor judecatii, sub aspectul obiectului.

În fine, curtea mai releva împrejurarea ca, desi a fost investit cu solutionarea a doua apeluri – respectiv al reclamantului R. P. si al surorii acestuia, R. L., pentru reprezentarea intereselor careia s-a depus la dosar procura autentificata sub nr. 1344 din 19 noiembrie 2004 (fila 13 apel) – tribunalul s-a pronuntat doar în privinta caii de atac declarate de reclamantul R. P., lasând nesolutionat cel de-al doilea apel. De asemenea, R. L. nu a fost citata pentru nici unul din termenele de judecata în apel, fiind astfel încalcate prevederile art. 85 Cod procedura civila, potrivit carora judecatorul nu poate hotarî asupra unei cereri decât dupa citarea sau înfatisarea partilor.

Fata de aspectele anterior prezentate, curtea de apel concluzioneaza ca în privinta  recursului dedus judecatii devin incidente prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedura civila, tribunalul, ca instanta a carei hotarâre este recurata, solutionând procesul fara a intra în cercetarea fondului si în lipsa unei parti care nu a fost citata la judecata.

Drept consecinta, în baza dispozitiilor legale mentionate, curtea va admite recursul declarat de R. P. si R. L. si, casând în tot hotarârea atacata, va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel, urmând ca aceasta, în limitele caracterului devolutiv al caii de atac supuse analizei, sa solutioneze, inclusiv sub aspectul verificarii calitatii procesuale active, si apelul declarat de R. L., prin mandatar R. P. De asemenea, se va limita, în privinta cadrului procesual, la cele statuate prin cererea de chemare în judecata, iar în scopul adoptarii unei solutii juste în cauza, va aprofunda cercetarea fondului cauzei sub aspectul pretentiei concrete a  reclamantului, verificând, chiar si prin suplimentarea probatoriului, daca acesta a fost pus efectiv în posesie asupra terenurilor în litigiu. De asemenea, se va verifica si calitatea procesuala a acestuia cu referire la terenurile înscrise în titlurile de proprietate emise pe numele defunctei sale mame – R. L.

Domenii speta

Spete similare