Plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Probe suficiente pentru judecarea cauzei

Plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Probe suficiente pentru judecarea cauzei

Procedură civilă şi penală

D e c  i  z i a nr. 1454/3 iunie 2009

 Examinând actele şi lucrările dosarului se fond se constată că prin plângerea înregistrată la Judecătoria Botoşani la data de 9 iulie 2008 petentul H. G., în  temeiul art. 2781Cod proc. penală a solicitat desfiinţarea  Ordonanţei nr. 353/P/2008 din 05.05.2008 şi Ordonanţei nr. 953/II/2 din 13. 06.2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani şi începerea urmăririi penale împotriva intimaţilor C. V., D.P., D.M., A.N.,  S.T., A.T., V. D. şi  A. I. .

La data de 15 iulie 2008 împotriva aceloraşi ordonanţe a formulat  plângere  şi  petentul  C. V..

Având în vedere identitatea de părţi, obiect şi cauză, pentru justa soluţionare a  plângerii instanţa a dispus  conexarea acestora.

S-a arătat de către petentul H. G. că învinuiţii D. P. şi  D.M. au refuzat să respecte dispoziţiile sentinţei civile nr.  2903/16.04.2004 a Judecătoriei Botoşani, refuzând să-i lase în deplină  proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de  6562,50 m.p. teren situat  în  extravilanul comunei Curteşti,  în  tarlaua xx,  denumită popular Sălişte,  acesta mai  reclamând şi  că  cei  doi,  pe parcursul  anilor 2002-2003  i-au sustras recolta de pe terenul în  litigiu.

Cât priveşte pe ceilalţi intimaţi, S.T., A. I., V. D.,  A.N., C. V. şi  A.T., petentul a arătat că  aceştia, în  calitate de  membri  ai  Comisiei  locale de fond funciar Curteşti,  şi-au îndeplinit  în mod necorespunzător atribuţiile cu  ocazia remăsurării  terenului în  litigiu, întocmind în acest  sens un proces verbal în care au consemnat date  nereale, fără a ţine cont de dispoziţiile sentinţei civile nr. 2903/16.04.2004 a Judecătoriei Botoşani,  creând în  acest mod  litigiul cu  numitul  D. P..

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Botoşani la data de 15 iulie 2008 petentul C. V., în temeiul art. 2781Cod proc. penală a contestat Ordonanţa Parchetului  de  pe lângă  Judecătoria Botoşani  din  13.06.2008, ca fiind netemeinică şi  nelegală, cu motivarea că implicarea sa în litigiile privindu-l pe petentul H. G., în  calitatea sa de  membru al  Comisiei Locale Curteşti a fost minimă. A mai arătat că  în  data de  7.05.2001 a  întocmit nota de constatare nr.  3305 prin  care a evaluat distrugerile  provocate culturii de  lucernă şi  ovăz de  pe terenul în litigiu,  iar aceasta nu a fost supraevaluată, ci a avut în vedere preţurile de pe piaţa liberă. Consideră petentul că această notă de constatare nu a putut influenţa mersul procesului civil, în care s-au efectuat numeroase expertize, s-au efectuat numeroase cercetări la faţa locului şi măsurători ale terenului în litigiu şi  că în calitatea lui de membru al Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 Curteşti nu a avut în  competenţă zona în care sunt situate P.C. xxx/xxx şi  xxx/xxx1, iar pe perioada cercetărilor i  s-a încălcat dreptul la apărare.

 Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Botoşani, prin sentinţa  penală nr. 243 din 28 februarie 2009 în temeiul art. 2781 al. 8 lit. a) Cod proc. penală a respins ca nefondate plângerile formulate de petenţii C. V., CNP xxxxxxxxxxxxxxxx, fiul lui N. şi O., născut la data de xx.xx.xxxx în com. Plugari, jud.  Iaşi, domiciliat în mun. Botoşani, str. X nr. Y, sc. Z, et.T, ap. U, jud. Botoşani şi H. G., CNP xxxxxxxxxxxxxxxx, fiul lui V. şi A., născut la data de xx.xx.xxxx în sat Orăşeni Deal, jud. Botoşani, cu domiciliul în mun. Botoşani, str. X nr. Y jud. Botoşani, în contradictoriu cu  intimaţii D.P., CNP xxxxxxxxxxxxxxxx, domiciliat în localitatea Băiceni, jud. Botoşani,  D.M., CNP xxxxxxxxxxxxxxxx, domiciliat în  localitatea Băiceni, jud. Botoşani, A.N., CNP xxxxxxxxxxxxxxxx, domiciliat în localitatea Curteşti, jud. Botoşani, S.T., CNP xxxxxxxxxxxxxxxx, domiciliat în  localitatea Orăşeni Deal, jud. Botoşani,  A. T. CNP xxxxxxxxxxxxxxxx, domiciliat în localitatea Băiceni, jud. Botoşani, V. D., CNP xxxxxxxxxxxxxxxx, domiciliat în localitatea Orăşeni Deal, jud. Botoşani şi  A. I. , CNP 1570928070016, domiciliat în mun. Botoşani, str. X, bl. Y, sc. Z,  ap. T, jud. Botoşani.

