Nerespectarea de către avocat a dispoziţiilor contractuale ce decurg din contractele de asistenţă juridică încheiate cu mai mulţi justiţiabili, pentru care s-au încasat onorariile convenite, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev.de art.215 Cod penal, putând cel mult să atragă răspunderea materială sau disciplinară a acestuia.
Prin sentinţa penală nr.139 din 22.04.2005 Tribunalul Harghita a condamnat pe inculpatul F.F.L. la 6 pedepse de trafic de influienţă şi l-a achitat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev.de art.215 alin.1 şi 3 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în perioada iulie 2000-11 septembrie 2002, inculpatul a funcţionat ca avocat în Baroul Harghita şi în această calitate , pretinzând şi primind diferite sume de bani, s-a angajat la rezolvarea unor probele personale extrajudiciare în beneficiul unor persoane, răspândind ideea că ar avea cunoştinţe pentru diferite probleme ale unor oameni care doreau o rezolvare rapidă şi căutau o cale simplă şi eficientă.
De asemenea, în aceeaşi calitate de avocat, inculpatul a racolat mai multe persoane faţă de care s-a angajat , după caz, la asistarea sau reprezentarea acestora în faţa organelor judiciare, pretinzând diferite sume de bani cu titlu de onorar avocaţial însă fără a le acorda asistenţa judiciară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel parchetul, care, între altele, solicită condamnarea inculpatului şi pentru infracţiunea de înşelăciune.
Apelul nu este fondat.
Fapta inculpatului care în calitate de avocat nu şi-a respectat obligaţiile care decurgeau din contractele de asistenţă juridică încheiate cu diferiţi justiţiabili , chiar dacă s-au plătit onorariile convenite de părţi, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, întrucât inculpatul, la încheierea contractelor nu le-a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă sau ca mincinoasă o faptă adevărată , aceste neglijenţe manifestate în exercitarea profesiei de avocat pot, cel mult, să atragă răspunderea materială sau disciplinară a inculpatului.
În consecinţă, apelul parchetului a fost respins sub acest aspect.
Tribunalul Buzău
PENAL.Inselaciune
Curtea de Apel Oradea
Înșelăciune. Individualizarea pedepsei. Recuperarea prejudiciului. Principiul oficialității
Curtea de Apel Târgu Mureș
Înşelăciune . Elementele constitutive.
Judecătoria Iași
Aplicare art.74 ind.1 Cod penal în condiţiile art.13 Cod penal
Tribunalul Brașov
Infractiunea de „inselaciune”, prevazuta de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 cu aplicarea art 41 alin 1 Cod penal.