Legea nr. 18/1991. Anulare titlu de proprietate cu privire la terenul aferent construcţiilor înstrăinate înainte de anul 1989

Decizie 372 din 19.04.2005


CURTEA DE APEL ORADEA- SECTIA CIVILA-

DECIZIA CIVILA NR. 372/19 APRILIE 2005

V. LEGEA NR. 18/1991. Anulare titlu de proprietate cu privire la

terenul aferent constructiilor înstrainate înainte de anul 1989.

Prin sentinta instantei de fond -mentinuta prin decizia instantei de apel - a fost admisa în parte actiunea reclamantului J.A. împotriva pârâtilor C.C., Comisia locala si judeteana pentru aplic. L. 18/1991, în sensul anularii partiale a titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei, cu privire la suprafata de 1.400 mp.

Se retine ca reconstituirea facuta în favoarea pârâtei este nelegala; astfel pentru dobândirea proprietatii de catre pârâta asupra terenului aferent casei cumparate de la antecesorul reclamantului, erau aplicabile dispozitiile art. 35 din Legea nr. 18/1991, privind atribuirea de teren prin ordin al prefectului, la propunerea primariei.

Prin decizia Curtii de Apel, pronuntata în recurs a fost admis recursul declarat de pârâta C.C. modificata decizia  atacata si schimbata sentinta judecatoriei în sensul respingerii actiunii formulata de J.C. pentru urmatoarele considerente:

Din probele administrate în cauza rezulta ca în anul 1980 intimata recurenta C.C. a cumparat de la numitii B.C. si sotia, o casa si terenul aferent.

Este adevarat ca în perioada respectiva vânzarea terenurilor era prohibita de prevederile legilor 58,59/1974, terenurile aferente constructiilor înstrainate trecând în proprietatea statului, mai putin suprafata de 250 mp atribuita în folosinta cumparatorului. Dupa anul 1990, practica judiciara a fost constanta în a considera ca dobânditorul constructiei este îndreptatit si la terenul aferent acesteia, în masura în care aceasta a fost vointa partilor contractante, iar pretul platit a inclus si terenul nu numai constructia.

În speta, obiectul contractului l-a constituit atât constructia cât si terenul aferent în suprafata de 2520 mp, acesta din urma reprezentând loc de casa si gradina aferenta, teren care a fost împrejmuit si a fost folosit de pârâta înca de la cumparare.

Faptul ca atribuirea acestui teren trebuia sa se faca prin ordinul prefectului si nu prin titlu de proprietate are mai putina relevanta câta vreme s-a stabilit îndreptatirea pârâtei la acest teren, cu atât mai mult cu cât asa cum retin instantele de fond si apel, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren mai mare decât cea adusa efectiv în CAP

Judecator Pantea Viorel