 A menţinut soluţiile de scoatere de sub urmărire penală dispuse  prin  Ordonanţa nr. 353/P/20008 din 05.05.2008 şi prin Ordonanţa 953/II/2 din 13.06.2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.

 A obligat petenţii C. V. şi H. G. să plătească  fiecare statului suma de câte 60 lei cheltuieli judiciare. 

 Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin ordonanţa nr. 353/P/2008 din 05.05.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a  intimaţilor D.P. şi D.M., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, faptă prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal, S.T., A. I. , V. D., A.N., C. V., A. T., cercetaţi  sub aspectul  săvârşirii infracţiunii de abuz în  serviciu,  faptă prev. şi  ped. de art. 246 Cod penal,  aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în sumă de câte 1.000 lei fiecare şi neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii D.P. şi  D.M., pentru infracţiunile prev. de art. 220 al. 1 şi  208 al. 1,  209  lit. a Cod penal.

 Soluţia a fost menţinută prin ordonanţa prim procurorului Parchetului de  pe lângă Judecătoria Botoşani din  data de  13 iunie 2008, dată în dosarul nr. 953/II/2, prin care s-a respins  ca nefondate plângerile formulate în  temeiul art. 278 Cod proc. penală de către petenţii H. G., C. V. şi  A. I.  ca nefondate.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs petenţii H. G. şi C. V..

În motivarea recursului său petentul H. G. arată că sunt îndeplinite condiţiile de admitere a plângerii, putându-se pronunţa una dintre soluţiile prev. de art. 2781 alin. 8 lit. b şi c Cod procedură penală. Astfel, în cursul urmăririi penale nu s-a verificat dacă s-a respectat sau nu hotărârea civilă de revendicare, iar învinuitul a reintrat pe teren chiar în ziua executării, l-a luat în stăpânire, l-a cultivat şi i-a cules fructele inclusiv în timpul cercetării. Aceste împrejurări notorii sunt cunoscute şi de martori care nu au fost audiaţi, astfel încât declaraţiile acestora au fost consemnate în declaraţii notariale ataşate la dosar.

Mai arată petentul că cercetarea şi soluţia Parchetului au fost influenţate de declaraţiile false ale comisiei locale Curteşti, care a pretins că s-a procedat la remăsurarea terenului şi la schimbarea amplasamentelor.

Se solicită acceptarea ca înscris nou a suplimentului de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul Ţ., supliment care confirmă că situaţia a rămas neschimbată în ce priveşte amplasamentul, că titlul de proprietate nu este modificat şi că intimaţii ocupă terenul şi în prezent.

Petentul C. V. arată că implicarea sa în litigiul dintre H. G. şi D. P. a fost minimă, constând în încheierea notei de constatare din 7 mai 2001 prin care a evaluat distrugerile provocate culturii de lucernă şi ovăz de pe terenul în litigiu. Evaluarea estimativă a pagubei s-a făcut avându-se în vedere cheltuielile efectuate cu lucrările agricole în anul 2001 şi preţurile de pe piaţa liberă, deoarece D. P. nu a avut seminţe certificate. Consideră petentul că această notă de constatare nu putea influenţa soluţionarea unui proces civil în care s-a efectuat expertize topografice, s-au făcut cercetări la faţa locului şi s-a măsurat suprafaţa în litigiu de mai multe ori.

Mai precizează petentul că este membru al comisiei locale Curteşti, însă nu are în competenţă zona în care se află respectivele parcele cadastrale.

Petentul susţine că pe întreaga durată a cercetărilor i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece nu i s-a permis să-şi propună probe în apărare şi nu a fost luat în considerare niciunul dintre motivele invocate în susţinerea plângerii sale.

