Contestaţie act administrativ fiscal

Sentinţă comercială 293 din 09.02.2011


Dosar nr. xx/40/2010  Contestaţie  act administrativ fiscal

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Şedinţa Publică din  data de  09 februarie 2011

SENTINŢA NR. 293

 La ordine judecarea acţiunii  formulate de contestatorul SC X SA BOTOŞANI în contradictoriu cu pârâtul Primăria municipiului Botoşani – prin primar.

 La apelul nominal,  făcut în şedinţa publică se prezintă G. I. pentru reclamantă şi consilier juridic B. L. pentru pârâtă.

Procedura  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,  instanţa văzând că nu mai sunt alte probe de administrat acordă cuvântul părţilor pentru dezbateri .

Reprezentantul societăţii reclamante având cuvântul solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, anularea dispoziţiei nr. 35359/2009 emisă de pârâtă ca fiind nelegală pentru motivele pe care le-a expus în concluziile scrise şi depuse la dosarul cauzei.

Reprezentanta Primăriei municipiului Botoşani având cuvântul  solicită respingerea acţiunii ca nefondată şi depune la dosar concluzii scrise.

T R I B U N A L U L,

Asupra acţiunii de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia Comercială Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 05.01.2010, reclamanta S.C. X S.A. Botoşani ,în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Botoşani –Direcţia Taxe şi Impozite  Locale Botoşani, în temeiul art. 218 al.2 Cod procedură Fiscală  a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 35359/2009 şi a Deciziilor de impunere  nr. 42360/05.11.2009, nr. 40996/28.10.2009 şi nr. 48060/27.10.2009 emise de Direcţia Impozite şi Taxe Locale din cadrul Primăriei Municipiului Botoşani, în ceea ce priveşte sumele stabilite cu titlu de impozit, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere pe terenul din Parcul Industrial.  .

În motivare ,reclamanta a susţinut că Dispoziţia nr. 35359/2009 este nulă întrucât:

- aplicabile în situaţia sa sunt doar dispoziţiile art. 250 al.1 pct.9 şi art. 157 lit. 1 din legea 571/2003,potrivit cărora impozitul nu se datorează pentru clădirile sau construcţiile din parcuri industriale;

- titlul de Parc Industrial Botoşani a fost emis de autorităţi prin ordinul nr. 170/02.06.2003 ,iar odată cu acordarea acestuia a fost emisă Decizia nr. 225/2003 de către Consiliul concurenţei privind autorizarea alocării specifice de ajutor de stat.

- Într-o speţă similară ,Tribunalul Botoşani s-a pronunţat în sensul anulării dispoziţiei;

În dovedire ,reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta legal citată , a depus la dosar întâmpinare ,prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată ,întrucât;

- disp. art. 7 lit.d din OG 65/2001 a fost introdus prin pct.6 din legea nr. 490/2002 pentru aprobarea OG nr. 65/2001 ,potrivit căruia ,, pentru construirea şi dezvoltarea unui parc industrial se acordă reduceri de impozit  de către administraţia publică locală pe bază de hotărâri ale consiliilor locale sau judeţene în a căror rază administrativ teritorială se află parcul industrial respectiv, pentru bunurile imobile şi terenurile transmise în folosinţa parcului industrial”.

- disp. art. 250 alin.1 pct-9 şi art6. 257 lit. a din Legea nr. 571/2003 prevăd scutirea pentru clădirile şi terenurile industriale ,însă acestea se acordă potrivit legii; aceste dispoziţii trebuie completate cu prev. pct.77 al.5 din HG nr. 44/2004,care fac referire la OG nr. 65/2001 ,ordonanţă care prin art.7  prevede posibilitatea reducerii de impozite doar în bază de hotărâri ale consiliilor locale – aceleaşi concluzii rezultă şi din prevederile Ordinului nr. 296/2007;

- în ceea ce priveşte pronunţarea Tribunalului Botoşani într-o speţă asemănătoare menţionează faptul că aceasta nu este izvor de drept.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Reclamanta funcţionează în cadrul Parcului Industrial Botoşani, care a obţinut titlul de Parc Industrial  conform Ordinului Ministrului Dezvoltării şi Prognozei  nr. 170 din 2 iunie 2003.

