Prin sentinţa civilă din 30 aprilie 2004, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea formulată de reclamanţi în contradictor cu Primăria Municipiului Iaşi, dispunând reluarea lucrărilor de construire autorizate pe motiv că din conţinutul raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză rezultă că degradările existente la locuinţa reclamanţilor nu se datorează lucrărilor de construire efectuate de pârâtă, ci vechimii clădirii şi nerespectării măsurilor stabilite prin stadiul geotehnic cu ocazia întinderii construcţiei pe verticală.
Împotriva acestei sentinţe au introdus recurs reclamanţii care critică hotărârea primei instanţe pe motiv că în mod greşit s-a reţinut că autorizaţia de construire a fost eliberată cu respectarea exigenţelor legii.
Recursul se vădeşte a fi fondat atât timp cât prin petiţiile succesive depuse la dosarul cauzei reclamanţii au precizat că înţeleg să cheme în judecată atât pe „Primarul Municipiului Iaşi”, cât şi pe primar şi arhitectul şef, iar acţiunea a fost soluţionată exclusiv în contradictor cu primăria Municipiului Iaşi.
Ori în conformitate cu dispoziţiile art. 91 din Legea 215/2001, Primăria, ca instituţie de drept administrativ, este definită ca fiind doar o structură funcţională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local şi dispoziţiile primarului, ea neavând competenţa de a emite avize, acorduri şi autorizaţii, această atribuţie aparţinând conform dispoziţiilor art. 681 litera t din Legea 215/2001 şi art. 4 litera b din Legea 50/1991, exclusiv instituţiei primarului.
Neavând competenţă în materie, primăria nu are a răspunde de modul în care a fost emisă autorizaţia de construire a cărui anulare se solicită, raportul de drept administrativ stabilindu-se în acest caz între persoanele ce se consideră vătămate şi emitentul actului administrativ de autoritate, în speţă Primarul Municipiului Iaşi, raport asupra căruia instanţa de fond nu s-a aplecat, deşi a fost învestită în mod expres şi repetat de către reclamanţi cu cercetarea acesteia.
Nu s-a observat nici faptul că modificându-şi acţiunea, reclamanţii au precizat că înţeleg să cheme în judecată şi pe funcţionarul public – arhitectul şef – implicat în operaţiunea de elaborare şi emitere a autorizaţiei de construire contestat, deşi art. 13 din Legea nr. 29/1992 dădea reclamanţilor acest drept, legiuitorul instituind principiul solidarităţii răspunderii funcţionarului public şi a autorităţii administrative implicate, drept pentru care hotărârea recurată urmează a fi casată, pricina urmând a se trimite spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Decizia nr. 353/R din 13 septembrie 2004
Judecătoria Ploiești
Subiect de drept care poate sesiza instanta în cazul solicitarii de luare a masurii de siguranta a internarii medicale
Curtea de Apel București
În recurs, cale extraordinară de atac nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate
Tribunalul Vrancea
Exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti
Tribunalul Vrancea
Constatare caracter abuziv contract de credit.Necompetenţa instanţei de apel . Invocare erori materiale ale instanţei de apel pe calea contestaţiei în anulare .
Tribunalul Vrancea
ANULARE HOTARARE C.L.