Verificând sentinţa atacată şi soluţia procurorului, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu în temeiul art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, tribunalul constată că doar recursul declarat de petentul H. G. este fondat, şi doar în ceea ce priveşte faptele săvârşite de numiţii S.T., V. D., A. T. şi A. I. . Această constatare se întemeiază pe următoarele considerente:

Litigiul dintre H. G. şi D.P. a luat naştere la începutul anului 2001, fiecare dintre cei doi reclamând ocuparea terenului său de către celălalt. Ca urmare, D.P. a formulat o acţiune posesorie, care a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 12.820 din 8 noiembrie 2002 a Judecătoriei Botoşani. H. G. a fost obligat să lase în liniştită posesie lui D.P. suprafaţa de 1 ha teren agricol situat în parcela cadastrală A xxx (Sălişte), tarlaua xx din extravilanul comunei Curteşti şi să-i plătească  acestuia suma de 4.671.000 ROL cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea culturii de lucernă şi ovăz distrusă.

Cum această sentinţă nu a rezolvat problema proprietăţii terenului în litigiu, neînţelegerile între cei doi au continuat. La data de 18 iunie 2003 H. G. a introdus la Judecătoria Botoşani o acţiune în revendicare, grăniţuire şi daune în contradictoriu cu D.P.. Prin sentinţa civilă nr. 2903 din 16 iunie 2004 acţiunea a fost admisă, iar D.P. obligat să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie lui H. G. suprafaţa de 6562, 50 mp în parcela cadastrală nr. 654 din tarlaua 29. În cadrul procesului civil a fost efectuată o expertiză topografică de către expertul Ţ. C., care a delimitat terenul în litigiu.

Deşi raportul de expertiză efectuat în cauza civilă, ale cărui concluzii au fost confirmate ulterior de cel întocmit de expertul P. L. T., a evidenţiat că litigiul dintre cele două părţi se datora unor erori ale comisiei locale, cu ocazia măsurătorii efectuate la data de 28 iulie 2005 aceeaşi comisie, compusă din numiţii S.T., V. D., A. I.  şi A. T., a avut în vedere doar registrul parcelar întocmit de A. I. . Aceasta în condiţiile în care situaţia litigioasă dintre cele două părţi era bine cunoscută, iar măsurătoarea a fost solicitată de către organele de poliţie inclusiv pe baza sentinţei civile nr. 2903/2004 a Judecătoriei Botoşani. Procedând la măsurători, membrii comisiei nu au avut în vedere dispoziţiile acestei sentinţe, nu au solicitat titlurile de proprietate ale celor care deţineau terenuri în acea parcelă şi nu s-au arătat interesaţi să lămurească contradicţiile dintre registrul parcelar şi situaţia din teren. Membrii comisiei aveau obligaţia să efectueze măsurătorile în conformitate cu sentinţa civilă mai sus arătată, sentinţă care a delimitat clar cele două proprietăţi prin raportul de expertiză ce făcea parte integrantă din hotărâre. Neprocedând în acest mod, litigiul dintre părţi s-a prelungit cu încă trei ani, până la data de 11 ianuarie 2008, când măsurătorile au fost efectuate cu luarea în considerare a dispoziţiilor hotărârii amintite.

Având în vedere perioada îndelungată de timp (aproape 4 ani) în care petentul H. G. a fost lipsit de proprietatea sa ca urmare a îndeplinirii defectuoase de către numiţii S.T., V. D., A. I.  şi A. T. a atribuţiilor ce le reveneau în calitate de membrii ai Comisiei Locale Curteşti, nu se poate susţine că faptele acestora nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni. Relevante din acest punct de vedere sunt şi eforturile pe care petentul a fost nevoit să le depună pe plan juridic şi material pentru realizarea dreptului său.

În ce priveşte faptele imputate de petentul H. G. intimaţilor D.P. şi D.M. (nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal, tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal şi furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 lit. a Cod penal) se constată că într-adevăr intimaţii nu au respectat dispoziţiile sentinţei civile, întemeindu-şi însă pretenţiile pe dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti anterioare şi pe actele de proprietate deţinute de intimatul D.P.. Ţinând seama şi de persoana celor doi intimaţi (care nu prezintă antecedente penale), precum şi de situaţia juridică neclară a terenului în litigiu (situaţie la crearea căreia cei doi intimaţi nu au contribuit cu nimic), în mod corect a apreciat procurorul că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Atât ocuparea terenului în litigiu, cât şi recoltarea unor culturi de pe acest teren, au fost săvârşite de către cei doi intimaţi cu convingerea că terenul este proprietatea intimatului D.P.. După cum s-a arătat mai sus această convingere s-a format pe baza unor acte de proprietate şi a unei hotărâri judecătoreşti, contribuind la menţinerea ei şi erorile comise de membrii ai comisiei locale Curteşti. Prin urmare, faptelor de tulburare de posesie şi furt calificat le lipseşte latura subiectivă, neputând fi reţinută în sarcina intimaţilor săvârşirea cu intenţie a acestor fapte.

