Infracţiuni de pericol şi nu de rezultat. Infracţiunea de distrugere şi semnalizare falsă prevăzută de art. 276 alin. (1) C.Pen.

INFRACŢIUNI DE PERICOL ŞI NU DE REZULTAT. INFRACŢIUNEA DE DISTRUGERE ŞI SEMNALIZARE FALSĂ PREVĂZUTĂ DE ART. 276 ALIN. (1) C.PEN.

Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate, în forma lor simplă, sunt infracţiuni de pericol, în sensul că, pentru a se consuma, nu este nevoie de producerea unui rezultat vătămător, fiind îndeajuns ca prin săvârşirea unei acţiuni sau inacţiuni dintre cele incriminate, să se fi născut o situaţie periculoasă pentru valorile sociale ocrotite de lege (art. 276 alineatul 1 Cod penal).

Secţia penală, decizia penală nr.68 din 2 martie 2004

Prin sentinţa penală nr.680 din 27 noiembrie 2003 Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul P.T. pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) şi alin. 3 lit. h) C.pen. cu aplicarea art. 74, 76 C.pen. la o pedeapsă de 3 luni închisoare în detenţie.

În baza art. 11 pct.2 lit. a) C.pr.pen. raportat la art. 10 lit. a) C.pr.pen. acelaşi inculpat a fost achitat pentru comiterea infracţiunii de distrugere şi semnalizare falsă prevăzută de art. 276 alin. (1) C.pen.

Inculpatul a fost obligat să achite suma de 5.700.000 lei despăgubiri civile către partea civilă Compania Naţională C.F.R. S.A. Regionala C.F. Cluj.

În esenţă, prima instanţă a reţinut că la data de 15 martie 2003 inculpatul în zona liniei ferate dintre staţiile Aghireş şi Leghia a sustras două sârme din cupru, rupându-le cu mâna prin îndoiri şi dezdoiri repetate precum şi 20 bucăţi manşoane de pe stâlpii amplasaţi pe diferite trasee ale căii ferate din judeţul Cluj, prin aceasta a distrus sistemul de comunicaţii C.F.R., punând în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport pe calea ferată.

Deşi Tribunalul a reţinut această stare de fapt, a apreciat că se impune condamnarea inculpatului P.T. doar pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) şi alin. (3) lit. h) C.pen. – constând în sustragerea celor două cabluri din cupru şi a 20 bucăţi manşoane din cupru care fac parte din sistemul de comunicaţii C.F.R., acţiune realizată prin secţionarea cablurilor, îndoiri şi dezdoiri repetate cauzând un prejudiciu de 5.790.601 lei Regionalei C.F. Cluj.

Prima instanţă a concluzionat că punerea în pericol a siguranţei circulaţiei mijloacelor de transport, nu a fost rezultatul acţiunii inculpatului deoarece, în momentul în care acesta a procedat la ruperea cablurilor de comunicaţii, sistemul nu funcţiona tocmai datorită împrejurării că mai multe fire aveau unul din capete desprins de pe stâlpii de susţinere.

S-a susţinut în sentinţa tribunalului că în speţă nu s-a dovedit existenţa unui pericol real pentru siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport pe calea ferată, având în vedere că martorul M.L. – angajat în cadrul C.F.R. – a precizat că s-a putut totuşi menţine legătura telefonică între staţiile C.F.R., deşi informările şefilor de staţie nu se mai făceau de la gara centrală din Cluj-Napoca, ci doar prin informări făcute din staţie în staţie.

În concluzie, tribunalul a statuat că inculpatul nu a avut nici o contribuţie la defectarea sistemului de comunicaţie C.F.R. şi în consecinţă nici la punerea în nesiguranţă a circulaţiei pe calea ferată.

Sentinţa a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, care a criticat-o pentru netemeinicie, apreciind că se impune fără nici un dubiu condamnarea inculpatului P.T. şi pentru infracţiunea vizată de art. 276 alin. (1) C.pen., probele dosarului convergând spre această soluţie.

Apelul Parchetului este fondat.

Pericolul social al faptei este ridicat, fiind pus în evidenţă chiar prin propria recunoaştere a inculpatului, care precizează că avea cunoştinţă despre faptul că sârmele aparţin instalaţiilor C.F.R.

Prin articolul 276 alin. (1) C.pen.  este incriminată distrugerea, degradarea şi aducerea în stare de neîntrebuinţare a liniei ferate, sau a instalaţiilor de cale ferată, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranţa mijloacelor de transport ale căilor ferate, în sensul acestui text, pericolul pentru siguranţa mijloacelor de transport netrebuind să fie direct şi actual născut efectiv, este suficient şi un pericol indirect, viitor, susceptibil să genereze vătămarea doar în condiţiile săvârşirii unei fapte complementare de către aceeaşi persoană sau de către aceeaşi persoană sau de către alta.

Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate, în forma lor simplă, sunt infracţiuni de pericol, în sensul că, pentru a se consuma, nu este nevoie de producerea unui rezultat vătămător, fiind îndeajuns ca prin săvârşirea unei acţiuni sau inacţiuni dintre cele incriminate, să se fi născut o situaţie periculoasă pentru valorile sociale ocrotite de lege.

Aceasta rezultă din redactarea legii, care nu foloseşte expresia „dacă fapta a pus în pericol”, ci expresia „ar fi putut pune în pericol” siguranţa circulaţiei.

Pericolul social al faptei s-a materializat tocmai prin întreruperea comunicării între staţiile C.F.R., pericol cauzat în mod direct de către inculpat care, în scopul însuşirii pe nedrept, a distrus firele care asigurau comunicarea telefonică între unităţile C.F.R.

Domenii speta

Spete similare