1. reabilitare. condiţii. înţelesul expresiei “bună conduită”, ce constituie una din cerinţele ce se cer a fi, întrunite cumulativ pentru admiterea cererii, reglementată de art. 137 alin.1 lit.c c.p. procedura în astfel de situaţii.

Decizie 9 din 09.01.2006


În conformitate cu art. 137 C.p. admiterea unei cereri de reabilitare judecătorească este posibilă numai dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile  prevăzute  de textul  de lege menţionat,  printre  care aceea a “bunei conduite”. Trimiterea în judecată a unei persoane pentru comiterea unor fapte în cursul termenului de reabilitare, nu echivalează cu neîndeplinirea  acestei  condiţii,  atâta timp cât împotriva  acesteia  nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare.

Prin sentinţa penală  nr.517/2005, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată cererea de reabilitare formulată de condamnatul D.C.V., privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.25/1994 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr.182/04.10.1994 a Curţii de Apel Ploieşti, cu motivarea că nu este îndeplinită condiţia “bunei conduite” prevăzută de art. 137 alin.1 lit.c C.p., întrucât prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti inculpatul a  fost  trimis  în  judecată  pentru  săvârşirea  unor infracţiuni în perioada mai - august 2000.

Curtea de apel a admis apelul condamnatului, a desfiinţat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a se proceda la suspendarea examinării cererii de reabilitare până la soluţionarea definitivă a cauzei privitoare la noua învinuire, în conformitate cu dispoziţiile art.500 C.p.p.

În motivarea deciziei s-a reţinut că, prin respingerea cererii de reabilitare pe motivul neîndeplinirii condiţiei bunei credinţe, în condiţiile arătate, s-ar încălca principiul prezumţiei de nevinovăţie consacrat de prevederile Constituţiei României şi de disp.art. 5 C.p.p., apreciindu-se că, în lipsa unei hotărâri de condamnare definitive, nu se poate aprecia că această condiţie a fost înfrântă.

De altfel, dispoziţiile art. 500 C.p.p., constituie încă un argument în favoarea acestei concluzii deoarece, ele stabilesc şi procedura în astfel de situaţii, statuând că, până la soluţionarea definitivă a cauzei privitoare la noua învinuire, examinarea cererii de reabilitare, se suspendă.