Respingere exceptie nulitate recurs. Atragerea raspunderii administratorului societatii debitoare. Rol activ instanta.

Decizie 1020 din 18.08.2003


Respingere exceptie nulitate recurs. Atragerea raspunderii

administratorului societatii debitoare. Rol activ instanta.

Exceptia nulitatii recursului întemeiata pe dispozitiile art.302 ind.1

alin.1 lit.a Cod procedura civila, motivata pe neindicarea sediului intimatei, a

numarului de înmatriculare în registrul comertului, a codului unic de

înregistrare si a contului bancar, apare neîntemeiata, atât timp cât intimata a

formulat întâmpinare în cauza.

În acest sens, trebuie retinute si prevederile art.105 alin.2 Cod

procedura civila, conform carora nu orice act de procedura facut cu

neobservarea formelor legale este lovit de nulitate, chiar daca aceasta este

expresa prin combaterea motivelor pe care a fost întemeiata calea de atac,

urmare depunerii întâmpinarii, fiind probata inexistenta vatamarii intimatei.

Pentru atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere ale

societatii debitoare, în conditiile art.124 lit.d din Legea nr.64 republicata 

( actualmente art.137 lit.d), nu este suficienta numai existenta prejudiciului, în

virtutea rolului activ judecatorul sindic trebuind sa ordone administrarea ori

completarea probelor menite sa confirme culpa administratorului, respectiv

fapta comisa de acesta, care sa permita încadrarea în una din situatiile avute

în vedere de legiuitor.

(decizia comerciala nr. 1020/2004 - Curtea de Apel Bucuresti -

Sectia a VI-a comerciala)

Prin sentinta comerciala nr.632/24.05.2004 pronuntata de Tribunalul

Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala în dosarul nr.1567/2003 a fost admisa 

cererea formulata de reclamanta S.C. R. SA Bucuresti în contradictoriu cu

pârâtul I. A. S. care a fost obligat sa suporte pasivul societatii debitoare în

suma de 661.095.832 lei, retinându-se în esenta, culpa pârâtului care în

calitatea de administrator al S.C. P. S.R.L a încalcat  dispozitii imperative

contribuind la ajungerea  debitoarei în încetare de plati, fiind antrenata

raspunderea prev. de art.124 lit.d din Lg.64/1995 republicata si modificata.

Împotriva  sentintei precitate a formulat recurs pârâtul pe care a criticat-

o pentru netemeinicie si nelegalitate aratând în esenta ca, instanta de fond

gresit a retinut ca nu s-au depus înscrisurile prev. de art.26 din legea

nr.64/1995 republicata întrucât probele releva contrariul, anexându-se

înscrisuri doveditoare în acest sens.

Tot astfel, probele releva ca s-au depus înscrisurile privind raportarea

contabila si declaratiile de impozitare cerute de legea contabila, fiind eronate

retinerile instantei de fond ca  aceste dovezi vizând anul 1998 si la zi  nu s-ar

fi depus, fiind încalcate dispozitii legale imperative.

-Recurentul a mai sustinut ca a fost de buna-credinta, încercând sa

achite debitele societatii din anul 1991 la zi, instanta de fond înlaturând

nejustificat apararile sale cuprinse în întâmpinarea depusa la fond, cât timp

probele releva ca s-au depus  înscrisurile prev. de art.26 din Legea

nr.64/1995 ca si depunerea raportarilor contabile prev. de legea nr.82/91 si

bilanturile contabile  aferente anilor 1998  si 1999.

În consecinta, recurentul a solicitat  admiterea recursului, desfiintarea în

tot a sentintei atacate  si pe fond respingerea cererii creditoarei ca

neîntemeiata.

Intimata S.C. R. SA Bucuresti a depus întâmpinare prin care a cerut

respingerea recursului ca inadmisibil fiind încalcate disp. art.302/1 pct.1

C.pr.civ. întrucât nu s-a indicat sediul intimatei, nr. înmatriculare, cod unic si

contul bancar.

Pe fond a solicitat respingerea recursului pentru ca probele sustin

solutia instantei de fond.

