Contestaţie în anulare. Conţinutul noţiunii de greşeală sau omisiune

Decizie 282 din 20.09.2005


Prin sentinţa civilă nr. 106 din 18 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Galaţi, s-a admis cererea formulată de contestatorul C.V. în contradictoriu cu pârâtele A.F.P. Galaţi şi D.G.F.P. Galaţi şi pe cale de consecinţă :

S-a dispus anularea deciziei nr. 2 din 6 ianuarie 2005 emisă de D.G.F.P. Galaţi şi procesul verbal nr. 666 din 26 aprilie 2004 emisă de A.F.P.G.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a avut în vedere că activitatea prestată de executorii judecătoreşti nu îndeplineşte cerinţele prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 17/2000, în sensul, să fie o prestare de servicii şi să îmbrace una din formele juridice menţionate; activitate ce intră în sfera de aplicare a TVA.

S-a reţinut de instanţa de fond că intenţia legiuitorului a fost aceea că executorii judecătoreşti sunt asimilaţi cu persoanele care desfăşoară profesii liberale care sunt scutite de TVA.

Împotriva sentinţei civile nr. 106 din 18 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Galaţi – în termen legal, a declarat recurs A.F.P.G. şi D.G.F.P.G., criticând sentinţa instanţei de fond ca fiind netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 213/14.06.2005 Curtea de Apel Galaţi admiţând recursurile a modificat sentinţa recurată in sensul respingerii contestaţiei.

În motivarea acestei decizii s-a reţinut că activitatea desfăşurată de contestator nu poate fi asimilată activităţilor instituţiilor publice, scutite de plata TVA. S-a mai reţinut că art. 3 din OUG nr.17/2000 nu include printre activităţile scutite de plata TVA şi pe aceea a executorilor judecătoreşti.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare contestatorul C.V., criticile sale vizând greşita soluţie pronunţată de curte. În dezvoltarea criticilor sale, acesta a susţinut că în motivarea deciziei s-au strecurat mai multe greşeli, astfel încât se impune retractarea acesteia.

Analizând contestaţia de faţă, curtea a constat că aceasta este nefondată urmând a fi respinsă ca atare.

Potrivit art. 317 şi 318 din C. proc. civ. contestaţia în anulare poate fi primită atunci când procedura de citare nu a fost îndeplinită potrivit legii (art. 317 alin.1 pct.1), când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiunilor de ordine publică privitoare la competenţă (art. 317 alin. 1 pct. 2 din C. proc. civ. ) sau atunci când instanţa de recurs a omis din greşeală să se pronunţe asupra unui motiv de recurs ori dezlegarea recursului este rezultatul unei greşeli materiale (art. 318 din C.proc.civ.).

Analizând criticile formulate de contestator, curtea a constat că nici-una dintre ele nu se încadrează în dispoziţiunile strict şi limitativ enunţate de textele menţionate mai sus.

Astfel, erorile despre care acesta a făcut vorbire sunt greşeli de dactilografiere şi nu erori în sensul disp. art. 318 din C. proc. civ., care să fi avut o înrâurire directă asupra soluţiei pronunţate.

Pentru aceste considerente, apreciind că criticile aduse hotărârii contestate sunt nefondate şi nu se încadrează în cazurile menţionate de lege în care o hotărâre judecătorească poate fi retractată, curtea a respins contestaţia în anulare de faţă ca nefondată.