Judecata. Rolul activ al judecătorului. Casare cu reţinere spre rejudecare pentru administrare de probe noi

Principiul rolului activ al judecătorului în procesul civil consacrat prin art.129 Cod procedură civilă se manifestă în primul rând în materie probatorie, judecătorul fiind obligat să depună toate diligenţele pentru descoperirea adevărului şi stabilirea corectă a situaţiei de fapt.

Intrucât pe parcursul judecării cauzei reclamantul a stăruit pentru efectuarea expertizei medico-legale privind cercetarea paternităţii şi s-a dovedit că părţile nu sunt în culpă pentru neprezentarea la data stabilită în vederea recoltării probelor biologice, instanţa de apel trebuia să clarifice dacă reclamantul stăruie pentru administrarea probei încuviinţate şi, pe de altă parte,întrucât aceasta era câştigată, instanţa nu putea reveni asupra ei decât motivat şi numai dacă ar fi apreciat  că proba a devenit neconcludentă.

Prin sentinţa civilă nr. 347 din 18 mai 2004, pronunţată de Judecătoria Gheorgheni în dosarul nr. 1568/2002, s-a respins acţiunea intentată de reclamantul P. G. împotriva pârâtei G. F. M.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, cale de atac, care a făcut obiectul dosarului nr. 1262/2004/C al Curţii de Apel Târgu-Mureş, instanţă  care, prin încheierea civilă nr. 1059/A din 13 decembrie 2004, şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat în favoarea Tribunalului Harghita.

Prin decizia civilă nr. 115 din 28 septembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 180/2005, s-a respins apelul formulat de reclamantul P. G. împotriva sentinţei civile nr. 347 din 18 mai 2004 a Judecătoriei Gheorgheni.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul P. G. şi a solicitat casarea deciziei atacate şi în consecinţă să se dispună reţinerea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs şi în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa de recurs a reţinut  următoarele:

Prin acţiunea introductivă formulată de reclamantul Păun Gheorghe în contradictoriu cu pârâta G. F. M. s-a contestat recunoaşterea paternităţii minorei P. A. C. ,susţinându-se că aceasta nu corespunde adevărului.

Cu ocazia judecării cauzei în primă instanţă s-a efectuat o expertiză medico-legală privind cercetarea paternităţii, constând în efectuarea unui examen serologic, prin raportul de expertiză întocmit de Institutul de Medicină Legală Târgu-Mureş stabilindu-se că în limita sistemelor serologice efectuate reclamantul poate fi tatăl copilului P. A.C.

Instanţa de apel a dispus de asemenea efectuarea unei expertize medico-legale privind cercetarea paternităţii. Expertiza a fost efectuată la Institutul Naţional de Medicină Legală “Mina Minovici” Bucureşti şi a constat tot într-un examen serologic în urma căruia s-a stabilit că reclamantul poate fi tatăl minorei, cu un procent de probabilitate de paternitate de 85% în limita  sistemelor serologice efectuate. Totodată, prin raportul de expertiză s-a recomandat efectuarea examenului sistemului HLA pentru creşterea gradului de obiectivitate al expertizei de paternitate.

La cererea reclamantului instanţa de apel a admis efectuarea examenului sistemului HLA. Din actele dosarului tribunalului rezultă că s-a stabilit termen pentru ca părţile să se prezinte la Institutul Naţional de Medicină legală “Mina Minovici” Bucureşti pentru data de 25 iulie 2005. Părţile nu s-au prezentat la institut la data stabilită, întrucât la acea dată minora se afla în tabără în Ungaria, conform adeverinţei nr. 4277/2005 emisă de Primăria municipiului Gheorgheni. Pârâta l-a încunoştiinţat pe reclamant despre această împrejurare. De asemenea, pârâta a depus la dosar la data de 27 septembrie 2005 o cerere prin care a arătat că nu se poate prezenta la termenul din 28 septembrie 2005, precizând însă că este de acord să se efectueze o nouă programare pentru expertiză şi în acest sens a solicitat să i se aducă la cunoştinţă data stabilită pentru deplasarea la Bucureşti.

Instanţa de apel nu a luat în considerare această cerere şi astfel, constatând că părţile nu s-au prezentat la data de 25 iulie 2005 la Institutul Naţional de Medicină Legală “Mina Minovici” Bucureşti pentru efectuarea expertizei, a reţinut cauza pentru soluţionare.

Trebuie precizat că la termenul din 28 septembrie 2005 părţile nu au fost prezente şi în aceste condiţii se putea pune problema incidenţei prevederilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, referitoare la suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor.

Independent de aceasta, trebuie avut în vedere faptul că prin actele depuse la dosar s-a justificat motivul pentru care părţile nu s-au prezentat la termenul stabilit pentru efectuarea expertizei şi, întrucât, s-a solicitat stabilirea unui alt termen în acest sens, instanţa trebuia să ţină cont de această cerere.

Prin art. 129 Cod procedură civilă este consacrat principiul rolului activ al judecătorului în procesul civil, care se manifestă în primul rând în materie probatorie, judecătorul fiind obligat să depună toată diligenţele pentru descoperirea adevărului şi stabilirea corectă a situaţiei de fapt.

Având în vedere că părţile nu sunt în culpă pentru neprezentarea în data de 25 iulie 2005 la Institutul Naţional de Medicină Legală “Mina Minovici” Bucureşti şi ţinând seama de faptul că reclamantul pe parcursul judecării cauzei a stăruit pentru efectuarea examenului sistemului HLA, instanţa de apel, în virtutea principiului rolului activ, trebuia să clarifice dacă reclamantul stăruie în continuare în administrarea probei încuviinţate anterior. Mai mult, administrarea probei menţionate fiind încuviinţată, aceasta era câştigată cauzei şi instanţa nu mai putea reveni asupra ei decât motivat şi numai dacă ar fi apreciat că proba a devenit neconcludentă. Instanţa de apel nu a clarificat aceste aspecte, reţinând doar că pricina este în stare de judecată pe motiv că părţile nu s-au prezentat la institut pentru efectuarea expertizei.

În consecinţă, instanţa de recurs a reţinut  că tribunalul în mod greşit a procedat la soluţionarea cauzei fără a clarifica  dacă se mai impune sau nu administrarea probei cu expertiza privind cercetarea paternităţii, respectiv a examenului în sistem HLA. În recurs reclamantul a precizat că stăruie în administrarea acestei probe şi având în vedere că în raport de obiectul cauzei proba menţionată este concludentă şi utilă, instanţa de recurs apreciază că se impune casarea deciziei atacate şi rejudecarea cauzei, fiind incidente prevederile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, conform cărora casarea hotărârii se dispune în cazurile în care modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea de apel a casat integral decizia atacată şi sentinţa primei instanţe şi a reţinut  cauza spre rejudecare, în rejudecare urmând a se pune în discuţie administrarea probei cu expertiza solicitată de reclamant şi eventual necesitatea administrării altor probe pentru a se clarifica dacă recunoaşterea paternităţii făcută de reclamant corespunde sau nu adevărului.

Domenii speta

Spete similare