Examinând exceptia nulitatii recursului ca si motivele de recurs în raport

de probele administrate în cauza, Curtea retine ca exceptia apare nefondata

iar recursul apare fondat pentru considerentele de mai jos.

1.Este adevarat ca cererea de recurs între alte elemente trebuie sub

sanctiunea nulitatii prev. de art.302/1 pct.1 C.pr.civ. sa cuprinda si sediul

intimatei, numarul de înmatriculare al acesteia, codul unic  si contul bancar

dar, potrivit art.105(2) C.pr.civ. trebuie dovedita vatamarea partii ce nu se

poate înlatura decât prin  anularea cererii de recurs.

Or, în speta intimata a fost citata  legal, aceasta în termen legal având

posibilitatea sa depuna întâmpinare nefiind probata vreo vatamare a intimatei.

Pentru aceste considerente, Curtea în baza art.137 C.pr.civ. va respinge

exceptia nulitatii recursului ca neîntemeiata.

2. Cu adresa nr.650/14.05.2003 administratorul judiciar al S.C. P. SRL 

solicita administratorului recurent sa depuna actele prev. de art.26 corob. cu

art.34 din Legea 64/1995 enumerând documentele ce trebuiau depuse sub 

sanctiunea amenzii de 2.000.000 lei/zi de întârziere.

Se retine din continutul adresei precitate ca nu s-a precizat perioada

pentru care urmau a fi depuse bilanturile si registrele  contabile curente.

Mai mult,  la 14.05.2003 sub nr.651 s-a încheiat procesul-verbal prin

care recurentul pentru S.C. P. SRL a predat administratorului judiciar

înscrisurile înserate în continutul acestuia, fara a se obiecta ca nu s-ar fi

depus unele  documente potrivit art.26 din Legea 64/1995  republicata.

În aceste conditii lichidatorul judiciar retine în raportul nr.1 în mod

generic ca recurentul nu ar fi depus toate actele contabile pentru a putea face

o estimare a cauzelor si împrejurarilor care au  condus la încetarea de plati si

apreciaza ca ar putea fi antrenata raspunderea prev. de art.124 lit.d din Legea

nr.64/1995 republicata.

Or, lichidatorul judiciar nu arata în concret ce anume acte a pretins 

recurentului si  acesta în mod nejustificat nu i le-a predat.

Nici instanta de fond nu manifesta rol activ pentru a solicita lichidatorului

judiciar sa completeze raportul cu date concrete, multumindu-se cu preluarea

datelor generice din raportul  lichidatorului judiciar privind nedepunerea

actelor prev.  de art.26 din Legea nr.64/1995 rep. inclusiv raportarile contabile

si declaratiile de impozitare din anul 1998  pâna în prezent.

Curtea apreciaza ca instanta de fond trebuia sa solicite completarea

raportului de catre  lichidatorul judiciar si sa dispuna în scopul lamuririi tuturor

chestiunilor administrarea dovezilor necesare în acest scop.

Si aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât administratorul judiciar în

raportul nr.2 arata ca recurentul a încercat recuperarea sumelor din partea

diversilor debitori, chiar daca fara  rezultat.

Asadar, probele administrate în cauza nu sunt concludente sub aspectul

faptei comise de administratorul recurent si a încadrarii în prev. art.124 din

Legea nr.64/1995 rep. si modificata.

Cum fapta este un element al atragerii raspunderii personale sigur ca

raspunderea administratorului nu poate fi antrenata în conditiile art.124 lit.d

din Legea 64/1995 republicata si modificata chiar daca  celelalte conditii

precum prejudiciul ar fi întrunite.

Concluzionând, Curtea apreciaza ca, instanta de fond trebuia sa ordone

completarea probelor care sa poata confirma sau nu culpa recurentului potrivit

prev. art.124 lit.d din Legea nr.64/1995 republicata.

Pentru aceste considerente, Curtea în baza art.304/1 C.pr.civ. rap.la

art.312(1), 312(3)  C.pr.civ. si 312(5) C.pr.civ. a admis recursul, a casat

hotarârea atacata si a trimis cauza spre rejudecare  aceleiasi instante.

 

 

 

 

3