Venituri suplimentare cu caracter permanent. Luarea lor în calcul la determinarea punctajului anual

Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 414/R din 22 februarie 2010

Prin sentinţa civilă nr.2945 din 26.10.2009, pronunţată de Tribunalul Cluj a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantul P.D.G.V. împotriva pârâtei CASA JUDETEANA DE PENSII CLUJ şi, în consecinţă a fost obligată parata să ia în calcul la calculul punctajului mediu anual şi a cuantumului pensiei, a sporurilor şi veniturilor suplimentare menţionate în Adeverinţa nr. 1482/11.04.2008 emise de S.C. A.R.L. S.A. CLUJ-NAPOCA începând cu data de 01.07.2009.

Totodată a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 476 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul  a depus la dosarul cauzei  Adeverinţa nr.1482/11.04.2008 eliberată de către S.C.A.R.L. S.A.  din care rezultă că aceasta a beneficiat  de venituri suplimentare reprezentând acord global,prime si compensaţii în perioada 1994-1999. Conform reglementărilor în materie, calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de asiguraţi prevăzuţi la art.5 alin. l,  pct. I, II şi V din Legea nr. 19/2000 republicată, şi de către angajatorii acestora, se face lunar de către  aceştia din urmă. Baza lunară de calcul a contribuţiei individuală de asigurări sociale în cazul asiguraţilor  o constituie după caz,  salariile brute individuale  realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. l  pct. I, au veniturile brute  de natura drepturilor salariale realizate  lunar de asiguraţii prev. la art. 5 alin. I pct. II şi V. Se iau aşadar în calcul  sporurile, indemnizaţiile şi sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe indiferent dacă au caracter permanent sau nu. Salariile sunt înscrise în carnetul de muncă iar în situaţia în care acest lucru nu s-a întâmplat ele pot fi dovedite cu adeverinţe. Dacă nu se pot dovedi cu înscrisuri  la stabilirea drepturilor se va lua în calcul salariul minim pe economie. La fel pot fi dovedite şi sporurile cu caracter permanent ca şi  majorările de salarii.

Au fost luate în considerare indemnizaţiile care potrivit legislaţiei anterioare datei de 0l.04.2001 au făcut parte din baza de calcul al pensiilor si care se utilizează  la determinarea punctajului mediu anual, potrivit art. 4 pct.2 si 3 din OUG 4/2005. Prevederi asemănătoare sunt cuprinse si in Ordinul nr. 680/01.08.2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, punctul 7, care modifică punctul 19 de la secţiunea I „Dispoziţii generale”.

Faţă de cele ce preced, având în vedere faptul că reclamantul  a dovedit pretenţiile sale  prin adeverinţa anterior menţionată, instanţa în temeiul art. 87 coroborat cu prev. art. 155 şi urm. din Legea nr. 19/2000 a admis  acţiunea acestuia si a obligat  pârâta să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea reclamantului cu luarea în calcul a datelor cuprinse în adeverinţa emisă de S.C. A.R.L. S.A, respectiv a veniturilor suplimentare reprezentate din acordul global si compensaţii.

Aceste sporuri au fost luate în considerare începând cu data de 01.07.2009, care este luna înregistrării cererii la instanţă.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că OUG nr.4/2005 exclude în mod expres din baza de calcul a punctajului anual formele de retribuire în acord şi premiile anuale.

Art. 164 din Legea nr. 19/2000 impune la determinare punctajelor anuale a  salariilor brute din carnetul de muncă, nu a veniturilor brute.

De asemenea, Legea nr.250/2007 se aplică numai veniturilor brute realizate după data de 01.08.2007 când a intrat în vigoare acest act normativ.

În fine, se critică adeverinţa depusă de reclamant sub aspectul nemenţionării veniturilor realizate în acord în anumite luni, ceea ce atrage în opinia pârâtei imposibilitatea recunoaşterii ca stagiu de cotizare a respectivelor perioade.

Examinând  hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite începând cu data de 09.02.2009, prin decizia nr.257764/24.04.2009.

În atare situaţie, reclamantului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor  din sistemul public, act normativ care în art.1 stabileşte că obiectul recalculării îl reprezintă „pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001”.

Prin urmare, dispoziţiile legale invocate de recurentă în acest sens exced cadrului procesual, astfel încât criticile formulate în recurs sunt nefondate.

Veniturile obţinute suplimentar la retribuţia tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada arătată fiind cumulate cu salariul individual brut şi incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele CAS cât şi contribuţia la fondul pentru pensia suplimentară. Introducerea acestor venituri în baza de calcul a contribuţiei pentru asigurări sociale se încadrează în dispoziţiile  art. 23 din Legea nr. 19/2000 şi aceste sporuri sunt prevăzute de art. 78 din aceeaşi lege.

Din menţiunile arătate în adeverinţa depusă la dosar rezultă că reclamantul a realizat venituri din acord, compensaţii şi premii care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale şi pensie pensia suplimentară. Pe toată această perioadă s-au achitat lunar cotele de CAS inclusiv contribuţia la pensia suplimentară conform cu legislaţia în vigoare iar sporurile trecute în coloana acord au avut caracter de venit în înţelesul Legii nr. 49/1982.

Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au vărsat contribuţia de 15% asupra câştigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.

În conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere şi sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă şi care au intrat în bazele de calcul a contribuţiei de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenţei acestora prin adeverinţe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.

În baza art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea şi aplicarea contribuţiilor.

Nu se poate admite că baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale să fie constituită şi din aceste sume iar la stabilirea pensiei cu prestaţie de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situaţia în care această prestaţie nu ar fi proporţională cu preţul plătit, creându-se o inechitate.

În concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) şi (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale.

În privinţa efectelor Legii nr.250/2007, Curtea reţine că modifică Legea nr.19/2000, stabilind că baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale o constituie venitul brut realizat lunar. Această dispoziţie reflectă principiul contributivităţii care nu poate fi aplicat doar asupra veniturilor realizate după intrarea în vigoare a Legii nr.250/2007, deoarece face corp comun cu Legea nr.19/2000 care, de asemenea reglementează situaţii născute înainte de intrarea  sa în vigoare.

Având în vedere incidenţa Legii nr.250/2007, Curtea observă că este lipsit de relevanţă motivul de recurs referitor la caracterul nepermanent al venitului în acord şi la compunerea bazei de calcul exclusiv din salariile brute evidenţiate în carnetul de muncă (art. 164), din moment ce prevalează principiul  contributivităţii, concretizat în dispoziţiile art.23 alin.3 şi art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000.

În fine,  Curtea observă că adeverinţa de la dosarul de fond atestă veniturile suplimentare realizate de reclamant, care se cumulează cu salariul lunar, nefiind unica formă de salarizare. Prin urmare, nerealizarea unor venituri suplimentare în anumite perioade nu semnifică neplata salariului reclamantului care din această perspectivă este îndreptăţit să beneficieze de recunoaşterea stagiului de cotizare şi în respectivele perioade.

În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 şi art. 299 şi urm., art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă, urmează să respingă ca nefondat recursul.

Domenii speta

Spete similare