Apel. cheltuieli de judecată. inadmisibilitate. art.208 cod procedură civilă. necitare. sancţiune.

Decizie 420/A din 04.03.2004


APEL. CHELTUIELI DE JUDECATĂ.

INADMISIBILITATE. ART.208 COD PROCEDURĂ

CIVILĂ. NECITARE. SANCŢIUNE.

Potrivit principiului disponibilităţii, cheltuielile de

judecată se plătesc părţii care a triumfat în proces, numai în

măsura în care a formulat o cerere expresă în acest sens.

Cererea de plată a acestor cheltuieli, poate fi una

accesorie, soluţionarea sa depinzând de soluţia dată în cauza

principală sau poate fi formulată şi după soluţionarea litigiului

ca cerere de sine stătătoare, reclamantul invocând pe această cale

un drept de creanţă, născut în legătură cu culpa procesuală a

pârâtului.

Potrivit art.208 Cod procedură civilă, când pentru

efectuarea raportului de expertiză se impune o lucrare la faţa

locului, partea trebuie citată sub sancţiunea nulităţii relative.

Nulitatea lucrării pentru necitarea pârâţilor, trebuia

invocată la prima zi de înfăţişare ce a urmat acestei

neregularităţi, conform art.108 alin.3 Cod procedură civilă,

respectiv la data depunerii.

(Decizia civilă nr.420/A din 4 martie 2004, a

Curţii de Apel Piteşti).

Prin încheierea din 9 decembrie 2002, a fost admisă în principiu

acţiunea de partaj şi s-a constatat deschisă succesiunea defunctei N.M.,

vocaţie succesorală având reclamanta şi pârâţii în calitate de descendenţi de

gradul I, masa succesorală fiind compusă din mai multe suprafeţe de teren,

mai puţin construcţiile reţinute a fi proprietatea intervenientului, soluţie faţă

de care, cererea de intervenţie formulată de N.V. a fost respinsă ca rămasă

fără obiect.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri atât reclamanta, cu

motivarea că în mod greşit a fost scoasă de la partaj o suprafaţă de teren ce a

aparţinut autoarei, iar intervenientul a susţinut nesoluţionarea cererii privind

obligarea părţilor căzute în pretenţiuni la plata cheltuielilor de judecată.

Apelurile au fost respinse ca nefondate .

În raport de soluţia pronunţată în apel, Judecătoria Horezu, prin

sentinţa civilă nr.1561 din 8 decembrie 2003, a dispus partajarea averii

succesorale rămasă de pe urma autoarei, conform variantei de lotizare

propusă de expertul cauzei.

Împotriva hotărârii de lotizare, au formulat apeluri intervenientul

şi pârâţii. Intervenientul şi-a motivat calea de atac, în sensul că instanţa a omis

a se pronunţa asupra cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, iar

pârâţii în sensul că suprafeţele de teren împărţite, nu au măsurate corect şi nu

s-a dat expresie principiului egalităţii şi echităţii partajului, aceştia nefiind citaţi

la efectuarea lucrării.

Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr.420/A din 4 martie

2003, a respins ca nefondat apelul comun declarat de pârâţi şi ca inadmisibil

pe cel al intervenientului.

În considerentele deciziei, curtea a reţinut că cererea de plată a

cheltuielilor de judecată, trebuie să fie formulată în mod expres de către plăţi,

fie ca un capăt accesoriu al cererii de chemare în judecată, fie separat, cu

îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.82 Cod procedură civilă, fiind o

expresie a principiului disponibilităţii.

Obligarea reclamantei şi a pârâţilor la plata cheltuielilor de

judecată în lipsa unei cereri formulate în acest sens de către intervenient,

presupune încălcarea principiului fundamental al procesului civil, respectiv cel

al disponibilităţii .

Invocând un drept de creanţă, intervenientul poate solicita

realizarea lui pe cale separată în condiţiile şi în termenul prevăzut de lege.

În raport de aceste argumente, apelul intervenientului a fost

considerat ca inadmisibil, fiind respins.

Privitor la apelul pârâţilor, s-a reţinut că propunerea variantelor de

lotizare a avut în vedere masa succesorală, aşa cum a fost ea reţinută, prin

încheierea de admitere în principiu, iar varianta unică propusă de expert a

ţinut cont de mărimea cotelor moştenitorilor, precum şi de celelalte criterii ,

prevăzute de art.6739 Cod procedură civilă şi art.471 Cod civil, care să asigure

un partaj cât mai echitabil.

Apărarea pârâţilor, în sensul că nu au fost citaţi la efectuarea

raportului de expertiză tehnică, nu poate fi invocată direct în apel, deoarece

normele care reglementează obligaţia citării, au caracter dispozitiv, putând fi

invocate numai de către partea, în interesul căreia sunt edictate.

Potrivit art.208 Cod procedură civilă, când pentru efectuarea

raportului de expertiză se impune o lucrare la faţa locului, partea trebuie citată

sub sancţiunea nulităţii relative.

Nulitatea lucrării pentru necitarea pârâţilor, trebuia invocată la

prima zi de înfăţişare ce a urmat acestei neregularităţi, conform art.108 alin.3

Cod procedură civilă, respectiv la data depunerii .

Deşi au avut posibilitatea invocării sancţiunii nulităţii relative,

pârâţii nu au invocat-o în termen, astfel că aceasta s-a acoperit nemaiputând fi

ridicată direct în apel.

Pentru aceste argumente apelul pârâţilor a fost respins ca neîntemeiat în baza

art.296 Cod procedură civilă.