            Pârâta Direcţia Impozite şi Taxe locale Botoşani  a procedat la emiterea deciziilor de impunere nr. nr. 42360/05.11.2009, nr. 40996/28.10.2009 şi nr. 48060/27.10.2009, în ceea ce priveşte sumele stabilite cu titlu de impozit, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere pe terenul din Parcul Industrial.  ,  în vederea perceperii impozitului pe clădirile şi terenurile proprietatea SC X SA BOTOŞANI,   deţinute în cadrul parcului industrial.

Împotriva respectivelor decizii de impunere reclamanta a formulat contestaţie, soluţionată  prin Dispoziţia nr. 35359/2009 a Primarului municipiului Botoşani, prin care s-a dispus respingerea ei.

În prezenta cauză reclamanta solicită anularea Dispoziţiei nr. 35359/2009 a Primarului municipiului Botoşani, prin care s-a dispus respingerea contestaţiei sale şi implicit a Deciziilor de impunere prin care s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a sumelor de 25.309 lei,  de 28.427,92 lei  cu titlu de impozit pentru terenurile şi clădirile din Parcul Industrial şi suma de 545,06 lei cu titlu de penalităţi de întârziere,  cu motivarea că potrivit art. 250 alin. 1 pct. 9 şi art. 257 alin. 1 lit. l din Codul fiscal, pentru respectivele imobile nu se datorează impozit.

Problema care se impune a fi elucidată, în speţă  este aceea dacă facilităţile fiscale prevăzute de art. 250 alin. l pct. 9 şi art. 257 alin. 1 lit. l din Codul fiscal, în sensul că nu se datorează impozit pentru clădirile şi terenurile din parcurile industriale reprezintă o formă de ajutor de stat în  sensul prevederilor din art. 2 alin. 8 din Legea nr. l43/1999( pentru perioada în care această lege a fost în vigoare).

În art. 2  din Codul Fiscal sunt precizate impozitele şi taxele reglementate de acesta, printre acestea regăsindu-se şi impozitele şi taxele locale, la litera h.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, privind Codul Fiscal „prezentul cod stabileşte cadrul legal pentru impozitele şi taxele prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat şi bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite şi taxe , precum şi modul de calcul şi de plată al acestora”.

Art. 1 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 571/2003 prevăd că  „în materie fiscală dispoziţiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului Fiscal. Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederile acelui tratat”.

Aceste dispoziţii se regăsesc şi în art. 148 alin. 2 din Constituţia României.

În art. 1 alin. 5 din Codul Fiscal se prevede faptul că „orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 117/2006, privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007”.

Ajutorul de stat poate fi acordat prin mai multe modalităţi, printre care în art. 2 alin. 8 din Legea nr. 143/1999(modificată ulterior prin OUG 117/2006) se enumeră exceptările, reducerile sau amânările de la plata taxelor şi impozitelor. Ajutorul de stat se concretizează prin urmare, în cazul reclamantei, în exceptarea  de la plata acestor impozite şi taxe pentru terenuri şi clădiri, asigurându-se acesteia un beneficiu de natură economică şi financiară, pe care nu l-ar fi obţinut în absenţa acestor măsuri. Prin urmare reclamanta intră în categoria persoanelor juridice cărora, li se putea acorda ajutorul de stat, însă în condiţiile procedurii instituită de O.U.G. nr. 117/2006.

Întrucât această scutire de impozit reprezintă un ajutor de stat, conform art. l alin.(5) din Codul fiscal, persoanele care, în virtutea titlului de parc industrial, beneficiază de o asemenea scutire trebuie să se supună reglementărilor şi modalităţilor de notificare şi autorizare prevăzute în materia ajutorului de stat: Legea nr. l43/1999 privind ajutorul de stat şi, ulterior, de O.U.G nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat.

În ceea ce priveşte competenţele privind autorizarea şi recuperarea ajutorului de stat s-a constatat că, pentru perioada 1 ianuarie 2000-31 decembrie 2006 potrivit prevederilor Legii nr. 143/1999, constatarea ca ilegal a unui ajutor de stat, precum şi procedurile de recuperare şi rambursare a ajutorului de stat erau atribuţii aflate în competenţa Consiliului Concurenţei şi a instanţelor de judecată, iar nu a organelor fiscale.

Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, conform prevederilor O.U.G. nr. 117/2006 competenţa de constatare ca ilegal a unui ajutor de stat şi procedurile de recuperare şi rambursare a ajutorului ilegal au fost transferate Comisiei Europene, Consiliul Concurenţei îndeplinind rolul de autoritate de contact între Comisia Europeană şi furnizorii de ajutor de stat.

Astfel, conform art. 26 din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile  naţionale în domeniul ajutorului de stat, „beneficiarul unui ajutor de stat este obligat să ramburseze suma  reprezentând echivalentă ajutorului de stat a cărei recuperare a fost dispusă de Comisia Europeană”.

În art. 30 se prevede că, Consiliul Concurenţei  îndeplineşte rolul de autoritate de contact între Comisia Europeană şi furnizorii de ajutor de stat, în procedura de adoptare a deciziilor de suspendare sau recuperare provizorie a ajutoarelor de stat,  în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Regulamentul CE nr. 659/1999.

Conform textului comunitar invocat, Comisia Europeană are dreptul să solicite şi să obţină de la orice stat membru informaţii despre ajutoarele de stat existente.

Numai în cazul în care Comisia consideră că un ajutor existent nu mai este compatibil cu piaţa comună, aceasta, în mod exclusiv, poate propune, în scris, statului  în cauză una dintre următoarele măsuri: modificări de fond ale schemei de ajutor; introducerea unor cerinţe procedurale; abrogarea schemei de ajutor.

În aceste condiţii, se apreciază  că orice decizii emise de organismele din România, inclusiv cele emise de  organele fiscale locale, încalcă rolul exclusiv de control şi decizie al Comisiei Europene,  urmând a fi anulate ca fiind emise de organe fără calitate în a dispune măsuri privitoare la ajutoarele de stat autorizate sau ilegale.

Întrucât Dispoziţia nr. 35359/2009 a Primarului municipiului Botoşani şi Deciziile de impunere nr. 42360/05.11.2009, nr. 40996/28.10.2009 şi nr. 48060/27.10.2009 emise de Direcţia Impozite şi Taxe Locale din cadrul Primăriei Municipiului Botoşani, în ceea ce priveşte sumele stabilite cu titlu de impozit, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere pe terenul din Parcul Industrial, prin care s-a constatat nelegalitatea acordării acestei forme de ajutor de stat şi s-a dispus recuperarea ei prin stabilirea unei obligaţii de plată în sarcina reclamantei în cuantum de 25.309 lei, 28.427,92 lei şi 545,06 lei sunt emise cu încălcarea competenţei exclusive de control şi decizie a Comisiei Europene, se apreciază că sunt emise de organe fără calitate în acest sens, motiv pentru care se va dispune anularea lor.

În concluzie, avându-se în vedere considerentele expuse anterior, urmează ca acţiunea să fie admisă ,  cu motivarea (reţinută  şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în  Decizia nr. 5731/2009) că  facilităţile fiscale  prevăzute de Codul fiscal pentru parcurile industriale sub forma  scutirilor de la plata impozitului pe terenuri şi clădiri reprezintă o formă de  ajutor de stat.

Cu privire la solicitarea de suspendare a actelor administrativ fiscale a căroro anulare s-a cerut, instanţa reţine că prin înscrisurile depuse la dosar ulterior introducerii acţiunii, reclamanta a arătat că nu mai solicită suspendarea deoarece nu poate plăti cauţiune.

Totodată instanţa va reţine că reclamanta nu solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII 

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite acţiunea formulată de contestatorul SC X SA BOTOŞANI cu sediul în municipiul Botoşani Calea Naţională nr. 4 Judeţul Botoşani  în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Botoşani – prin primar.

Anulează Dispoziţia nr. 35359/2009 emisă de Primarul municipiului Botoşani şi Deciziile de impunere nr. 42360/05.11.2009, nr. 40996/28.10.2009 şi nr. 48060/27.10.2009 emise de Direcţia Impozite şi Taxe Locale din cadrul Primăriei Municipiului Botoşani, în ceea ce priveşte sumele stabilite cu titlu de impozit, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere pe terenul din Parcul Industrial. 

Cu drept de recurs în termen de  15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 09 februarie 2011.

PREŞEDINTE,  GREFIER,