Necompetenţa curţii de apel în soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite

Decizie 6 din 12.01.2006


Creditoarea SNTC ROMTELECOM SA – Direcţia de Telecomunicaţii Prahova  a solicitat  instanţei prin intermediu Biroului Executorului Judecătoresc  M.D. în contradictoriu cu debitorul I.I., încuviinţarea executării silite a sentinţei civile nr. 9791/2003 a Judecătoriei Ploieşti şi executarea silită a acesteia privind plata reactualizată a debitului de 1.438.504 lei.

Prin încheierea din 25 aprilie 2005, Judecătoria Ploieşti a admis cererea de executare silită şi a dispus încuviinţarea executării silite a sentinţei civile nr. 9791 /2003  a Judecătoriei Ploieşti.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel debitorul şi prin decizia civilă nr. 667 din 18 octombrie 2005 Tribunalul Prahova a respins apelul ca nefundat, reţinând ca fiind îndeplinite condiţiile art. 374-379 şi 371 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs debitorul I. I., iar Curtea a invocat, din oficiu , excepţia necompetenţei materiale  a instanţei, având în vedere  dispoziţiile art. 4 pct. 1  şi art. 299 al. 2 Cod procedură civilă.

S-au mai invocat prevederile art. 725 alin. 4 Cod procedură civilă, potrivit căruia hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân suspuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate.

În cauză încheierea de şedinţă a fost pronunţată în data de 25 aprilie 2005, sub imperiul OUG nr. 58/2003, căile de atac prevăzute de această lege  fiind apelul de competenţa curţii de apel şi recursul de competenţa Î.C.C.J .

În temeiul Legii nr. 219/2005 încheierea de încuviinţare a executării silite este irevocabilă, neputând fi cenzurată în nici o cale de atac, observându-se prin urmare  că, Curtea de Apel Ploieşti  nu este competentă să judece recursul recurentului nici în temeiul legii vechi - fiind instanţă de apel în această materie – şi nici în temeiul legii noi, ce a desfiinţat, de astfel , orice cale de atac.

Ca atare,  s-a procedat la admiterea excepţiei necompetenţei materiale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a recursului, în favoarea Î.C.C.J. Bucureşti..