Petentul H. G.  a formulat plângere penală şi în ce-l priveşte pe intimaţii A. N. şi A. I., care ar fi pus în posesie pe numita B. S. pe un alt amplasament. Această punere în posesie s-a efectuat cu respectarea formalităţilor legale, în aceeaşi tarla xx şi aceeaşi parcelă cadastrală xxx, anterior litigiului dintre H. G. şi D.P.. Cum această operaţiune de punere în posesie, chiar realizată pe alt amplasament,  nu a fost determinantă, proprietarii terenurilor având posibilitatea unei translări (care a fost refuzată de către petentul H., deşi vecinul său B. A. ar fi fost de acord) în mod corect s-a apreciat că fapta descrisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

A mai reclamat petentul H. şi faptul că intimaţii C. V. şi A. I.  au întocmit un proces-verbal de constatare la data de 2 iulie 2001, prin care se atesta existenţa în titlurile de proprietate ale intimatului D.P. a două suprafeţe de teren, în aceeaşi parcelă cadastrală, în condiţiile în care suprafaţa purtând numărul xxx/xxx figura şi în titlul petentului. Cum acest aspect nu a fost invocat în instanţă, iar ulterior titlul de proprietate al intimatului D. a fost îndreptat (astfel încât eroarea menţionată a avut o influenţă redusă în litigiul vizând proprietatea terenului), în mod corect s-a constatat că această menţiune necorespunzătoare efectuată de intimaţii C. şi A. nu prezintă gradul de pericol social corespunzător infracţiunii prev. de art. 246 Cod penal.

Sub aspectul săvârşirii aceleiaşi infracţiuni de abuz în serviciu petentul H. a reclamat că numitul C. V. a întocmit nota de constatare din data de 7 mai 2001 prin care a supraevaluat cultura de lucernă şi ovăz de pe terenul în litigiu. Această evaluare a fost realizată ţinându-se seama de singurele criterii pe care intimatul le putea folosi, şi anume cheltuielile făcute cu lucrările agricole şi preţurile de pe piaţa liberă, din moment ce intimatul D. nu a utilizat seminţe certificate. Prin urmare nu se poate reţine că intimatul şi-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu.

Soluţia procurorului a fost contestată şi de către numitul C. V.. Din cele expuse mai sus reiese că, deşi cea de-a doua faptă reclamată de petentul H. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 Cod penal, prima faptă descrisă există, este prevăzută de legea penală, a fost comisă cu intenţie, însă nu prezintă gradul de pericol social al respectivei infracţiuni. Aşa fiind, în mod corect s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. 

Recurentul C. V. invocă în motivarea recursului declarat şi faptul că pe parcursul cercetărilor i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin aceea că nu i s-a permis să-şi propună probe în apărare. Din analiza dosarului nu reiese ca petentul să fi fost privat de un asemenea drept, fiind audiat, având posibilitatea să studieze probatoriul administrat şi să propună probe. In cursul judecăţii în primă instanţă petentul a fost, de altfel, şi asistat de apărător angajat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală va fi admis recursul declarat de patentul H. G., iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul declarat de petentul C. V..

Va fi casată în parte sentinţa atacată şi, rejudecând:

În temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c Cod procedură penală va fi admisă plângerea formulată de petentul H. G. împotriva ordonanţei nr. 353/P/2008 din 5 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani .

Va fi desfiinţată în parte ordonanţa în ce-i priveşte pe numiţii S.T., V. D., A. T. şi A. I.  şi trimite dosarul Judecătoriei Botoşani pentru judecarea cauzei faţă de inculpaţii S.T., V. D., A. T. şi A. I.  sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal (parte vătămată H. G.).

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale ordonanţei şi ale sentinţei.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 şi 3 Cod procedură penală,

Domenii speta

Spete similare